Sfântul Alfons Maria de Liguori (1696-1787), episcop, doctor al Bisericii [1 august]

„În istoria Bisericii, el este napolitanul cu inteligenţa cea mai profundă, după anul 1500, aşa cum a fost Toma după anul 1000… El a pus pe buzele tuturor, chiar şi a analfabeţilor, cuvintele sfintei Tereza de Avila şi ale sfântului Ioan al Crucii. El a transmis oamenilor termenii cei mai înalţi în formulele cele mai simple, sentimentele cele mai extatice în limbajul obişnuit. A creat, în cei simpli, o inimă de sfinţi şi mari sfinţi” [1]. 

Alfons avea doar 13 ani şi Teresina doar 5, când părinţii lor le-au aranjat deja viitoarea lor căsătorie. Nu făceau aceasta cu sentimentul că ar interveni în libera alegere a fiilor, ci cu convingerea că astfel le prevedeau din timp un viitor fericit! Între timp, băiatul înainta în studii şi copila se pregătea în şcoala carmelitelor Preasfântului Sacrament.

Lucrurile au decurs însă într-un mod diferit, deoarece cei doi interesaţi, deşi se cunoşteau încă de mici – erau verişori şi cele două familii se vizitau –, aveau aspiraţii mult mai înalte decât cele ale părinţilor. Tereza, în deplin acord cu Alfons, a refuzat dreptul primului născut cu toate onorurile familiilor nobile şi, la 15 ani, s-a întors în mănăstire, unde era crescută după exemplul Terezei de Avila. Alfons îi va scrie viaţa şi va mărturisi prietenilor că, dacă micuţa sa logodnică a ales Iubirea cea mai mare, acest lucru i se datorează lui.

Într-un timp în care fiii cadeţi erau constrânşi să găsească în mănăstiri sau în cariera bisericească propria lor realizare, pentru a lăsa intact patrimoniul familiei pentru primii născuţi, Dumnezeu, uneori, nu făcea jocul oamenilor şi îi chema la sine tocmai pe primii născuţi. Pentru Alfons, viitorul, în toate, era roz, din punct de vedere uman. Tatăl său, Iosif, era ofiţer superior al marinei militare şi mama sa, Ana Cavalieri, din familia marchizilor de Avenia, era o femeie profund religioasă şi bine instruită.

Sfântul Ignaţiu de Loyola (1491-1556), preot [31 iulie]

Ignațiu imobilizat în atele.

„Aşezat acolo (lângă fluviul Manresa), au început să i se deschidă ochii inteligenţei: nu a avut o viziune; şi totuşi, înţelegea şi cunoştea multe lucruri, atât spirituale, cât şi privitoare la credinţă şi ştiinţă, cu o claritate aşa de mare încât toate i se păreau noi. Nu pot fi prezentate toate detaliile în privinţa celor înţelese atunci, căci sunt foarte multe; se poate spune numai că a beneficiat de o mare lumină interioară. Astfel că, în întreaga sa viaţă, timp de 62 de ani, dacă ar fi pus la un loc toate ajutoarele primite de la Dumnezeu şi toate lucrurile învăţate, toate laolaltă, nu s-ar fi adunat atâtea câte a primit în acea unică experienţă” [1]. 

Ignaţiu, ajuns de acum la 62 de ani, aduce în memorie, prin aceste cuvinte, extraordinara lumină cu care Dumnezeu l-a transformat la Manresa pentru a-l face capabil pentru misiunea sa. S-a născut în Ţara Bascilor, la Azpeitia, în 1491, fiind al treisprezecelea şi ultimul copil din familie. La 14 ani, l-au îndreptat spre cariera bisericească, dar în scurt timp, el a renunţat cu hotărâre şi a ales-o pe cea militară, mai plină de aventuri şi mai potrivită caracterului său. În tinereţe nu a fost cheie de biserică, ba chiar o dată a ajuns în tribunal, şi numai poziţia socială a familiei sale l-a ajutat să evite o condamnare la închisoare.

Marta și Maria îl slujeau pe Domnul [29 iulie]

 

Marta, Maria și Isus.

