 |
| Isus este dus pe colina pe care este construit Nazaretul și se încearcă să-l arunce jos. |
Profetul predică despre iubirea lui Dumnezeu
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (3 februarie 2019)
Lecturi: Ieremia
1,4-5.17-19; 1Corinteni 13,4-13; Evanghelia Luca
4,21-30; lecturi
Omilie
La această liturghie, Isus învață
așa cum învăța în sinagoga din Nazaret. Să avem umilința de a-l asculta. Textele
biblice din această duminică vorbesc despre profetul care spune despre iubirea lui
Dumnezeu ce s-a revelat.
În prima lectură luată din Cartea
lui Ieremia (Ier 1,4-5.17-19)
prezintă chemarea profetului în zilele regelui Iosia în anul 628 î.C. Ieremia
era originar din Anatot, o localitate situată la şase kilometri de Ierusalim.
Tatăl său, Helkia, era preot. Dar de vreo trei secole această familie nu mai
putea îndeplini funcţiile preoţeşti. Asupra ei atârna un blestem, fiindcă se
trăgea din preotul Abiatar, care luase parte la complotul împotriva regelui
Solomon (cf. 1Rg 2,26-27). Din
această familie izolată, excomunicată, suspendată de la cele divine – cum s-ar
zice astăzi – Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia încredinţându-i misiunea de
profet. Domnul nu cere, nici nu propune, ci cheamă, alege pe cine vrea. „Mai
înainte de a te fi format în sânul mamei, eu te cunoşteam. Mai înainte de a fi
ieşit din pântece, te-am consacrat şi te-am pus profet pentru popoare” (v. 5). Nu
numai pentru Israel, dar pentru toate popoarele păgâne să vorbească în numele
lui Dumnezeu, să-i educe la credință. În inima tânărului era o dramă cumplită.
Ieremia nu era un om dur, violent, pus pe ceartă. Era o fire delicată, blândă,
paşnică, timidă, un visător, un poet, un romantic, îndrăgostit de patria sa, de
religia sa, de țara sa, şi tocmai el a fost trimis să tune şi să fulgere, să
arunce toate nelegiuirile în faţa puternicilor lumii: a regilor, dregătorilor,
preoţilor, întregului popor, să vestească nenorocirile şi dezastrele care vor
veni. Este constrâns de misiunea sa de profet. Este excomunicat (Ier 36,5), persecutat chiar de
concetățenii săi din Anatot (Ier
11,18-12,6), denunțat de rudele și prietenii săi (Ier 11,6; 18,18.22; 20,10). Nu putea să întemeieze o familie cu
femeia iubită (Ier 16,1-13). Este luat
în râs, izolat, prigonit, insultat, lovit, ameninţat. Era doar treizeci de ani
până în timpul în care oraşul Ierusalim avea să fie asediat iar poporul purtat în
exil. Ieremia i-a chemat la convertire. Poporul ar fi voit să audă din gura lui
cuvinte de laudă și apreciere, măgulitoare să le gâdile urechile lor, nu
dojeni, reproşuri, nenorociri. Misiunea sa de profet este de a fi vocea lui
Dumnezeu. Va trebui să spună cuvintele Domnului, chiar dacă ele nu sunt pe
plac. Va trebui să vorbească fără teamă, cu riscul vieții. În acest mediu
ostil, Dumnezeu i-a promis că va fi totdeauna cu el. „Ei vor lupta împotriva
ta, dar nu vor putea să te învingă, căci eu sunt cu tine, ca să te scap” (v. 19).
Este încrederea că Domnul îl va ajuta în viață, cu toate greutățile și
necazurile sale. Dumnezeu este de partea sa, „căci eu sunt cu tine […] ca să te
scap” (v. 19). Aceste cuvinte exprimă iubirea lui Dumnezeu față de om și curajul
de a accepta misiunea dificilă și dureroasă de profet incomod. Ca și Isus.
