† Duminica a 16-a de peste an [C]: Să-i slujim Domnului ascultându-i cuvântul [20 iulie 2025]

Isus, Marta și Maria.

Să-i slujim Domnului ascultându-i cuvântul

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (20 iulie 2025)

Lecturi biblice: Geneză 18,1-10a;  Coloseni 1,24-28; Evanghelia Luca 10,38-42; lecturi biblice

Omilie

Cuvântul de astăzi se concentrează asupra învățăturii biblice conform căreia a-l sluji pe Dumnezeu înseamnă în primul rând a-l primi în viața noastră. Dar trebuie mai întâi să înțelegem modul corect de a-l primi. Prima lectură relatează vizita celor trei îngeri în formă umană la Abraham, la stejarii din Mamre: „iată, trei bărbaţi stăteau în picioare aproape de el. I-a văzut şi a alergat de la intrarea în cort ca să-i întâmpine şi s-a prosternat până la pământ” (Gen 18,2). Evanghelia după Luca descrie vizita lui Isus în casa Martei și Mariei, două surori care fiecare îl primește în mod diferit: „Marta era ocupată cu multele griji ale casei” (Lc 10,40); „Maria stând la picioarele Domnului, îi asculta cuvântul” (Lc 10,39). A doua lectură prezintă slujirea apostolică de evanghelizare și suferință acceptată din iubire pentru Biserică: „acum mă bucur în pătimirile mele pentru voi şi împlinesc ceea ce lipseşte suferinţelor lui Cristos în trupul meu pentru trupul său, care este Biserica” (Col 1,24). Firul tematic care unește prima lectură și evanghelia este ușor de identificat: vizita lui Dumnezeu și acceptarea umană – Abraham îl primește pe Dumnezeu în vizita celor trei figuri misterioase; Marta și Maria îl primesc pe Dumnezeu în persoana lui Isus, care intră în casa lor ca oaspete… Să-i slujim Domnului ascultându-i cuvântul!

† Duminica a 15-a de peste an [C]: Isus este „icoana” milostivirii lui Dumnezeu [13 iulie 2025]

Samariteanul milostiv.

 Isus este „icoana” milostivirii lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (13 iulie 2025)

Lecturi biblice: Deuteronom 30,10-14; Coloseni 1,15-20; Evanghelia Luca 10,25-37; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi dezvoltă în jurul conceptului de „aproapele” dubla semnificație divină și umană: Dumnezeu a devenit aproapele omului prin Fiul său, Isus Cristos și omul devine aproapele omului în solidaritate. Prima lectură este ultimul discurs a lui Moise când afirmă venirea cuvântului lui Dumnezeu tot mai aproape de poporul său: este „în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti” (Dt 30,14). Evanghelia se concentrează asupra dublei întrebări puse de învățătorul Legii despre viața veșnică și identitatea aproapelui. Răspunsul dat de Isus este parabola bunului samaritean: aproapele nu este cel care este aproape de noi, ci cel de care ne apropiem. Domnul spune: „Du-te şi fă şi tu la fel!” (Lc 10,37). Apostolul Paul descrie rolul lui Cristos în istorie pornind de la două pietre de temelie: este începutul creației, primatul asupra cosmosului, centrul universal de gravitație al tuturor creaturilor – „El este mai înainte de toate şi toate subzistă în el” (Col 1,17), dar și orizontul și scopul ultim al Bisericii – „este capul trupului, al Bisericii” (Col 1,18). Isus este „icoana” milostivirii lui Dumnezeu cel „nevăzut”!

† Duminica a 14-a de peste an [C]: Realitatea păcii și bucuriei pentru omenire [6 iulie 2025]

 Realitatea păcii și bucuriei pentru omenire

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (6 iulie 2025)

Lecturi biblice: Isaia 66,10-14ab; Galateni 6,14-18; Evanghelia Luca 10,1-12.17-20; lecturi biblice

Omilie

Mesajul central al liturgiei de astăzi este promisiunea de pace și prosperitate: este planul lui Dumnezeu făgăduit la toți oamenii. În prima lectură – suntem în a treia parte a cărții lui Isaia – este descris Ierusalimul ultimilor timpuri în care pacea curge ca un râu – izvor de bucurie și bunăstare – căci indică societatea spre realizarea proiectului Domnului în istorie: „Bucuraţi-vă cu Ierusalimul şi veseliţi-vă pentru el toţi cei care îl iubiţi!” (Is 66,10). Profetul îi invită pe iudei nu numai să-și orienteze spre acest ideal, ci să-l propună și altor națiuni, devenind un punct de referință pentru întreaga umanitate. Evanghelia după Luca relatează trimiterea discipolilor, doi câte doi, în cetăți pentru a aduce vestea cea bună a păcii: este pacea „casei”, căci „s-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu!” (Lc 10,9). A doua lectură promite experiența binefăcătoare a păcii tuturor celor care pun în centrul credinței lor „crucea Domnului nostru Isus Cristos” (Gal 6,14). Este exigența unei transformări a persoanei, pornită din inimă  „prin care lumea este răstignită pentru mine, iar eu pentru lume!” (Gal 6,14), spune apostolul Paul.

† Sfinții Petru și Paul: Petru – stâncă trainică, Paul – înflăcărat de Domnul [29 iunie 2025]

Sfinții Petru și Paul de  El Greco (1590-1600).

Petru – stâncă trainică, Paul – înflăcărat de Domnul

 pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (29 iunie 2025)

Lecturi biblice:  Faptele Apostolilor 12,1-11; 2Timotei 4,6-8.17-18; Evanghelia Matei 16,13-19; lecturi biblice

Omilie

În solemnitatea de astăzi, liturgia cuvântului ne poartă prin câteva etape ale slujirii lui Petru și Paul: experiența închisorii, din care Petru a fost eliberat în mod miraculos: „Acum ştiu, într-adevăr, că Domnul l-a trimis pe îngerul său şi m-a scăpat din mâinile lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeilor” (Fap 12,11); lectura suferințelor slujirii lui Paul: „Eu deja sunt oferit ca jertfă şi timpul plecării mele a sosit. Am luptat lupta cea bună, am ajuns la capătul alergării, mi-am păstrat credinţa” (2Tim 4,6-7); mărturisirea de credință a lui Isus când spune: „eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Mt 16,18). Petru și Paul, două figuri atât de diferite dacă privim la proveniența și cultura lor chiar înțelegerea modelului bisericii..., dar totuși atât de apropiate în credință și în convingerea că mântuirea lui Dumnezeu pentru fiecare ființă vie este manifestată în Cristos Isus. Oameni diferiți care nu se temeau să se înfrunte și să se confrunte în fața deciziilor și a tensiunilor de rezolvat (cf. Gal 2), dar și în certitudinea că totul trebuie trăit în căutarea planului divin înscris în istorie și manifestat în Cuvânt. Petru și Paul sunt martorii adevărului și a libertății, ai umanității și a harului.

† Duminica a 12-a de peste an [C]: Misterului crucii și al învierii care unifică omenirea [22 iunie 2025]

„Dar voi cine spuneţi că sunt?” 

Misterului crucii și al învierii care unifică omenirea

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (22 iunie 2025)

Lecturi biblice: Zaharia 12,10-11; 13,1; Galateni 3,26-29; Evanghelia Luca 9,18-24; lecturi biblice 

Omilie

Învățătura liturgiei de astăzi este în jurul misterului crucii și al învierii care unifică omenirea, acționând ca un centru de greutate universală. Prima lectură conține oracolul profetului Zaharia, care vorbește despre „cel pe care l-au străpuns” (Zah 12,10). Se află în centrul privirilor tuturor. Evanghelia după Luca prezintă prima veste a patimilor și învierii: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie” (Lc 9,22). A doua lectură afirmă unificarea omenirii în persoana cel răstignit: „Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos. Aşadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bărbat şi nici femeie: voi toţi sunteţi una în Cristos Isus” (Gal 3,27-28). Este misterul crucii și al învierii Domnului!

† Trupul și Sângele Domnului (Joia Verde) [C]: Prezența vie a Domnului în Euharistie [19 iunie 2025]

Prezența vie a Domnului în Euharistie

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (19 iunie 2025)

Lecturi biblice: Geneză 14,18-20; 1Corinteni 11,23-26; Evanghelia Luca 9,11b-17; lecturi biblice  

Omilie

În celebrarea celebrarea euharistică este prezența Domnului care se perpetuează în jertfa Crucii. Isus este prezent real în adunarea credincioșilor strânși împreună în numele său, în persoana slujitorului, în Cuvântul său și în mod substanțial și permanent sub speciile euharistice – pâine și vin [cf. Principii și norme ale Misalului Roman, 27]. Timp de două mii de ani, această prezență în celebrarea euharistică rămâne neschimbată. În colemnitatea de astăzi pâinea este prezentată sub două simboluri: pâinea oferită de Melchisedec și cea înmulțită de Isus. În a doua lectură este un text clasic al tradiției primei generații de creștini în legătură cu celebrarea Euharistiei.

† Sfânta Treime [C]: Unitate în comuniune [15 iunie 2025]

 

Sfânta Treime.

Unitate în comunitate

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (15 iunie 2025)

Lecturi biblice: Proverbe 8,22-31; Romani 5,1-5; Evanghelia Ioan 16,12-15; lecturi biblice

Omilie

În această duminică celebrăm solemnitatea Sfintei Treimi. Sărbătoarea de astăzi izvorăște în mod natural din Rusalii: e cunoașterea unicului Dumnezeu adevărat! Isus le spusese discipolilor săi: „când va veni el, Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul” (In 16,13) [după evanghelia de azi]. Este cel mai important adevăr la care Duhul Sfânt i-a condus pe apostoli: Sfânta Treime – Dumnezeu în trei persoane! Este de neînțeles pentru rațiunea umană, mai ales pentru evrei cum sunt apostolii: e revelația pe care Duhul Sfânt o „aruncă” în lumină. Dumnezeu s-a făcut cunoscut ca o comuniune de iubire. Treimea și iubirea sunt un unic mister: nu pot exista separat – una nu poate exista fără cealaltă parte. Este misterul transcendent, adică trece dincolo de orizontul experienței, dincolo de lumea materială – este o „ipostază” a divinității care înseamnă aspect, chip, înfățișare: în teologia creștină entitate a trinității. Dar… este apropiat, ascuns, discret, acoperit de o lumină orbitoare care provoacă amețeală, dar… și vindecă. Este un Dumnezeu inaccesibil și personal, care poate fi cunoscut și iubit ca Dumnezeu Tată, Fiu și Duh Sfânt. Sfânta Treime nu este o realitate obscură, lipsită de lumină, întunecoasă, ci un mister în fața căruia orice rațiune sau gândire logică te surprinde: e un mister de pătruns și înțeles; nu poate fi posedat, înțeles în sine în mod imediat și definitiv. De aceea se cere ca rațiunea umană să rămână deschisă unei pătrunderi tot mai mari. Astfel, cunoscându-l pe Dumnezeu, ne putem cunoaște pe noi înșine, căci suntem făcuți după imaginea sau chipul său.