Cuvintele Domnului nostru Isus Cristos vor să ne amintească faptul că există un singur scop spre care tindem atunci când ne străduim în diferitele ocupații din această lume. Spre el tindem cât timp suntem pele­rini și încă nestabiliți; pe drum și încă nu în patrie; în dorință și încă nu în satisfacere. Dar trebuie să tindem spre acest scop fără indiferență și fără întrerupere, pentru a putea ajunge, în cele din urmă, într-o zi, la scop. Marta și Maria erau două surori, nu numai pe planul naturii, dar și pe planul religiei; ambele îl onorau pe Domnul, ambele îl slujeau pe Domnul, prezent în trup, în perfectă armonie de sentimente. Marta l-a primit așa cum se obișnuiește a-i primi pe pelerini, și totuși, l-a primit pe Domnul ca o slujitoare, pe Mântu­itorul ca o bolnavă, pe Creator ca o creatură; l-a primit pentru a-l hrăni în trupul său, în timp ce ea trebuia să se hrănească cu Duhul Sfânt. Domnul a voit să ia forma sclavului și, în această formă de slujitor, să fie hrănit de slujitori, și asta nu din necesitate, ci din condescen­dență. Faptul de a se oferi să fie hrănit a fost din condes­cendență: el avea un trup căruia îi era foame și sete.

Așa a fost primit Domnul ca oaspete, el, care a venit la ai săi și ai săi nu l-au primit. Însă celor care l-au primit le-a dat puterea să devină copii ai lui Dumnezeu (In 1,11-12). A adoptat slujitori și i-a făcut frați, i-a răscumpărat pe prizonieri și i-a constituit împreună- moștenitori. Totuși, nimeni dintre voi să nu îndrăz­nească să exclame: „Fericiți cei care au fost găsiți vred­nici să-l primească pe Cristos în casa lor!” Nu te necăji, nu-ți reproșa că te-ai născut într-un timp în care nu-l poți vedea pe Domnul în trup. El nu te-a privat de această onoare, pentru că a asigurat: Ori de câte ori ați făcut cestea unuia dintre aceștia mici, care sunt frații mei, mie mi-ați făcut (Mt 25,40).

Cu siguranță, tu, Marta, pot să-ți spun liniștit, binecu­vântată deja pentru slujirea ta ireproșabilă, ceri odihnă ca recompensă. Acum ești implicată în multe lucruri, vrei să alini trupurile muritoare, chiar ale persoanelor sfinte. Dar spune-mi: Când vei ajunge în patria aceea, vei găsi pelerinul ca să-l primești ca oaspete? Îl vei găsi pe cel înfometat căruia să-i dai pâine? Pe cel însetat ca să-i dai de băut? Pe cel bolnav ca să-l vizitezi? Pe cel care se ceartă ca să-l readuci la împăcare? Pe cel mort ca să-l înmormântezi?    

Sus în cer nu vor mai fi toate acestea. Atunci ce va fi? Ceea ce a ales Maria: acolo vom fi hrăniți, nu vom hrăni. De aceea, va fi complet și perfect ceea ce a ales Maria aici: de pe acea masă bogată ea aduna firimiturile cuvân­tului Domnului. Chiar vreți să știți ce va fi sus în cer? În­suși Domnul afirmă despre slujitorii săi: Adevăr vă spun, îi va așeza la masă și, venind, îi va servi (Lc 12,37).

(Din Predicile sfântului Augustin, Pred. 103, 1-2.6: PL 38, 613.615).

† Duminica a 17-a de peste an (C): Rugăciunea fiilor lui Dumnezeu [28 iulie 2019]

„Tatăl nostru” - de James Tissot (1836-1902).

 Rugăciunea fiilor lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (28 iulie 2019)

Lecturi: Geneză 18,20-32; Coloseni 2,12-14; Evanghelia Luca 11,1-13; lecturi

Omilie

Lecturile biblice din această duminică ne cheamă la rugăciune. Abraham apare ca un om al rugăciunii și mijlocirii. Isus este omul rugăciunii. A te ruga înseamnă a îndrăzni să te apropii de Dumnezeu ca să-l adori și să-i ceri ajutorul.

