 |
| Veniți la mine... - de Cerrato. |
Evanghelia Matei 11,25-30: În acel timp, Isus a
luat cuvântul şi a zis: „Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului,
pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai revelat celor
mici. Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa ta.
Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl,
nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi acela căruia Fiul vrea
să-i reveleze. Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi
eu vă voi da odihnă! Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi
de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru
sufletele voastre! Căci jugul meu este plăcut, iar povara mea
este uşoară”.
Omilie
Lecturile biblice din această
duminică se regăsesc în ceea ce trăiește toată lumea. Cum să nu fii copleșit în
faţa acestor suferințe, victime ale urii, violenţei şi excluderii? Riscul cel
mare este de a spune că, în punctul în care suntem, nu mai este nimic de făcut.
Dar iată-ne astăzi că Cuvântul lui Dumnezeu vine să ne frământe. Mesaj lui care
ne este adresat prin intermediarii trimișilor săi este plin de speranţă. Chiar
şi în situaţiile cele mai disperate, Domnul este acolo; el nu ne va abandona
nicicând. Întotdeauna putem conta pe el.
Prima lectură ne întoarce înainte
de Isus Cristos. Este după întoarcerea din exil. Evreii sunt complet
descurajați. Speranţa restaurării lor este dezamăgită. Dar iată că profetul intervine
energic pentru a revigora speranţa lor. Le reaminteşte că Dumnezeu va crea un
univers nou. Și frapează cel mai mult caracterul umil şi paşnic a lui Mesia. Animalul
său de încălecat nu este calul, un cal de război, dar pe un măgăruș, simbol blândeții.
El va face să dispară tot ce aduce aminte de război. Va instaura un viitor de
pace, nu numai pentru cei scăpați teferi, dar şi pentru toţi oamenii din toate
naţiunile.
Iată o vestea bună ce o vom
descoperi în mesajul lui Zaharia, dar în întreaga Biblie. El ne spune de
iubirea înflăcărată a lui Dumnezeu pentru lumea noastră. Este o veste bună care
dă mărturie tuturor martirilor de ieri și de astăzi. Violenţă, persecuţie, ură
nu vor avea ultimul cuvânt de spus. Dragostea va triumfa. Suntem toți trimiși
pentru a mărturisi această vestea bună pe lângă cei cu care ne vom întâlni.
În scrisoarea către romani,
sfântul Paul ne vorbeşte despre împlinirea acestei promisiuni. În ziua
botezului nostru, am fost scufundaţi în moartea lui Cristos pentru ca să înviem
cu el. Pentru noi se trag consecinţele. Nu mai putem trăi „sub influenţa cărnii”.
Carnea este păcatul care ne îndepărtează de la Dumnezeu şi ne conduce spre o
fundătură. Apostolul ne recomandă „să trăim potrivit Duhului” lăsându-ne
conduși de Dumnezeu. Duhul Sfânt pretinde să intre în posesia credincioșilor săi
pentru a răspândi în ei iubirea care este în Dumnezeu.
Cu Evanghelia, Isus este cel care
ne invită să facem un pas mai departe: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi
împovăraţi şi eu vă voi da odihnă!” (Mt
11,28). Când Isus spune aceste lucruri, în faţa lui sunt persoane pe care le întâlnește
zilnic pe drumurile din Galileea, oameni simpli, săraci, bolnavi, păcătoşi, excluși...
Și unii şi alţii l-au urmat pentru a asculta cuvântul său purtător de speranță.
Însuşi Isus căută aceste mulţimile obosite şi epuizate „ca nişte oi fără păstor”.
El le căuta pentru a le anunţa Împărăţia lui Dumnezeu şi pentru a vindeca trupurile
şi duhurile lor.
Şi iată că astăzi el ne cheamă: „Vino
la mine!” Le promite confort și odihnă. Această invitație a lui Isus se întinde
până în zilele noastre. El vrea să ajungă la cei care sunt oprimaţi pentru
condiţiile precare ale vieții. În fiecare zi, bărbaţi, femei şi copii sunt
victimele urii şi ale violenţei între oameni. Din cauza războiului, mulți sunt
obligaţi să părăsească totul pentru a merge pe un pământ străin. Şi cum să nu
ne gândim la victimele unui sistem economic care se impune celor mai săraci ca o
povară de nesuportat?
Tuturor Domnul se adresează:
„Veniți la mine!” Promite să le realizeze. Lângă el va găsi odihna. Este mai
bună decât toate centrele de reabilitare; poate se amelioreze bunăstarea fizică.
Cristos poate face ușoare aceste greutăți care îngreunează sufletul nostru. Dar
aceste greutăți nu va fi posibil decât doar cu o singură condiţie: „Luaţi
asupra voastră jugul meu”. Pentru a înţelege acest cuvânt, trebuie să știm ce
înseamnă jug: este o unealtă care permite unei perechi de boi să stea alături
unul de altul. Împreună, reuşesc să tragă un atelaj [n. tr. animalele împreună cu vehiculul pe care îl trag] care ar
putea fi foarte greu. Pentru unul singur nu ar fi posibil, dar doi ar fi mai puternici.
Dacă Isus ne cere să luăm jugul său,
este pentru a ne face să înțelegem că el vrea să poarte această greutate care
ne copleșește, a suferinţei, a bolii, a singurătății, a oboselii. Şi nu uităm pe
toţi cei care sunt epuizați de încercările vieții. Suntem ca purtătorii
Evangheliei care aduce un om paralizat la Isus. Credinţa purtătorilor [n. tr. hamalilor] îl va salva. Nu putem
merge la Isus fără ei.
Venind împreună la biserică, am
venit la Isus. El ne primește pentru a ne revigora credinţa, speranța şi iubirea
noastră. Numai el are „cuvintele Vieţii Veşnice”. Să fie întotdeauna cu noi și
noi întotdeauna cu el pentru a fi martori credincioşi pe lângă toți cei care îi
va pune pe drumul nostru.
(pr. Jean Compazieu [2017];
tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/6960-homelie-du-14eme-dimanche-du-temps-ordinaire-4/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu