Pomenirea tuturor credincioșilor răposați (2 noiembrie)

Evanghelia Luca 12,35-40 – Îndemn la veghere. Să fie coapsele voastre încinse şi luminile aprinse, iar voi fiţi asemenea oamenilor care-şi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă ca să-i deschidă de îndată ce vine şi bate la uşă! Fericiţi acei servitori pe care stăpânul, când va veni, îi găseşte veghind! Adevăr vă spun, se va încinge, îi va aşeza la masă şi, venind, îi va servi. Fie că va veni la miezul nopţii, fie că va veni spre dimineaţă şi-i va găsi astfel, fericiţi vor fi ei! Să ştiţi aceasta: dacă stăpânul casei ar şti ora la care vine hoţul, nu ar lăsa să i se spargă casa. Fiţi şi voi pregătiţi, pentru că Fiul Omului va veni la ora la care nu vă gândiţi!”.

Omilie

Luna noiembrie este dedicată în mod tradiţional rugăciunii pentru cei morți. Ei fac parte din viața noastră, din istoria noastră. Plecarea lor este pentru noi o despărţire dureroasă. Pentru altii, acest lucru s-a întâmplat în mod mai liniştitor. Aceasta se întâmplă atunci când ştim că răposatul a trăit toată viaţa sa pentru această întâlnire cu Domnul.

Rugăciunea pentru decedați reaprinde în noi speranţa noastră faţă de realitățile misteriose de după moarte. Ne amintim că învierea lui Isus ne deschide o cale nouă. Cu el suntem sigur să triumfăm asupra morții și a păcatului, acum şi pentru veşnicie. Această rugăciune ne invită să reflecte asupra vieţii noastre şi a vedea ce face valoarea. Singurul lucru care va rămâne este iubirea noastră pentru Dumnezeu şi pentru toţi fraţii noştri. Tot ce am făcut celui mai mic dintre frații mei, mie mi-ați făcut. „Spune-mi care e iubirea ta și îți voi spune cine ești” (sfântul Ioan Paul al II-lea).

Evanghelia de astăzi ne invită să rămânem în veghere păstrând luminile aprinse. A fi în serviciu este a ne pune cu umilinţă slujind unii pe alții, în familie, în satele noastre, la locul de muncă şi peste tot unde trăim. Dar când Isus ne cere să rămânem în slujire, aceasta se referă mai ales la misiunea pe care el se pregăteşte spre a le-o da. Biserica toată este în serviciul vestirii Evangheliei. Ca şi creştini botezaţi şi miruiți, suntem toți chemați şi trimiși de Cristos pentru a mărturisi speranţa ce ne animă.

„Păstraţi luminile voastre aprinse”: această lampă este conştiinţa noastră. Pentru noi creştinii, este credinţa, speranţa, rugăciune. „Păstraţi luminile voastre aprinse”: să înțelegem bine, această lampă nu poate rămâne aprinsă în noi decât când vom primi lumina care vine de la Dumnezeu. Aceasta este lumina pe care o primim prin citirea Cuvântului lui Dumnezeu şi prin hrănirea cu sfânta Euharistiei. Ceea ce avem de comunicat lumii este iubirea care vine de la Dumnezeu.

În fiecare zi suntem invitaţi să ne deschidem pe noi lui Cristos care nu încetează să ne surprinde bătând la uşa inimii noastre. El vrea să intre în viaţa noastră şi să locuiască în ea. Cu el putem sta în „serviciu” [slujire] şi de a împrăștia raze din iubirea care este în noi.

În această zi, ne rugăm pentru toţi cei care ne-au părăsit pentru a ajunge la „malul celălalt”. Acolo ne așteaptă cei care ne-au precedat. Ei și-au făcut datoria, dar avem convingerea fermă că Domnul îi va lua la el pentru a sluji cu toţi aceea cei care au fost fideli până la sfârşit.

Celebrăm Euharistiea împreună după intenția tuturor răposaților noștri. În comuniune unii cu alții şi cu Biserica, trăim această sărbătoare în speranţă. Să binevoiască Domnul să ne dea puterea de a căuta şi găsi bucuria!

(pr. Jean Compazieu (2 noiembrie 2017); tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă: http://dimancheprochain.org/7176-2-novembre-2017/).