Sfânta Brigitta a Suediei (1303-1373), călugăriţă [23 iulie]

„Deoarece papa ezită să vină pentru a readuce pacea şi pentru a reforma Biserica mea, îţi fac cunoscut că voinţa mea este ca el să vină în această toamnă, şi să vină pentru a rămâne. De asemenea, papa trebuie să ştie că nici un lucru făcut de el nu-mi aduce mai multă fericire decât să se întoarcă în Italia”^[1].

Acesta era unul dintre mesajele pe care Brigita l-a primit de la Cristos într-o viziune şi pe care îl transmitea papei pentru a-l determina să abandoneze fără întârziere sediul de la Avignon şi să se întoarcă la Roma. Femeie de o excepţională valoare, şi-a lărgit tot mai mult orizontul, de la familie la casa împărătească, şi de la ţara sa la Europa întreagă, înfruntând problemele cele mai dificile ale timpului ei.

În dialog cu Isus

S-a născut la Finstad, în Suedia, aproape de Upsala, în iunie 1302 sau 1303, într-o familie nobilă şi profund creştină. Tatăl ei, Birgen Persson, era lagmann, adică judecător sau guvernator al regiunii Uplan. El a fost autorul primei legislaţii creştine a regatului Suediei. Soţia sa se chema Ingeborga, şi ea de origine nobilă. Au avut şapte copii şi unuia dintre aceştia i-au pus numele Brigita, în cinstea sfintei Brigita a Scoţiei, admirată în mod deosebit de ei.

† Duminica a 16-a de peste an (C): O întâlnire cu Dumnezeu [21 iulie 2019]

Isus, Maria și Marta.

O întâlnire cu Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (21 iulie 2019)

Lecturi: Geneză 18,1-10a; Coloseni 1,24-28; Evanghelia Luca 10,38-42; lecturi

Omilie

În această zi suntem invitaţi la masa cuvântului ca vecini și prieteni ai lui Dumnezeu. Dacă duminica trecută denunța un spirit religios fără iubire explicând omului legii parabola samariteanului milostiv, astăzi Domnul ne atrage atenția asupra activității noastre profunde. Liturghia nu este un timp pierdut. Lucrul cel mai important este să-l primim pe Domnul (în evanghelie), așa cum Abraham îl primește pe Dumnezeu (în prima lectură). Primindu-l pe „Domnul gloriei”, putem spune și la alții: sunt martorii măririi lui Cristos (lectura a doua). Am putea numi această zi „duminica ospitalităţii”.

Cu colegii la 36 de ani de preoție (1983-2019)

La Rădăuți (SV) [18 iulie 2019].

Clasa mea – 29 iunie 1983:

1. Balint Ioan (născut - 09.05.1949, Mărgineni [BC])
2. Bulai Alois (născut - 02.04.1955, Sagna [NT])
3. Chinez Isidor (născut - 09.05.1958, Mircești [IS])
4. Ciobănică Andrei (născut - 22.11.1954, Răducăneni [IS])
5. Enăşoaie Ieronim (născut - 29.05.1957, Buruienești [NT])
6. Farcaş Gheorghe (născut - 12.04.1956, Faraoani [BC])
7. Iştoc Aurel (născut - 18.06.1954, Gherăești [NT])
8. Mărtişcă Valeriu (născut - 27.07.1957, Roman [NT])
9. Mihăică Petru (născut - 01.08.1956, Adjudeni [NT])
10. Petrişor Aurel (născut - 19.01.1956, Scheia [IS])
11. Simon Mihai (născut - 01.10.1956, Buruienești [NT])
12. Temea Marin (născut - 20.03.1958, Horgești [BC].

Nu au fost:

13. Alecu Anton (născut - 01.06.1957, Gheorghe Doja [BC])

14. Antonov (Egner) Anton (născut - 05.08.1956, Sighișoara,
a trăit în Rădăuți [SV])

Nu au fost cel care lucrează în străinătate [în Germania]:

15. Isifovici Ervin (născut - 23.09.1956, Moinești [BC])

16. Matei Gottlieb (născut - 21.01.1955, Sadova Veche [CS])

Ne-am adus aminte și de:

† Moraru Anton (1956-2014).