Conceptul de „lume” la sfântul Ioan evanghelistul

Creația omului - de Michelangelo Buonarroti (Capela Sixtină - Muzeele Vaticane)

În Evanghelia după sfântului Ioan, termenul „lume” are 3 semnificaţii:

 

a. lumea creată de Dumnezeu [cosmos] în mod potenţial pozitivă, care, prin întruparea lui Cristos este purtată la desăvârşire (In 11,9: „Isus a răspuns: oare nu sunt douăsprezece ore într-o zi? Dacă cineva umblă în timpul zilei, nu se împiedică pentru că vede lumina acestei lumi”; 17,5: „Şi acum, Tată, glorifică-mă la tine însuţi cu gloria pe care am avut-o la tine mai înainte de a fi fost întemeiată lumea”);

 

b. lumea oamenilor [omenirea], iubită de Dumnezeu (3,16: „Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”) şi mântuită de Cristos (1,29: „A doua zi, l-a văzut pe Isus venind la el şi a zis: Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”; 4,42: „îi spuneau femeii: nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii”; 6,51: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii”);

 

c. lumea oamenilor, dar supusă puterii întunericului şi ostilă misiunii şi operei mântuitoare a lui Cristos (17,9: „Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care mi i-ai dat, pentru că sunt ai tăi”; 12,31: „Nu pentru mine a răsunat vocea aceasta, ci pentru voi. Acum are loc judecata acestei lumi; acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară”; 16,33: „V-am spus acestea ca să aveţi pace în mine. În lume veţi avea necazuri; însă curaj, eu am învins lumea”).

 

Lumea fizică nu este de sine stătătoare, ci participă la mântuirea sau osândirea oamenilor.

 

„Conducătorul acestei lumi” – expresia este specifică lui Ioan şi mai apare în 14,30 („Nu voi mai vorbi mult cu voi pentru că vine conducătorul lumii, dar nu are nici o putere asupra mea”) şi 16,8-12 („Şi când va veni el [Mângâietorul], va denunţa lumea cu privire la păcat, cu privire la dreptate şi cu privire la judecată. Cu privire la păcat, pentru că nu cred în mine. Cu privire la dreptate, pentru că mă duc la Tatăl şi nu mă veţi mai vedea. Cu privire la judecată, deoarece conducătorul acestei lumi a fost judecat”). Este întâlnită des în scrierile de la Qumran şi în literatura apocrifă unde este numit Belial. În iudaismul rabinic se referea la Dumnezeu, ca „stăpân al lumii”. În contextul lui Ioan, expresia îl desemnează pe diavol ca autor al violenţei şi al minciunii (In 8,44: „Voi sunteţi de la diavol, tatăl vostru, şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui vostru. El era un ucigaş de la început şi nu s-a menţinut în adevăr pentru că în el nu este adevăr. Cine spune minciuna, vorbeşte după firea lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii”) care conduce structurile lumeşti străine adevărului şi luminii. Prin moartea sa pe cruce şi prin înălţare, Isus îl învinge în mod definitiv pe „conducătorul acestei lumi”.