Ioan Botezătorul indică pe Isus ca „mielul lui Dumnezeu”. |
Omilie
De luni am intrat în perioada timpului pe peste an. Este o perioadă mai puţin festivă, dar rămâne totuși importantă. Aici trebuie să crească credinţa şi ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Dar liturgia din această duminică rămâne în atmosfera Epifaniei. Ne amintim că această sărbătoare evocă manifestarea lui Dumnezeu magilor. Astăzi se manifestă sub forma unei chemări.
De luni am intrat în perioada timpului pe peste an. Este o perioadă mai puţin festivă, dar rămâne totuși importantă. Aici trebuie să crească credinţa şi ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Dar liturgia din această duminică rămâne în atmosfera Epifaniei. Ne amintim că această sărbătoare evocă manifestarea lui Dumnezeu magilor. Astăzi se manifestă sub forma unei chemări.
În prima lectură, am auzit relatarea
vocaţiei tânărului Samuel. Cuvântul important este „chemare” care apare de
unsprezece ori. Două puncte importante ar trebui să fie subliniate: tripla
chemare şi promptitudinea răspunsului. Acest răspuns se bazează pe un act de
credinţă: „Vorbeşte, Domne, căci
slujitorul tău ascultă!” Şi adaugă textul: „Copilul creștea. Domnul era cu
el, şi nu a lăsat să se piardă niciunul dintre cuvintele lui să nu aibă efect”.
Ca și pentru tânărul Samuel, există multe chemări în viața noastră; nu întotdeauna
le auzim; avem nevoie de ajutor şi de a discerne de alte persoane.
Când l-am întâlnit Domnul şi am auzit
chemarea sa, nimic nu poate fi ca înainte. Este ceea ce amintește apostolul
Paul creştinilor din Corint. El denunță diviziunile și abuzurile care există în comunitate: învrăjbiri
între credincioşi, atentate la castitatea creștină, recurgerea la tribunale
păgâne, toate acestea nu sunt tolerabile. Întâlnirea
noastră cu Cristos ar trebui să fie punctul de plecare pentru o viață total
nouă. Nu poate fi supuși la tot felul de tentații între creștini. Domnul
este acolo încă; el continuă să ne cheme. Ca și Samuel, suntem invitaţi să
ascultăm de cuvântul său şi să fim conduși de el.
Evanghelia ne relatează despre
chemarea primilor discipoli. Aceşti oameni au început să-l urmeze pe Ioan
Botezătorul. După cuvântul învățătorului lor ce indica pe Isus ca „Mielul lui Dumnezeu”, ei sunt grăbiți să-l
urmeze. Isus îşi dă seama, şi le pune întrebarea: „Ce căutaţi?” Este o
modalitate de a-i invită să sape în dorinţa lor. Această căutare după absolut
pe care nu și-au potolit-o la Ioan, trebuie s-o perceapă din interior.
Aceeaşi întrebare ne este pusă
astăzi: pe cine căutăm? Este adevărat
că deseori nu căutăm pe partea cea bună. Mulţi se angajează pe căile pierzării.
Dar Domnul este întotdeauna acolo pentru a ne zice: „Veniți şi vedeți!” Ceea ce
vedeți depășește tot ce va-ți putut imagina. Așa precum primii discipoli,
suntem invitaţi să ascultăm chemarea lui Isus şi să rămânem cu el. Ascultându-l,
vom descoperi că cuvintele sale sunt cuvintele vieții veşnice.
Evanghelia insistă, deci, pe
importanţa întâlnirii cu Cristos. Dar
pentru această întâlnire este posibilă fiind nevoie de intermediari. Mai
întâi Ioan Botezătorul care indică pe Isus ca „mielul lui Dumnezeu”. Apoi, Andrei
care îl aduce la Isus pe fratele său. Filip care a fost chemat personal de Isus
care îi va aduce pe Nathaniel. Căile unora și altora sunt diferite, dar toate
sunt apeluri la aceeași vocaţie: a fii „discipoli-misionar”, cum zice papa
Francisc.
Acest lucru este valabil şi
pentru noi: dacă l-am întâlnit pe Cristos şi dacă am răspuns la chemarea sa, suntem
mediatori. În drumul nostru de preoţi, călugări şi laici ne-am împărtăşit din
experienţa lor de credinţă. Împreună, unii cu alții, suntem mereu în mers după Cristos.
Nu este nevoie de oameni, dar Isus vrea ca să-i asocieze pe toți la munca sa.
El se bazează pe noi toţi pentru a fi „mediatorii”
şi „mesagerii” de care lumea are
nevoie.
Vestea cea bună a Evangheliei trebuie să fi anunţată tuturor, la copii,
la tineri și la adulți. Nu este nevoie nici să se convertească nici să se convingă
dar este nevoie să depună mărturie şi să faciliteze orice întâlnire personală
cu Cristos. Transmis de unii şi de alţii, chemarea Domnului se face auzită din
generaţie în generaţie. Prin răspunsurile noastre personale şi colective Trupul
lui Cristos se edifică, devine Sanctuar al Duhului Sfânt. Ca și Andrei, putem
spune: „L-am găsit pe cel care l-am căutat”.
(pr. Jean Compazieu [2018]; tradus din limba franceză
de pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/7294-homelie-du-2eme-dimanche-du-temps-ordinaire-3/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu