Îl ascultăm pe Domnul
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (28 februarie 2021)
Lecturi: Geneza 22,1-2.9a.10-13.15-18; Romani 8,31b-34; Evanghelia Marcu 9,2-10; lecturi biblice
Omilie
De-a lungul Postului Mare, ascultăm chemarea de a veni la Domnul și lui să-i dăm primul loc. Astăzi, vedem pe Cristos conducându-i pe cei trei apostoli pe un munte înalt unde se schimbă la față în glorie, pregătindu-i pe discipoli pentru dureroasa pătimire. Cele trei lecturile biblice au ca punct comun: fiul. În prima lectură avem pe Isac, fiul lui Abraham, obținut de la Dumnezeu după ani întregi de rugăciune. Domnul îi cere să-l jertfească. Patriarhul ascultă. Așa cum Abraham nu l-a cruțat pe unicul său fiu, la fel Dumnezeu nu l-a cruțat pe propriul său Fiu, dat la moarte pentru noi toți (este a doua lectură). Evanghelia ne dezvăluie pe „Fiul cel iubit” al Tatălui. Pe el trebuie să-l ascultăm! Să avem încredere în cuvântul Domnului: „Ascultați-l!” [shema‘, în ebraică]. Dumnezeu vrea să spună că între el și oameni este unul singur care mijlocește: Isus!
În prima lectură (Gen 22,1-2.9a.10-13.15-18), îl descoperim pe Abraham răspunzând chemării lui Dumnezeu cu toată disponibilitate. Cititorul vine avertizat că nu este o cerere reală, ci o probă, un test. Abraham nu știe încă nimic. Acum se confruntă cu o încercare nemaiauzită și foarte dureroasă pentru el: „ia-l pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care îl iubeşti, pe Isaac, şi […] adu-mi-l acolo ca ardere de tot!” (v. 1-2). Dominându-și durerea ca tată, găsește în credință puterea de a spune „da” voinței lui Dumnezeu. Abraham este prompt să-și sacrifice fiul – copilul promisiunii, darul cel mai prețios – peste care și-a pus toate speranțele: ascultă fără să clipească. Dacă el este dispus să jertfească unicul său fiu, este pentru că îl iubește pe Dumnezeu din toată inima. Iubirea pentru Domnul este mai presus decât orice. Mesajul este clar: niciun copil nu aparține părinților, deoarece primește o misiune care depășește toate visele și dorințele lor. Trebuie înapoiat Domnului! Vocea cărnii nu a fost ascultată de Abraham. Credința este mai tare. Dumnezeu cere încredere. Ascultă de Domnul; nu șovăie. Îl cunoștea pe Dumnezeu; el l-a chemat din Ur [cetate sumeriană, la începutul mileniul al doilea înainte de Cristos] și i-a dat multe dovezi ale apropierii sale. Îl ascultă cu credință; nu și-a schimbat cuvântul dat; „el credea că Dumnezeu este atât de puternic încât să învie morții, de aceea l-a redobândit ca semn” (Evr 11,19). Domnul este Dumnezeul celor vii. Pentru asemenea credință, Dumnezeu îi promite o mare descendență: evreii, creștinii și musulmanii, toți sunt moștenirea lui Abraham.
A doua lectură este un răspuns la textul Genezei. În timp ce Abraham a fost împiedicat să-și sacrifice fiul, sfântul Paul aminteşte (Rom 8,31b-34) că Dumnezeu „nu l-a cruţat pe propriul său Fiu, ba chiar l-a dat la moarte pentru noi toţi” (v. 32). Tatăl a dat propriul Fiu oamenilor. Ei l-au condamnat la moarte. Bunătatea lui Dumnezeu este fără măsură, deoarece din dragoste pentru noi, el a dat pe Fiul său în mâinile noastre. Dumnezeu Tatăl a mers până în adâncuri. Fiul său vine jertfit; face din moartea sa un dar – este locul de încredere și iubire. Prin urmare, crucea în sine este locul blestemului, dar devine izvorul binecuvântării, arborele de moarte locul dătător de viață. Paul subliniază oferirea Fiului din partea Tatălui. Încheie cu învierea din morți și cu intervenția lui pentru noi: „Cristos Isus, care a murit, dar, mai mult, a şi înviat, care este la dreapta lui Dumnezeu, intervine pentru noi” (v. 34). Este imnul de încredere și speranță! Nu un Dumnezeu al fricii, dar un Dumnezeu care stăpânește cu puterea vieții! Apostolul face un ultim efort pentru a îndepărta orice teamă de la noi: „cum nu ne va dărui toate împreună cu el?” Dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră? Cine va acuza? Cine va condamna? Paul ne asociază în gloria sa: acum șade de-a dreapta lui Dumnezeu și continuă să intervină pentru noi. Îi alătură la condiția sa de Fiu.
În fiecare an, duminica a doua din Postul Mare vine propusă tema schimbării la față. Astăzi este Evanghelia după Marcu (Mc 9,2-10). Sunt trei discipoli, Petru, Iacob și Ioan. Tocmai ei sunt martorii agoniei lui Isus în grădina Măslinilor (cf. Mc 14,33). Domnul îi conduce pe un munte înalt. În tradiția creștină este muntele Tabor, cu pini, stejari, care se ridică, izolat, în câmpia Esdrelonului. Acolo se schimbă la față: chipul lui este transfigurat. Discipolii nu uită niciodată, chiar dacă în timpul pătimirii îl vor vedea desfigurat, fără nici o frumusețe (cf. Is 53,2). Evanghelistul este foarte discret. Ne spune că Isus „s-a schimbat înfățișarea înaintea lor” (v. 2): „hainele lui au devenit strălucitoare, atât de albe cum niciun albitor de pe pământ nu le putea albi” (v. 3). Ce s-a întâmplat, este de nedescris! Marcu folosește o imagine care surprinde. El vorbește greaca simplă, nu stăpânește limba așa de elegantă, ca în Luca. Este o comparaţie: muncă de albire. Culoarea albă este simbolul lumii lui Dumnezeu, este semnul sărbătorii și al bucuriei. Luminozitatea este extraordinară! Trupul lui Isus emană lumină…
Lângă Isus sunt Moise și Ilie, vorbind cu el: este Legea și profeţii. În scena schimbării la față, intră două personaje celebre, care declară că Isus este Mesia cel așteptat. În fața acestei viziuni, Petru bâlbâie, nu ştie ce să spună, dorea imortalizarea evenimentului: „Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie!” (v. 5). Este shekhina, în limba ebraică: referire la cortul prezenţei lui Dumnezeu. Cerând să construiască trei colibe, Petru crede că pentru a intra în împărăție nu este necesar să treacă prin moarte; nu a înțeles adevăratul sens continuând în iluzia că este posibil să intri în împărăția lui Dumnezeu pe scurtătură, fără cruce, fără a oferi darul vieții… Marcu notează: „de fapt, nu ştia ce să spună” (v. 6).
„Apoi a venit un nor care i-a învăluit în umbră” (v. 7). Norul și umbra sunt imagini frecvente în Vechiul Testament și servesc pentru indicarea prezenției lui Dumnezeu. „Și din nor a fost un glas: «Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultaţi de el!»” (v. 7). Vocea Tatălui proclamă pe Fiul său iubit, unic. E aşteptatul Mesia! El trebuie ascultat, nu propriile temeri, dorinţe. Ascultarea defineşte discipolul…
Nici o lumină, nici o voce, nici o prezență: Domnul singur și cei trei! El este însoțitorul care coboară de pe munte făcând drumul spre Ierusalim – spre moarte. „Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui cele ce au văzut” (v. 9). Ei se bucură de o lumină: înțelegerea adevăratei identități a lui Cristos și scopul venirii sale: nu va fi regele glorios pe care îl așteptau, ci Mesia persecutat de arhierei și ucis. Cu toate acestea, drumul său ultim nu este mormântul, ci plinătatea vieții în Dumnezeu. „Ascultați-l!” În Isus avem orice răspuns!
Trei apostoli mărturisesc: „în el strălucea gloria lui Dumnezeu!” Miracolul schimbării la faţă este că un om, cu un trup ca al nostru, răspândeşte lumina divină. Toată relatarea transfigurării are la orizont crucea. Logica lui Dumnezeu este diferită de a oamenilor, iar gloria lui trece prin suferință. Pentru Isus și pentru noi! Fără cruce, adică fără angajarea vieții, în ascultare de Dumnezeu, nu există transfigurare sau înviere! Să-l ascultăm pe Domnul!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu