Preotul din sat era om sfânt, așa
că ori de câte ori oamenii aveau probleme, apelau cu încredere la sfatul lui.
El se retrăgea atunci într-un loc special din pădure și rostea o rugăciune pe
care Dumnezeu o asculta inevitabil, astfel încât sătenii primeau întotdeauna
ajutorul cerut.
Când preotul a murit, oamenii au
continuat să apeleze la succesorul acestuia, care nu era un om la fel de sfânt,
dar cunoștea secretul locului din pădure și rugăciunea specială. De acea, el
s-a dus la locul respectiv și a început să se roage:
– Doamne, tu știi că eu nu sunt
un sfânt, dar sper că nu o să te împiedici de acest lucru și o să le refuzi
consătenilor mei ajutorul nostru.
Iar Dumnezeu i-a ascultat
rugăciunea și întregul sat a fost ajutat.
Când și acesta a murit, sătenii
au continuat să apeleze la succesorul său, care cunoștea doar rugăciunea
specială, nu și locul din pădure. De aceea, el s-a rugat:
– Doamne, ce îți pasă ție de un
anumit loc? Oare nu este sfințit locul de însăși prezența ta sacră? De aceea,
ascultă rugăciunea nea și vino în ajutorul nostru.
Din nou, Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea
și a continuat să-i ajute pe săteni.
Când și acesta a murit, sătenii
au continuat să apeleze la succesorul său, care nu cunoștea nici măcar
rugăciunea specială. De aceea, el s-a rugat:
– Doamne, nu cred că există niște
cuvinte speciale care să te impresioneze la fel de mult ca și strigătul unei
inimi tulburate. De aceea, ascultă rugăciunea mea și vino în ajutorul nostru.
Din nou, Dumnezeu i-a ascultat
rugăciunea și a continuat să-i ajute pe săteni.
Când și acesta a murit, sătenii
au continuat să apeleze la succesorul său. Acesta prefera însă banii
rugăciunilor. De aceea, el s-a rugat astfel:
– Ce fel de Dumnezeu ești tu de vreme
ce deși poți rezolva foarte bine problemele pe care le-ai cauzat singur, refuzi
să ridici un singur deger în favoarea noastră până când nu te implorăm să faci
acest lucru? La urma urmei, nu ai decât să faci ce vrei cu acești oameni.
După care s-a întors la afacerile
sale.
Și din nou, Dumnezeu a ascultat
rugăciunea lui și a continuat să-i ajute pe săteni.
(Anthony
De Mallo, Rugăciunea broaștei, povestiri
pentru meditație, „Satul a fost întotdeauna ajutat”, Editura Mix, Brașov
2003, p. 46-47; trad. Hanu Cristian).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu