Domnul este păstorul nostru
pr. Isidor Chinez ora 11:00 (18 iulie 2021)
Lecturi: Ieremia 23,1-6; Efeseni 2,13-18; Evanghelia Marcu 6,30-34; lecturi biblice
Omilie
Este duminică! Domnul se prezintă Bisericii sale sub imaginea pastorului care își iubește turma și i s-a făcut milă de ea. Prima lectură conține un oracol al condamnării dar și al mângâierii. În istoria lui Israel, mulți păstorii nu au la inimă binele poporului de a conduce pe calea lui Dumnezeu; atunci Domnul însuși își va aduna oile neglijate și împrăștiate și va avea grijă de ele. Evanghelia descrie compasiunea lui Isus pentru apostolii obosiți din cauza misiunii lor [au fost doi câte doi], dar și pentru mulțimea care se aduna în jurul lui, căci erau ca o turmă fără păstori. Domnul se dedică lor „învățându-i”. A doua lectură arată neamul omenesc care și-a redescoperit unitatea în crucea lui Cristos. Imaginea pastorului leagă prima lectură de Evanghelia de astăzi.
Prima lectură (Ier 23,16) este din cartea profetului Ieremia și prezintă tema regelui-păstor, care se află în Biblie cât și în literatura vechiului Orient. Ieremia este fiul preotului Hilchia, din ținutul lui Beniamin; s-a născut în jurul anului 650 î.C., în Anatòt, la șase kilometri nord-est de Ierusalim. A primit chemarea de profet în 627 î.C., în timpul regelui Iosia (640-609 î.C.) [fiul său Ioiakìm (609-598 î.C.) și a lui Sedecìa (598-586 î.C.), fratele lui Iosia] – ultimii regi ai lui Iuda. Istoria se încheie tragic cu căderea Ierusalimului și deportarea conducătorilor în Babilon (19 iulie 586/587). [A murit în 586 î.C.]. El este al doilea dintre marii profeți ai Vechiului Testament al cărui nume înseamnă „Jahwèh înalță”. Rostește cuvinte foarte dure la adresa păstorilor din timpul său: „vai de păstorii care fac să piară şi să se împrăştie turma păşunii mele – oracolul Domnul!” (v. 1). Profetul vorbește în numele lui Dumnezeu – este „oracolul Domnului”. Glasul său tună amenințător față de acești păstori: „iată, eu vă voi pedepsi pentru răutatea faptelor voastre” (v. 2). Declară că într-o zi însuși Dumnezeu se va angaja în mersul poporului spre mântuire: Domnul va avea grijă de poporul său. Nu-și abandonează națiunea. Anunță că Dumnezeu însuși va face să apară păstori fideli: „voi stabili peste ele păstori care să le păstorească: nu se vor mai teme, nu se vor înspăimânta şi nu se vor rătăci” (v. 4). Această prezență a lui Dumnezeu în fruntea poporului a fost realizată printr-o persoană pe care a trimis-o: „iată, vin zile – oracolul Domnului – când îi voi ridica lui David o odraslă dreaptă care va domni ca rege şi va avea succes; va face judecată şi dreptate în ţară!” (v. 5). Va face să apară păstorul păstorilor: Mesia, Isus Cristos! Căci „numele cu care va fi chemat: «Domnul este dreptatea noastră»” (v. 6). Acesta este rolul păstorilor: să-și exercite „dreptatea”, adică prin acțiunile lor este făcută fidelitatea față de Dumnezeu cu promisiunile sale.
În a doua lectură (Ef 2,13-18), sfântul Paul atribuie lui Isus misiunea foarte importantă, care este tipică pastorului, aceea de a stabili pacea între oamenii; ne arată cum Domnul îi aduce pe oameni mai aproape unii de alții astfel încât, uniți în pace frățească, să poată merge spre Tatăl: „acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Cristos. Căci el este pacea noastră” (v. 13-14). Ne invită să ne întoarcem spre crucea lui Isus. Murind pentru toți oamenii, Domnul ne descoperă că iubirea lui Dumnezeu este universală. Apostolul se bucură să recunoască faptul că, datorită jertfei lui Cristos, se formează un popor nou, născut din unirea evreilor cu păgânii, care trăiesc acum în pace. Toți acești oameni sunt fiii lui Dumnezeu. Isus vrea să-i aducă pe toți împreună pentru a-i umple de iubirea sa, descoperită pe cruce. Este anunță iertarea și reconcilierea oamenilor păcătoși cu Dumnezeu. Autorul vorbește despre un „zid de separare” care face aluzie la zidul templului din Ierusalim, care a format împărțirea dintre zonă deschisă păgânilor și partea sacră, accesibilă numai evreilor. Acest zid a fost dărâmat de crucea lui Cristos, care a dat astfel naștere unui „singur trup” în care se adună acum toți oamenii iertații, reconciliați: „desfiinţând în trupul său ura, […] pentru ca cei doi să fie un singur om nou, făcând pace, şi să-i împace pe amândoi cu Dumnezeu într-un singur trup prin crucea prin care a nimicit ura” (v. 15-16). Crucea Domnului unește cerul și pământul: atrage pe toți oamenii la el. Acesta este adevăratul „păstor!”
Evanghelia după Marcu (Mc 6,30-34) preia firul narativ întrerupt prin trimiterea apostolilor „doi câte doi”. Acum „trimișii” se întorc la Isus: „i-au povestit toate câte au făcut şi ce au învăţat” (v. 30). Lui Cristos îi spun tot ce au făcut și au predicat. Domnul este atent la truda apostolică și îi invită la un moment de tihnă: „veniţi deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin!” (v. 31). Este un loc singuratic: „au plecat cu o barcă spre un loc pustiu, ei singuri” (v. 32). Nu neapărat în pustiu, dar un loc retras, căci în Galileea nu sunt locuri deșertice. Suntem în jurul lacului Tiberiadei sau Marea Galileei. În contextul nostru, odihna este motivată de eforturile misionarilor. E semnul atenției lui Isus față de apostoli: să se odihnească puțin. Odihna constă în a bea din izvorul milostivirii divine întrupate în Isus. Ne surprinde faptul că Domnul, la încheierea misiuni de apostolat în Galileea, s-a gândit să-i conducă într-un loc retras ca să se odihnească! Aveau nevoie de această odihnă. Isus vrea să-i cruţe de tumultul care se crease în jurul lui, „pentru că mulţi veneau şi plecau – încât ne spune Marcu – ei nu aveau timp nici măcar să mănânce” (v. 31). Acolo apostolii puteau să-şi tragă sufletul. Lasă mulţimea pentru a sta împreună. Isus şi apostolii voiau în acea zi să fie singuri,… Dar n-a fost aşa...
Iată că mulţimea care îl urmărea a intuit în ce direcţia a luat barca: mulți „şi-au dat seama” (v. 32). Au alergat pe jos din toate părțile şi au ajuns acolo înainte lor. Vedem că lucrurile nu merg conform planului prevăzut. Mulțimea cere prezența sa. El renunță la scopul promis de a se odihni pentru a-i primi pe oameni și a-i instrui cu multă dragoste. Domnul nu se arată deranjat că proiectul său este dat peste cap; dimpotrivă – ne spune Marcu – „coborând a văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor” (v. 34). Recunoaște în acești oameni noul poporul al lui Dumnezeu, „mica turmă” încredințată lui. Privindu-i, „i-a fost milă”.
„Și a început să-i înveţe multe” (v. 34). Oamenii îi urmează. Isus simte compasiune pentru mulțimea abandonată, fără puncte de referință, și începe să-i învețe. A merge pe calea Domnului înseamnă a-i urma „învățătura”. Prin urmare, este necesar să o cunoaștem, să fim educați de Isus. Nu este suficient să nu vrem să facem rău; vrem să facem binele!
Nu ne spune conținutul acestei predicii. Ghicim! Timp de cinci duminici vom auzi cea mai lungă predică a Domnului despre „pâinea vieții” (In 6,1-60). Cristos dezvăluie iubirea sa milostivă. Au învăţat apostolii să cunoască inima lui Isus căruia îi este milă de popor. Cu el nu există nici o situație disperată. Vrea să găsim sensul vieții. Nu vrea ca noi să fim pierduți, fără a ști unde mergem. Vine cu prezența luminii și căldurii sale. Nu uităm niciodată: Isus este „păstorul” întregii omeniri; el este pacea noastră. „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic” (Ps 22,1), dacă el este cu noi… Să ne lăsăm conduși de el, păstorul cel bun!
bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu