Rugați-vă pentru dușmanii voștrii - de Patxi Velasco Fano. |
Evanghelia Matei 5,38-48: În acel timp, Isus îi
învăţa, zicând: „Aţi auzit că s-a spus: «Ochi pentru ochi» şi «dinte pentru
dinte!» Eu însă vă spun: să nu vă împotriviţi celui rău; ba mai
mult, dacă cineva te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt! Celui care vrea să te judece şi să-ţi ia tunica, lasă-i şi mantia, iar dacă cineva te-ar constrânge să faci o mie de paşi, mergi cu el două! Celui care îţi cere dă-i şi celui care vrea să împrumute de la tine nu-i
întoarce spatele. Aţi auzit că s-a spus: «Să-l iubeşti pe
aproapele tău şi să-l urăşti pe duşmanul tău!» Eu însă vă spun:
iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută, ca să deveniţi fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară
soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi
peste cei nedrepţi! Căci, dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc,
ce răsplată aveţi? Oare nu fac acelaşi lucru şi vameşii? Şi dacă
îi salutaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare nu fac acelaşi
lucru şi păgânii? Aşadar, fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru
ceresc este desăvârşit!”
Omilie
În cartea Leviticului din prima
lectură, găsim două porunci: „Fiţi sfinţi, căci eu sunt sfânt, Domnul Dumnezeul
vostru!” şi „să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” Încă nu suntem
la Evanghelie. Aceste cuvinte uimitoare se găsesc deja în Vechiul Testament.
Cartea Leviticului este deosebit de sensibilă la sfinţenia lui Dumnezeu.
Această revelaţie implică unele exigențe. Printre aceste exigențe este iubirea
fraternă: „să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Din vechea lege,
descoperim că iubirea frăţească era mai bună decât toate ritualurile: era
semnul prezenţei lui Dumnezeu printre oameni. Această chemare a Leviticului nu
era decât o etapă, un pas. Se limita la legăturile de sânge, de rasă, de naţii,
la legăturile familiale.
Cu Noul Testament, vom face un
pas înainte. În scrisoarea sa către corintieni, sfântul Paul insistă asupra
universalităţii iubirii lui Dumnezeu. Fiecare persoană este unică în ochii lui
Dumnezeu. Fiecare om este un sanctuar în ochii Domnului. Noi aparţinem toți lui
Cristos și Cristos este a lui Dumnezeu. Acest lucru provoacă o inversare:
suntem chemaţi să fim împreună la un loc prezenţa lui Dumnezeu. Ceea ce contează
acum este noua Împărăţie pentru a o construi şi a o manifesta.
În Evanghelie, Isus a început să
se ocupe de învățătura cărturarilor, a fariseilor, a învățătorilor de religie, a
unor oameni care au mania să corecteze pe alții. Toţi aceşti oameni care îşi
exercită autoritatea spun dar nu fac. Ei încarcă pe umerii sărmanilor oamenii
dar ei înșiși nu fac. Ceea ce Isus denunţă într-o vreme este de actualitate în
interiorul religiei. Dar dacă există o contradicţie între ceea ce el spune şi
ceea ce el trăiește, noi o însemnăm.
În Evanghelia acestei duminici,
auzim despre Isus că ne vorbește cu autoritatea lui Dumnezeu. El atinge două
puncte slabe: instinctul de violenţă şi răzbunare. Suntem de multe ori înconjurați
de oameni nu neapărat amabili şi ne luptăm să ne iubească toată lumea. Avem
probleme cu iertarea; cum să-i iubim pe cei care ne persecută şi ne fac să
suferim? Şi totuşi, acesta este calea pe care Isus a parcurs-o pentru mântuirea
noastră. Într-una din omiliile sale, papa Francisc se oprește asupra
dificultăților de a iubi pe duşmani. Şi el s-a întrebat cum este posibil de a
iubi şi a ierta.
„Noi avem duşmani... unii mic,
alții mari. Uneori devenim dușmanii altei persoane; nu-i iubim. Isus ne spune
că trebuie să iubim dușmanii” (papa Francisc). Da, dar cum să-l iubeşti pe cel
care, pentru iubirea de bani, te lasă fără hrană şi fără medicamente – cei care
au nevoie – lăsându-i să moară? Cum să iubim acele persoane care nu caută doar
interesul material şi care fac atât de mult rău?
Da, cum să facem? Este adevărat
că ne simţim săraci şi nevoiaşi. Astăzi, Isus ne invită să ne uităm către Tatăl:
el face ca soarele său să răsară peste cei buni şi peste cei răi. Vrea ca toată
lumea să fie iluminată. Iubirea sa este pentru toţi; este pentru cei bun şi pentru
răi. Sfântul Paul care a fost persecutorul creştinilor s-a lăsat transformat de
această iubire.
Isus termină predica sa prin
acest cuvânt: „Aşadar, fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este
desăvârşit!” Suntem toţi chemaţi
pentru a-l imita perfecţiunea Tatălui în a iubii. Isus ne arată calea: el a
iertat pe dușmanii săi; a făcut totul pentru a-i ierta. El e plin de tandrețe
când îl primește pe Iuda pe muntele Măslinilor atunci când unii discipoli se
gândeau la răzbunare. Se spune că răzbunarea este un fel de mâncare care se
mănâncă rece. Dar nu este creştinește; este contrar Evangheliei. Astăzi Cristos
ne cere să ne iubim dușmanii. Cum să facem? El este cel care dă răspunsul:
„Rugaţi-vă, rugați-vă pentru vrăjmaşii voştri”. Rugăciunea face minuni.
A iubi cum Isus a iubit, i-a
iertat pe cei care l-au făcut să moară; este oprirea pentru a asculta strigătul
celui care suferă aşa cum a făcut-o pentru cerşetorul căruia toată lumea voia
să-l facă să tacă; este a privi fără a-l judeca aşa cum a făcut-o pentru
păcătoșii pe care i-a întâlnit; este a prinde timpul de rugăciune pentru a
reveni la rădăcinile profunde la izvorul Iubirii.
Uneori cântăm: „Este minunat să
iubim!” Dar din experență noi ştim că s-ar putea de asemenea cântă: „Este greu
să iubim”, mai ales să iubim în felul Evangheliei. Acestă Euharistie pe ca noi
o celebrăm vine să ne redea toată iubirea lui Cristos pentru noi. Ajută-ne să
rămânem în această iubire şi de a trăi în fiecare zi. Da, Doamne, „fă-ne
artizanii păcii, constructori iubirii”.
(pr. Jean Compazieu [2017]; traducător din limba franceză de pr. Isidor
Chinez; sursă:http://dimancheprochain.org/6649-homelie-du-7eme-dimanche-du-temps-ordinaire-2/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu