Despre om ştim multe lucruri

Despre om ştim multe lucruri. Cineva, în mod periodic ne informează despre toate sau aproape (şi ceea ce este în afara lui „aproape” este şi mai şi…).

S-a întâmplat chiar – cu câţiva ani în urmă, când să aşeze omul pe balanţă de la farmacie şi după câteva operaţii a făcut această listă de produse de pus în punga de cumpărături. „Corpul uman conţine o cantitate de grăsime suficientă pentru a produce şapte bucăţi de săpun, destul fier pentru a fabrica un cui de dimensiune medie, o cantitate de fosfor care ar permite pregătirea a două mii de beţe de chibrit, şi sulf suficient pentru a scăpa de proprii purici”.

Interesant, nimic de spus. Cineva ne-a demonstrat-o chiar.

Însă ar fi încă cu mult mai interesant dacă ar fi reuşit „izolarea” cantităţii – şi calităţii! – rugăciunii în viaţa unui om. Acea cifră ar schimba totul şi ar constrânge pentru revederea tuturor conturilor.

„Valoarea unei vieţi se evaluează cu greutatea adoraţiei” (Mochanin).

Greutatea adoraţiei! Nu a flecărelii, a agitaţiei, a publicităţii, a renumelui, a puterii, a contului din bancă.

Rugăciunea este aceea care dă valoare omului, care îl plasează în adevărata dimensiune a măreţiei sale.

Rugăciunea e aceea care dă valoare şi semnificaţie unei vieţi.

Rugăciunea este aceea care smulge omul de pe arborele pe care tinde în mod inevitabil să se caţere, pentru a-l restitui condiţiei sale de „a fi locuit”, spre a-l face să redescopere demnitatea sa de „fiu”.

Cineva, e adevărat, jefuieşte omul, îl exploatează, pentru ca să umple nesăturata pungă de cumpărături.

Pe noi nu ne interesează nici grăsimea, nici fosforul, nici chiar sulful (independent de puricii).

Ne interesează procentajul de rugăciune în viaţa unui om. Datorită căruia avem demonstraţia că Dumnezeu e mare. Şi nici omul nu e mic.

Iar noi ne aşezăm în genunchi.

(Alessandro Pronzato; trad. pr. Isidor Chinez).