Sfânta Cristina, martiră

 

Sfânta Cristina

 

Există numeroase mărturii istorice cu privire la cultul tinerei martire Cristina, patroana de la Bolsena. Din descoperirile arheologice făcute în secolul trecut rezultă că la Bolsena încă din secolul al IV-lea era cinstită o sfântă Cristina, lângă al cărei mormânt a apărut un cimitir subteran. Mărturiile iconografice sunt foarte abundente: sfânta apare printre fecioarele martire ale mozaicurilor bisericii "San Apollinare Nuovo" din Ravenna din secolul al VI-lea. De la Giovanni Della Robbia la Luca Signorelli, de la Paolo Veronese la Luca Cranach, sunt numeroşi artiştii care s-au inspirat din episoadele povestite în Patima cu bogăţia de amănunte, care imită în mare parte Actele celor mai celebri martiri.

 

Despre această Patimă există redactări latine şi greceşti, discordante în ceea ce priveşte oraşul de provenienţă al martirei, pe care cele din categoria a doua îl stabilesc la Tir în Fenicia iar primele aproape în unanimitate la Bolsena. Fabuloasa povestire a Patimii sale, care datorită epocii târzii (nu anterioară secolului al IX-lea) intră în numărul legendelor hagiografice de mică valoare istorică, vorbeşte despre o tânără de 11 ani, pe nume Cristina, care datorită frumuseţii extraordinare este separată de tatăl, Urban, funcţionar al împăratului, într-un turn, în compania a 12 slujitoare.

 

Prin acest gest tatăl în realitate voia să o constrângă pe fiică, devenită creştină, să se lepede de periculoasa religie şi să o sustragă de la rigorile legii persecutoare. Dar tânăra a sfărâmat preţioasele statuete ale zeilor, pe care tatăl le aşezase în cămăruţa ei, şi a oferit metalul săracilor. Tatăl a trecut atunci de la măguliri la lovituri: a pus să fie biciuită şi închisă în carceră. Pentru că Cristina persevera în profesiunea sa de credinţă, Urban a dat-o pe mâna judecătorilor care i-au pricinuit diferite şi groaznice chinuri. În închisoare, unde a fost aruncată pentru a slăbi acoperită cu totul de vânătăi, a fost mângâiată şi vindecată de către trei îngeri. Dovedindu-se zadarnică şi această metodă, s-a trecut la soluţia finală: legându-i o piatră grea de gât, au aruncat-o în apele lacului; dar piatra, susţinută de îngeri, a plutit şi a adus-o pe tânără la mal.

 

Denaturatul tată a fost pedepsit de Dumnezeu cu moartea; dar chinurile Cristinei nu s-au sfârşit. Judecătorii au reluat acuzele împotriva ei condamnând-o, cu o perseverenţă îndărătnică, la torturi îngrozitoare deşi ineficace, ca grătarul încins, cuptorul supraîncălzit, muşcătura şerpilor veninoşi, tăierea sânilor; până când în lipsa celei mai tulbure imaginaţii au curmat tânăra viaţă prin două lovituri de lance, transplantând acea floare nevinovată în grădinile cerului.

 

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei; sursă: http://www.ercis.ro/liturgie/sfantzi.asp).