Evanghelia Matei 5,1-12a: În acel timp, văzând mulţimile, Isus s-a urcat pe
munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa zicând: „Fericiţi cei săraci în
duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! Fericiţi cei care
plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi! Fericiţi cei blânzi, pentru
că ei vor moşteni pământul! Fericiţi cei cărora le este foame şi
sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura! Fericiţi cei
milostivi, pentru că ei vor afla milostivire! Fericiţi cei curaţi
la inimă, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu! Fericiţi
făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu! Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia
cerurilor! Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta
şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie, căci răsplata voastră mare este în
ceruri!”
Omilie
Astăzi este sărbătoarea tuturor acelora
care sunt în bucuria lui Dumnezeu. În prima lectură, autorul Apocalipsei a
făcut un tablou entuziast și extraordinar. El ne arată că sfinţenia nu este ceva
rezervat câtorva persoane privilegiate. Este un har pe care Dumnezeu îl pregăteşte
pentru o mulțime nenumărată. Dumnezeu îl propune la toți; suntem cu toţii chemaţi
la sfinţenie. Din nenorocire, unii rezista şi nu primesc acest har prea prețios
al lui Dumnezeu.
Autorul cărţii Apocalipsei ne vorbește
despre 144 000 de persoane care provin din toate triburile lui Israel. Aceasta cifră
reprezintă numărul foarte mare de credincioşi care formează noul popor al lui
Dumnezeu. Această mulţime imensă pe care nimeni nu poate să o numere vine din
toate orizonturile, din lumea evreiască dar și din cea păgână. Dincolo de
încercări şi persecuţii, ei îl descoperă pe Cristos, Mielul lui Dumnezeu „care
ridică păcatul lumii”. Cu el, răul nu va avea ultimul cuvânt de spus căci
Iubirea este mai puternică decât orice. Victoria lor este deja a noastră.
Aşteptăm triumful definitiv al lui Cristos asupra răului.
Această iubire a lui Dumnezeu
pentru noi este ceva extraordinar. O spune sfântul Ioan din care citim în
lectura a doua. Dumnezeu „a vrut ca noi să ne numim copii ai lui Dumnezeu şi
suntem”. Dar sfințenia nu este ceva care se poate dobândi prin forţele noastre,
nici prin împlinirea performanţelor spirituale; este Dumnezeu care îl comunică,
chiar și pentru noi sărmanii păcătoşi. Ceea ce ne-a cerut este de a avea mâinile
şi inima deschisă pentru ca să primim iubirea care este în Dumnezeu. Astfel voi
putea trăi condiția noastră de fii. Trăim într-o situaţie dificilă, dar dacă ne
atașăm de Cristos, nimic nu poate să ne despartă de dragostea sa.
Astăzi, Biserica ne invită pentru
a sărbători pe toți aceea care au reuşit în viaţă, aici pe pământ şi pe lumea
cealaltă. În Evanghelie, Isus ne arata calea care i-a condus spre fericire.
Această fericire nu are nimic de a vedea cu această lume care ne este dată drept
model. Mulţi nu se gândesc decât la „persoanele bogate, frumoase, inteligente, dibace,
protejate” (Denis Sonet). Dimpotrivă, Isus ne spune: „Fericiţi sunt cei săraci
cu duhul... cei ce plâng... cei care sunt persecutaţi pentru dreptate... cel cu
inima curată... cei milostivi...” Acest mesaj al lui Cristos este proclamat
astăzi în toate bisericile din întreaga lume. Ni se alătură toţi atunci când suntem
adunați în numele său.
Pentru mulţi, adevărata fericire
este a fi bogat şi sănătos decât sărac şi bolnav. Şi totuşi, vedem bine că bogăţia
lumii nu sunt suficientă pentru a ne umple sufletul. Singurul care poate să ne
umple şi să ne facă fericiţi este Domnul. Mergând cu el şi urmându-l, vom alege
partea cea mai bună. Dar nu va fi posibil decât în cazul în care nu suntem acaparați
de bogăţia noastră. Astfel noi suntem pe deplin disponibili pentru a primi mântuirea
lui Dumnezeu. Numai el ne poate umple în întregime.
Această este calea care trebuie
urmată de sfinţi pe care îi sărbătorim în această zi. Biserica este mândră să
ne arate nouă tuturor celor care au trăit cel mai bine Evanghelia fericirilor.
Ne gândim la toți aceea care au marcat istoria omenirii şi creştine de la apostoli,
martiri, cei de ieri și cei de astăzi. Dar sfințenia nu este oferită doar de câteva
elitele. Este pentru toți. Pentru a realiza acest lucru, este suficient să-l
primim pe Domnul şi de a ne lăsa să acţioneze în noi. El este Calea, Adevărul
şi Viaţa; prin el mergem la Tatăl.
Sărbătoare aceasta ne amintește
încă odată în plus că toţi suntem chemaţi să devenim sfinţi. Tentaţia mare este
de a spune: „nu este pentru mine sărmanul păcătos!” Trebuie să o spunem şi să o
repetăm că este pentru fiecare dintre noi; în cer, nu sunt decât sfinţii şi sfinte.
Un lucru este cert: sunt mari păcătoşi, dar primesc iertarea lui Dumnezeu! Gândiţi-vă
la Petru – cel care l-a negat pe Cristos, Paul care a persecutat creştinii,
sfântul Augustin care a petrecut o parte a vieţii sale în desfrâu... Întâlnirea
lor cu Cristos le-a schimbat complet viaţa. El vrea să facă pentru unul fiecare
dintre noi cum a făcut pentru ei. El este capabil să vină să ne caute foarte
departe și foarte jos.
Apoi în comuniune unii cu alții
şi cu toţi creştinii din întreaga lume, să cântăm: „Dumnezeule, noi te lăudăm,
Doamne, noi te aclamăm în imensa ta procesiune a tuturor sfinţilor”.
(pr. Jean
Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/7171-fete-de-tous-les-saints-4/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu