 |
| Sfânta Ana și Fecioare Maria - de Murillo, Madrid, Prado. |
Iubirea lui Dumnezeu
pr. Isidor
Chinez – Izvoarele [IS] (8 septembrie 2018)
Lecturi: Miheia 5,1-4a; Romani 8,28-30; Evanghelia Matei
1,1-16.18-23; lecturi
Omilie
Celebrăm nașterea sfintei
Fecioare Maria într-un sătuc de la marginea Imperiului Roman, din Nazaret,
regiunea Galileea, în nordul Palestinei. S-a născut o copilă, pregătită de
Dumnezeu, liberă de orice păcat, în vederea patimii, morții și învierii Fiului
lui Dumnezeu, pentru a răspunde cu fidelitate la voința sa, făcându-se „slujitoarea
Domnului” care vrea să vină printre noi.
Această sărbătoare mariană a fost introdusă de liturgia romană spre sfârșitul secolului al șaptelea de papa oriental Sergiu I (687-701) o dată cu sfințirea bazilicii din Ierusalim construită locul unde a fost casa sfintei Ana, mama sfintei Fecioare Maria.
Ce înseamnă nașterea Fecioarei Maria pentru noi oamenii? Această sărbătoare are raport cu noi? Ce trezește în noi? Înseamnă sfârșitul timpului dușmăniei dintre om și Dumnezeu.
Această sărbătoare mariană a fost introdusă de liturgia romană spre sfârșitul secolului al șaptelea de papa oriental Sergiu I (687-701) o dată cu sfințirea bazilicii din Ierusalim construită locul unde a fost casa sfintei Ana, mama sfintei Fecioare Maria.
Ce înseamnă nașterea Fecioarei Maria pentru noi oamenii? Această sărbătoare are raport cu noi? Ce trezește în noi? Înseamnă sfârșitul timpului dușmăniei dintre om și Dumnezeu.
Lecturile sunt cu referință la
naștere. Profeția lui Miheia (Mih 5,1-4a) face aluzie la
timpul în care se va ridica Mesia la Betleem. Reia tema nașterii afirmând că:
„din tine va ieşi, pentru mine, cel care va fi stăpânitor în Israel […] până la
timpul când cea care trebuie să nască va naşte” (vv. 1-2). În Miheia, rămâne
neprecizată cea care trebuie să nască. Motivul trebuie căutat în faptul că se
referă doar la o realitate viitoare. Descendența regelui David, de la Betleem,
depășește limitele umanului, se pierde într-o
epocă departe, plonjează în veșnicie. Evenimentul „consacrării Domnului”
marchează începutul eliberării poporului este definită de profet cu o expresie
enigmatică: „până la timpul când cea care trebuie să nască va naşte”. „Astfel,
liturgia – care este școala credinței – ne învață să recunoaștem în nașterea
Mariei legătura directă cu aceea a lui Mesia, Fiul lui David” (Benedict al
XVI-lea).
În a doua lectură sfântul Paul în Scrisoarea către Romani (Rom 8,28-30) exprimă în două versete o sinteză a existenței umane în „planul” de mântuire a lui Dumnezeu: „ştim că toate conlucrează spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adică al celor care sunt chemaţi după planul lui” (v. 28). Este proiectul care pleacă de la Domnul și sosește din nou la Dumnezeu în marea sa iubire de oameni. Totul este citit așa cum îi place lui Dumnezeu: o omenire reconciliată sau împăcată. Viața noastră, pe cât de săracă și fragilă ar fi, nu ar fi căzută în haos. O atenție iubitoare mă însoțește. Salvarea întregii omeniri este caracterizată de libertatea divină dar care totuși așteaptă libertatea umană. Este prezentă și Fecioara Maria, deși nu este numită. Dumnezeu cunoaște pe fiecare dintre noi și rânduiește să fie asemenea lui Cristos, Fiul său: chemându-i, justificându-i, glorificându-i. Într-un cuvânt, misterul nașterii Mariei este revelația umană cea clară a chemării la sfințenie, „destinul de har” oferit de Domnul tuturor oamenilor „celor care îl iubesc pe Dumnezeu”.
Genealogia lui Isus redactată după Evanghelia lui Matei (Mt 1,1-16.18-23) neamul omenesc poartă rana păcatului: invidie, gelozie, minciună, adultere, violență. Printre înaintaşii lui Cristos sunt puțini oameni de treabă. Doar la sfârşitul genealogiei apar personaje frumoase şi curate: Iosif și Maria din care s-a născut Isus Cristos. Această lungă serie de generaţii, aşa de monotonă, este, în realitate, o sinteză a unei istorii vii, din care nu lipsesc păcătoşii. Maria este floare din mlaștina genealogiei lui Isus, dar ferită de mlaștină. Fecioara este convinsă că ea însăşi putea fi cufundată, dacă Dumnezeu n-ar fi ferit-o, printr-un privilegiu special, de păcatul strămoşesc.
