† Schimbarea la Față a Domnului (A): Licăriri ale gloriei (omlile)

Trasfigurazione Cristo - by Roberto Alabiso

Evanghelia – Matei 17,1-9: În acel timp, Isus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte, pe un munte înalt. Acolo s-a schimbat la faţă înaintea lor: faţa lui strălucea ca soarele, iar hainele lui au devenit albe ca lumina. Şi iată, li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu el. Petru, luând cuvântul, i-a zis lui Isus: „Doamne, ce bine ne simţim aici! Dacă vrei, să facem aici trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”. Pe când vorbea el încă, iată un nor luminos i-a învăluit, iar din nor s-a auzit un glas care le-a zis: „Acesta este Fiul meu preaiubit, în care îmi găsesc toată bucuria. Pe dânsul să-l ascultaţi!” Auzind aceasta, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi au fost cuprinşi de o mare spaimă. Dar Isus s-a apropiat de ei şi, atingându-i, le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi”. Iar ei, ridicându-şi ochii, n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur. Apoi, coborându-se de pe munte, Isus le-a dat această poruncă: „Să nu spuneţi nimănui ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului nu va învia din morţi”.

 

Omilie

 

Astăzi este sărbătoarea Schimbării la Faţă a lui Isus. Transfigurarea are loc după prima vestire a morţii lui Isus (Mt 16,21). Această vestire tulbură capetele ucenicilor, mai ales al lui Petru (Mt 16,22-23). Ei aveau picioarele în mijlocul săracilor, dar capul şi-l pierduseră în ideologia dominantă a timpului. Aşteptau un mesia glorios. Crucea era o piedică pentru a crede în Isus. Transfigurarea, unde Isus apare glorios pe vârful muntelui, era pentru ei un ajutor pentru a putea depăşi trauma crucii şi a descoperi în Isus pe adevăratul Mesia. Dar chiar şi cu aceasta, mulţi ani după aceea, când Vestea cea Bună era răspândită deja în Asia Mică şi în Grecia, Crucea continua să fie pentru iudei şi pentru păgâni o mare piedică în a-l accepta pe Isus ca Mesia. „Crucea este nebunie şi scandal!”, aşa spuneau ei (1Cor 1,23). Unul dintre cele mai mari eforturi ale primilor creştini consta în a ajuta persoanele să-şi dea seama că crucea nu era scandal, nici nebunie, ci expresia cea mai frumoasă şi mai puternică a forţei şi înţelepciunii lui Dumnezeu (1Cor 1,22-31). Evanghelia de astăzi ajută în acest sens. Arată că Isus vede realizându-se profeţiile şi că crucea era drumul spre glorie. Nu există o altă cale.

 

Mt 17,1-3: Isus s-a schimbat la faţă înaintea lor. Isus urcă pe vârful muntelui. Luca adaugă faptul că s-a urcat ca să se roage (Lc 9,28). Acolo, pe vârf, Isus apare în glorie înaintea lui Petru, Iacob şi Ioan. Împreună cu Isus apar şi Moise şi Ilie. Muntele înalt evocă Muntele Sinai, unde, în trecut, Dumnezeu şi-a arătat voinţa în faţa poporului, dându-le tablele  legii. Hainele albe amintesc de Moise care avea o străfulgerare de lumină, atunci când vorbea cu Dumnezeu pe munte şi primea de la el legea (cf. Ex 34,29-35). Ilie şi Moise, cele mai mari autorităţi ale Vechiului Testament, stau de vorbă cu Isus. Moise reprezintă Legea, Ilie îi reprezintă pe Profeţi. Luca ne spune că vorbeau despre „ieşirea” (moartea) lui Isus la Ierusalim (Lc 9,31). Astfel este clar că Vechiul Testament, atât Legea cât şi Profeţii, învăţau deja că pentru Mesia, drumul gloriei trebuia să treacă prin cruce.

 

Mt 17,4: Lui Petru îi place, dar nu înţelege. Lui Petru îi place şi vrea să oprească acest moment plăcut pe munte. Se oferă să construiască trei colibe. Marcu spune că lui Petru îi era teamă, fără să ştie ce vorbea (Mc 9,6), iar Luca adaugă faptul că ucenicilor le era somn (Lc 9,32). Ei sunt asemenea nouă: e greu pentru ei să înţeleagă crucea!

 

Mt 17,5-8: Glasul din cer clarifică faptele. Atunci când Isus este învăluit de glorie, un glas din cer spune: „Acesta este Fiul meu, preaiubit, în care îmi găsesc toată bucuria. Pe dânsul să-l ascultaţi!”. Expresia „Fiul preaiubit” evocă figura lui Mesia Slujitor, vestit de profetul Isaia (cf. Is 42,1). Expresia „ascultaţi-l” evocă profeţia care promitea venirea unui nou Moise (cf. Dt 18,15). În Isus, se împlinesc profeţiile VT. Ucenicii nu pot să se mai îndoiască. Isus este adevăratul Mesia glorios şi drumul pentru a ajunge la glorie trece prin cruce, după cum a fost vestit în profeţia despre Mesia Servitor (Is 53,3-9). Gloria Transfigurării o dovedeşte. Moise şi Ilie o confirmă. Tatăl o garantează. Isus o acceptă. Înaintea a tot ce se întâmpla ucenicilor le este frică şi cad cu faţa la pământ. Isus se apropie, îi atinge şi le spune: „Sculaţi-vă. Nu vă temeţi!”. Ucenicii îşi ridică ochii şi îl văd pe Isus singur şi pe nimeni altcineva. De aici înainte Isus este unica revelaţie a lui Dumnezeu pentru noi! Isus şi numai el este cheia de înţelegere a Scripturii şi a vieţii.

 

Mt 17,9: A şti să ţii tăcerea. Isus le cere ucenicilor să nu spună nimic nimănui până când va învia din morţi. Marcu spune că ei nu ştiau ce voia să însemne a învia din morţi (Mc 9,10). De fapt, nu înţelege semnificaţia crucii cel care nu leagă suferinţa de înviere. Crucea lui Isus este dovvada că viaţa este mai puternică decât moartea. Înţelegerea deplină a urmării lui Isus nu se obţine cu instruire teoretică, dar cu angajare practică, mergând cu el de-a lungul drumului de slujire, de la Galileea până la Ierusalim.

 

Pentru o confruntare persoanlă: credinţa ta în Isus ţi-a dat vreun moment de transfigurare şi de profundă bucurie? Aceste momente de bucurie, cum ţi-au dat tărie în ceasurile de dificultate? Cum se poate schimba azi atât viaţa personală cât şi cea familială, viaţa comunitară?

 

(Prin grija Carmelitanilor; trad. pr. Isidor Chinez; sursa: http://www.qumran2.net/parolenuove/commenti.php?mostra_id=13278).