 |
| Cristos vindecă orbul - de Carl Heinrich Bloch |
Evanghelia Marcu 10,46-52:
În acel timp, ieşind din Ierihon Isus cu discipolii săi şi cu o mulţime
numeroasă, un cerşetor orb, Bartimeu, fiul lui Timeu, stătea lângă drum.
Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige şi să spună: „Fiul lui
David, Isuse, îndură-te de mine!” Mulţi îl certau ca să tacă,
însă el striga şi mai tare: „Fiul lui David, îndură-te de mine!”
Oprindu-se, Isus a spus: „Chemaţi-l!” Şi l-au chemat pe orb spunându-i: „Curaj,
ridică-te, te cheamă!” Iar el, aruncându-şi haina, a sărit în
picioare şi a venit la Isus. Isus, întrebându-l, i-a zis: „Ce
vrei să fac pentru tine?” Orbul i-a spus: „Rabbuni, să-mi recapăt vederea”.
Atunci Isus i-a zis: „Mergi, credinţa ta te-a mântuit!” Îndată şi-a recăpătat
vederea şi îl urma pe cale.
Omilie
„Strigați! Strigă de bucurie! Bucurați-vă!”
Cum să nu fie fericit poporul căruia le-a fost adresate astfel de cuvinte! Cu
toate acestea, Ieremia în fața oamenilor se simte cu totul pierdut. Învingătorul
babilonian duce poporul evreu în captivitate. Dar profetul privește dincolo de
dezastrul care îi apasă. Înțelege că, dacă poporul stă ferm în credință,
Dumnezeu îl va elibera. Se va întoarce în țara lor cei care au fost
dezrădăcinați. Va fi un timp de bucurie: orbii vor vedea, șchiopii vor umbla.
Imposibil să se îndoiască vreunul care a recunoscut pe Dumnezeu ca un tată
iubitor pentru copilul său. Dumnezeu nu poate să abandoneze pe termen nelimitat pe cel care este legat, chiar dacă ei l-au abandonat.
Acest Dumnezeu plin de iubire s-a
revelat în Isus Cristos. Scrisoarea către
Evrei ne prezintă ca „mare preot” prin excelență. Preotul este cel care
stabilește relația dintre Dumnezeu și om. Cum spunea Ioan Paul al II-lea, „el
dă pe Dumnezeu oamenilor și oamenilor pe Dumnezeu”. El eliberează de păcatele
lor pentru a le permite să meargă la Dumnezeu. El s-a oferit o dată pentru
totdeauna printr-un act liber și ascultător față de Dumnezeu. El este
mijlocitorul unei noi alianțe între Dumnezeu și oameni. Aparținând la lumea
divină și cea umană, el pune cele două lumi în comuniune.
Cu Evanghelia, aceasta
promisiunea a profetului Ieremia se realizează. Se întâmplă la Ierihon, un oraș
cel mai de jos din lume (400 de metri sub nivelul mării). Acest oraș reprezintă
lumea sub păcat, departe de Dumnezeu. Isus intră în Ierihon și iese imediat. El
vine în această lume de păcat pentru a ne scoate. El nu ne va lăsa singuri, abandonați
în noi înșine. Este întâlnirea cu Bartimeu. Numele său înseamnă „fiu al gloriei”:
Dumnezeu ne-a creat pentru a fi divinizați, pentru a ne împărtăși de gloria sa.
Dar, iată, că acum Bartimeu a devenit orb și cerșetor; aceasta este imaginea
omenirii căzute în păcat.
Evanghelia ne spune că acest om
orb stă așezat. E un bun lucru. În Biblie, a fi așezat, este atitudinea celui care
ascultă. Bartimeu s-a așezat ca să asculte pe Isus, să asculte pe Isus trecând.
El îl imploră cu mare insistență. S-ar fi voit să tacă. Dar cu cât voiau să
tacă, el mai tare striga. Este un frumos exemplu de perseverență și de statornicie
în rugăciune. Poți avea numeroase motive ca să nu te rogi. Dar Bartimeu ne
învață să nu ne descurajăm.
Chiar și astăzi, viața atâtor
bărbați și femei este un strigăt de a încerca să se tacă: persoane bolnave în
spitale, oameni izolați, refugiați întorși la frontiere... Și noi înșine, suntem
adesea orbi încuiați în îndoielile noastre, în temerile noastre, în neliniștile
noastre. Toate acestea ne fac incapabili să vedem drumul ce se desfășoară în
fața noastră. Bartimeu ne învață să îndrăznim a avea încredere. Această
încredere ne va face să ne aruncăm asupra lui Isus. Să nu ne fie teamă să
strigăm revolta noastră, incapacitatea noastră, dorința noastră după dreptate.
Bartimeu ne face să înțelegem că încrederea și speranța nu vor fi dezamăgite.
Este ceea ce se întâmplă cu el.
Isus îl cheamă. Orb, aruncându-şi haina, a sărit. Mantaua este singura sa învelitoare.
Toată posesia sa, toată protecția sa. Pentru a merge la Isus, el trebuie să
respingă trecutul său, toate povoara sa, toate bunurile sale. În Biserica
primară, catehetul se dezbrăcă de tunica sa pentru a fi îmbrăcat cu lumina lui
Dumnezeu. Fără să vadă nimic, Bartimeu a făcut acest salt de credință. Isus l-a
întrebat: „Ce vrei să fac pentru tine?” El a răspuns: „Să-mi recapăt vederea!” Și
Isus i-a zis: „Du-te, credința ta ți-a salvat”.
Acest om va fi ascultat în toate
sensurile termenului. El va găsi lumina zilei; dar mai ales va putea să
contempleze în Isus adevărul și să-i devină discipol. El devine model pentru
ucenici, model care va trăi un nou început încercând o adevărata lumină. Vindecat
nu numai în trupul său, dar și în sufletul său, Bartimeu este un model de
credință.
Este important pentru noi: Dumnezeu
nu încetează să vină să ne întâlnească. El a făcut totdeauna primul pas spre
noi. Credința pe care o așteaptă de la noi poate fi doar un răspuns la iubirea
sa. Acesta este un dar extraordinar pe care ni-l oferă. În celebrarea
Euharistiei, noi îți ducem mulțumiri, Doamne, pentru toate minunile pe care tu
nu încetezi să ni le faci în viața noastră. Tu privești cu tandrețe pe toți cei
răniți de viață. Fă să putem trăi în tine și să găsim în tine fericirea
veșnică. Amin.
(pr. Jean Compazieu [17 octombrie 2015]; trad. pr. Isidor Chinez; sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu