† Noaptea de Paști - O, noapte fericită (omilie)

Cristos a înviat!

 

Evanghelia - Matei 28,1-10: ¹ După ce a trecut sâmbăta, în zorii zilei întâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie s-au dus ca să vadă mormântul lui Isus. ² Şi iată, a avut loc un mare cutremur de pământ; îngerul Domnului a coborât din cer şi a răsturnat piatra şi s-a aşezat pe ea. ³ Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar îmbrăcămintea albă ca zăpada. ⁴ Străjerii au fost zguduiţi de frică şi au rămas ca morţi. ⁵ Îngerul, adresându-se femeilor, le-a zis: "Nu vă temeţi! Ştiu, îl căutaţi pe Isus cel răstignit. ⁶ Nu este aici, căci a înviat, precum a zis. Veniţi şi vedeţi locul unde a zăcut. ⁷ Mergeţi îndată şi spuneţi ucenicilor săi: a înviat din morţi şi merge înaintea voastră în Galileea. Acolo îl veţi vedea. Iată, vă spun acestea". ⁸ Ele, atunci, au părăsit mormântul în grabă, cuprinse de teamă şi bucurie mare şi au alergat să dea de ştire ucenicilor lui. ⁹ Dar iată că Isus le-a ieşit în întâmpinare şi le-a spus: "Bucuraţi-vă!" Ele s-au apropiat, i-au cuprins picioarele şi i s-au închinat. ¹⁰ Atunci Isus le-a zis: "Nu vă temeţi. Mergeţi şi daţi de ştire fraţilor mei, ca să meargă în Galileea; acolo mă vor vedea".

 

 

Omilie

 

„O, noapte fericită, tu singură ai meritat să cunoşti timpul şi ora în care a înviat Cristos din morţi”. Domnul ne-a chemat în această „noapte fericită” să celebrăm misterul suprem care a avut loc în ea. Ce mister? Pentru a înţelege ceva dintr-însul trebuie să medităm despre alte două nopţi care o preced şi o prefigurează pe aceasta.

 

Prima noapte este descrisă de cuvântul lui Dumnezeu astfel: „Pământul era fără formă şi pustiu şi întunericul acoperea abisul şi duhul lui Dumnezeu plana peste ape”. Este noaptea care marchează trecerea de la pustiul lipsit de formă al unei creaţii încă haotice la creaţia locuită de viaţă şi plină de lumină. Această trecere este făcută de voinţa , de hotărârea lui Dumnezeu exprimată prin cuvântul său: „Dumnezeu a zis: să fie lumină. Şi lumina a fost”. Noapte plină de mister pentru că în ea răsună pentru prima dată cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu iese din tăcere şi se revelează în creaţia sa. Acest cuvânt o construieşte după o ordine şi măsură, ca şi casă în care pune persoana umană. „Dumnezeu a creat omul după imaginea sa; după chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat şi femeie i-a creat”. Omului îi este încredinţată această casă care este întreaga creaţie: „umpleţi pământul: supuneţi-l”.

 

A doua noapte este cu totul diferită. Ea este descrisă de lectura a doua, pe care am ascultat-o. Este noaptea în care vedem că un popor fuge din sclavie spre libertate, urmărit de un tiran. Condiţia umană este schimbată. Omul se află în sclavie; este sub puterea Satanei. Şi întreaga creaţie a fost desfigurată. Situaţie dramatică, întrucât omul se află în pericolul de a fi distrus de acel haos pe care el însuşi l-a produs cu păcatul său.

 

A treia noapte este aceea a cărei memorie o facem acum, noaptea care a meritat, aşa cum spune cântecul, să cunoască timpul şi ceasul în care Cristos a înviat din morţi. Acesta este misterul celei de a treia nopţi: Cristos a înviat din morţi! Şi în învierea sa el a desăvârşit ceea ce a fost început în celelalte două nopţi, a dăruit ceea ce era aşteptat în celelalte nopţi. „Aceasta este noaptea în care – aşa cum am cântat la început – a învins întunericul cu strălucea luminii focului”. De fapt, aşa cum ne învaţă sfântul Paul „Dumnezeu care a zis: să apară lumina din întuneric, a strălucit în inimile noastre, ca să facă să strălucească cunoaşterea gloriei divine care străluceşte pe faţa lui Cristos”. Lumina sfintei umanităţi înviate a lui Cristos ne re-creează. Tatăl în această noapte a re-făcut creaţia sa, eliberând-o definitiv de putrezire. Omul este repus în demnitatea sa de la început, întrucât în faţa sa încă o dată este insuflat spiritul vieţii. Acel suflu care l-a trezit pe cel răstignit din morţi. „Şi dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morţi va da viaţă şi trupurilor voastre muritoare prin Duhul său care locuieşte în voi” (Rom 8,10-11). Ceea ce prefigura profetic noaptea egipteană, „noaptea în care i-a eliberat pe fiii lui Israel... din sclavia Egiptului” s-a împlinit acum. Cristos a „redus la neputinţă prin moarte pe acela care are puterea morţii, adică pe diavol, şi i-a eliberat astfel pe cei care din cauza fricii morţii erau supuşi sclaviei pentru toată viaţa” (Ev 2,14-15).

 

Astfel cele trei nopţi au condus pe fiecare dintre noi în această noapte în care se împlinesc în persoana noastră cele mai mari mistere: iertarea păcatelor, participarea la sfintele mistere, darul Duhului. (pr. Carlo Caffarra [6 aprilie 1996]; trad. pr. Isidor Chinez; sursa: http://www.caffarra.it/om060496.php).