Priveşte la durerea fratelui tău şi opreşte-ţi mâna, refă armonia distrusă (Papa Francisc)

O splendidă meditaţie biblică, ancorată în actualitate. Papa Francisc pune degetul pe rană în chestiunea crizei siriene. Mai jos, un fragment din cuvântul său:

„Când omul se gândeşte numai la sine, la interesele lui şi se pune pe sine în mijloc, când se lasă fascinat de idolii stăpânirii şi puterii, când ia locul lui Dumnezeu, atunci strică toate relaţiile, ruinează totul. Şi deschide uşa pentru a lăsa să intre violenţa, indiferenţa şi conflictul. Aceasta vrea să ne facă să înţelegem pasajul din cartea Genezei în care se prezintă păcatul fiinţei umane: omul intră în conflict cu sine, îşi dă seama că este gol şi se ascunde de teamă (Gen 3,10), îi este teamă de privirea lui Dumnezeu; o învinuieşte pe femeie, pe cea care este trup din trupul său (v.12); distruge armonia cu creaţia, ajunge să ridice mâna împotriva fratelui pentru a-l ucide. Putem spune că de la armonie se trece la „dizarmonie”? Nu, nu există „dizarmonie”: ori este armonie ori se cade în haos, unde există violenţă, certuri, ciocnire, teamă…

(…) În acest moment mă întreb: Este posibilă parcurgerea unei căi diferite? Putem ieşi din această spirală de durere şi de moarte? Putem învăţa din nou să păşim şi să mergem pe căile păcii? Invocând ajutorul lui Dumnezeu, sub privirea maternă a Fecioarei Maria, „Salus Populi Romani”, Regina Păcii, vreau să răspund: Da, e posibil pentru toţi! În această seară aş vrea să strigăm din orice parte a pământului: Da, e posibil pentru toţi! Mai mult, aş dori ca fiecare dintre noi, de la cel mai mic până la cel mai mare, până la cei chemaţi să conducă naţiunile, să răspundă: Da, vrem aceasta!

Credinţa mea creştină mă face să privesc la Cruce. Cât aş dori ca pentru o clipă toţi oamenii şi femeile de bunăvoinţă să privească la Cruce! Acolo se poate citi răspunsul lui Dumnezeu: acolo, la violenţă nu s-a răspuns cu violenţă, la moarte nu s-a răspuns cu limbajul morţii. În tăcerea Crucii, zăngănitul armelor amuţeşte şi vorbeşte limbajul împăcării, al iertării, al dialogului şi al păcii. Aş vrea să cer de la Domnul, în această seară, ca noi, creştinii şi fraţii celorlalte religii, fiecare om şi femeie de bună voinţă, să strigăm cu putere: violenţa şi războiul nu sunt niciodată calea păcii! Fiecare să aibă curajul de a privi în adâncul propriei conştiinţe şi de a auzi cuvântul care spune: ieşi din interesele tale care îţi atrofiază inima, depăşeşte indiferenţa faţă de celălalt care îţi împietreşte inima, învinge motivaţiile tale de moarte şi deschide-te la dialog, la împăcare: priveşte la durerea fratelui tău şi nu-i aduce altă durere, opreşte-ţi mâna, reclădeşte armonia care s-a distrus. Şi acestea, nu prin ciocnire, ci prin întâlnire!” (Sursa: http://ro.radiovaticana.va/; https://www.facebook.com/photo.php?).