„Ce poate face în mod cuviincios,
aici omul întrebător,
dacă este conştient de limitele lui,
adică dacă ştie că
întrebarea satanică primordială
l-a transformat în animal raţional şi muritor,
iar mersul lui istoric s-a îndepărtat de Dumnezeu, neglijându-l sau
transformându-l în ficţiune,
golindu-se de
suflet, de entitate, mărginit,
degradat şi murind ca toate vietăţile?”
întreba
Ţuţea,
şi tot el se apropia cu un răspuns:
„Omul întrebător se mişcă
în vastul
câmp al cunoaşterii”
(P. Ţuţea, Omul. Tratat de antropologie
creştină, 69-70).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu