Gândul zilei [advent]

Antonio Fogazzaro (1842-1911)

 

Scriitorul Antonio Fogazzaro,

în cartea sa Lumea cea mică a vremurilor străvechi

a scris pagini înduioşătoare

despre o mamă, Luiza, care încerca în zadar

să redea viaţa fetiţei sale Ombretta care se înecase,

căzând într-un lac.

 

Disperată, ajunsă în pragul nebuniei,

rosteşte împotriva lui Dumnezeu cuvinte de hulă

pe care nu le-ar fi rostit într-un moment de luciditate.

 

Preotului care încearcă să o consoleze,

spunându-i că fetiţa ei era acum în paradis,

îi spune:

 

 „Dar Dumnezeu nu a înţeles că paradisul meu e aici,

că paradisul e fetiţa mea?”

 

Sărmana femeie, cu inima profund rănită,

nu mai vedea altceva decât durerea;

ea îşi plângea propria durere,

nu voia să mai ştie de nimic altceva,

nici măcar de Dumnezeu.

 

Dar Dumnezeu, în marea sa îndurare,

nu l-a lăsat pe om în stăpânirea morţii,

ci i-a venit în întâmpinare.

 

În Isus Cristos,

Dumnezeu s-a făcut om între oameni,

a îmbrăcat chipul robului.

 

Vino, Doamne Isuse!

Marana thà!