La sfârşit, însă, planul lui Dumnezeu s-a realizat prin mijloace neaşteptate. Dar acest mister intră în noapte, pe întuneric. Iosif nu înţelege ce se petrece cu el, cu Maria, deoarece totul este lucrarea Duhului Sfânt: „mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt” (v. 18). Vorbește despre maternitate. Iosif nu cunoaște motivațiile și vrea „să o lase în ascuns”. Dar îngerul Domnului îi apare în vis și îi spune vestea cea bună: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale” (vv. 20-21). Iosif trebuie să accepte misterul și să-și deschidă toată ființa la noutatea lui Dumnezeu. Este alegerea Mariei de către Domnul. El vine între noi!
Liturgia ne vorbeşte astăzi despre iubirea lui Dumnezeu faţă de noi, oamenii, și să cerem harul de a înțelege că Maria ni-l dă pe Isus care ne mântuiește. În sărbătoarea naşterii sfintei Fecioare Maria să sporească din inimile noastre pacea sa.
În a doua lectură sfântul Paul în Scrisoarea către Romani (Rom 8,28-30) exprimă în două versete o sinteză a existenței umane în „planul” de mântuire a lui Dumnezeu: „ştim că toate conlucrează spre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adică al celor care sunt chemaţi după planul lui” (v. 28). Este proiectul care pleacă de la Domnul și sosește din nou la Dumnezeu în marea sa iubire de oameni. Totul este citit așa cum îi place lui Dumnezeu: o omenire reconciliată sau împăcată. Viața noastră, pe cât de săracă și fragilă ar fi, nu ar fi căzută în haos. O atenție iubitoare mă însoțește. Salvarea întregii omeniri este caracterizată de libertatea divină dar care totuși așteaptă libertatea umană. Este prezentă și Fecioara Maria, deși nu este numită. Dumnezeu cunoaște pe fiecare dintre noi și rânduiește să fie asemenea lui Cristos, Fiul său: chemându-i, justificându-i, glorificându-i. Într-un cuvânt, misterul nașterii Mariei este revelația umană cea clară a chemării la sfințenie, „destinul de har” oferit de Domnul tuturor oamenilor „celor care îl iubesc pe Dumnezeu”.
Genealogia lui Isus redactată după Evanghelia lui Matei (Mt 1,1-16.18-23) neamul omenesc poartă rana păcatului: invidie, gelozie, minciună, adultere, violență. Printre înaintaşii lui Cristos sunt puțini oameni de treabă. Doar la sfârşitul genealogiei apar personaje frumoase şi curate: Iosif și Maria din care s-a născut Isus Cristos. Această lungă serie de generaţii, aşa de monotonă, este, în realitate, o sinteză a unei istorii vii, din care nu lipsesc păcătoşii. Maria este floare din mlaștina genealogiei lui Isus, dar ferită de mlaștină. Fecioara este convinsă că ea însăşi putea fi cufundată, dacă Dumnezeu n-ar fi ferit-o, printr-un privilegiu special, de păcatul strămoşesc.
La sfârşit, însă, planul lui Dumnezeu s-a realizat prin mijloace neaşteptate. Dar acest mister intră în noapte, pe întuneric. Iosif nu înţelege ce se petrece cu el, cu Maria, deoarece totul este lucrarea Duhului Sfânt: „mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt” (v. 18). Vorbește despre maternitate. Iosif nu cunoaște motivațiile și vrea „să o lase în ascuns”. Dar îngerul Domnului îi apare în vis și îi spune vestea cea bună: „Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale” (vv. 20-21). Iosif trebuie să accepte misterul și să-și deschidă toată ființa la noutatea lui Dumnezeu. Este alegerea Mariei de către Domnul. El vine între noi!
Liturgia ne vorbeşte astăzi despre iubirea lui Dumnezeu faţă de noi, oamenii, și să cerem harul de a înțelege că Maria ni-l dă pe Isus care ne mântuiește. În sărbătoarea naşterii sfintei Fecioare Maria să sporească din inimile noastre pacea sa.
[bibliografia
(anul B): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net);
Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel
Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB
Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Masetti N., Guidati dalla Parola,
Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,
Edizioni Paoline, Torino 1989; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino)
1996; Biblia, Sapientia, Iași 2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu