Mă
îndoiesc că un medic poate răspunde în termeni generali la această întrebare,
căci sensul vieţii diferă de la un om la altul, de la o zi la arta şi de la o
oră la alta. De aceea, ceea ce contează nu este sensul vieţii în general, ci
mai degrabă sensul specific al vieţii omului la un anumit moment dat. A formula
întrebarea despre sensul vieţii în termeni generali s-ar asemăna cu următoarea
întrebare pusă unui campion de şah: „Maestre, spuneţi-mi care este cea mai bună
mutare de şah?” Ruptă de situaţia de joc concretă şi de personalitatea
adversarului, o astfel de mutare—cea mai bună, sau măcar bună în sine însăşi,
nu există. Acelaşi lucru este valabil si în cazul existentei umane. Nu trebuie
căutat sensul abstract al vieţii. Fiecare dintre noi are vocaţia sa proprie,
misiunea sa proprie în viaţă de a duce la îndeplinire o anumită sarcină care se
cere împlinită. De aceea, niciunul dintre noi nu poate fi înlocuit şi viaţa lui
este irepetabilă. Aşadar, sarcina fiecăruia dintre noi este pe atât de unică,
pe cât de unică este oportunitatea lui de a o împlini.
Deoarece
fiecare situaţie de viaţă reprezintă o provocare şi o problemă pe care omul
trebuie să o rezolve, putem răsturna modul în care formulăm problema sensului
vieţii. În definitiv, omul nu trebuie să întrebe care este sensul vieţii sale,
ci mai degrabă să recunoască faptul că el
este cel întrebat. Într-un cuvânt, fiecare om este chestionat de viaţă şi
el poate răspunde vieţii doar răspunzând
pentru propria sa viaţă; vieţii îi poate răspunde doar fiind responsabil.
Astfel, logoterapia vede în responsabilitate însăşi esenţa existenţei umane. (Viktor E. Frankl,Omul în căutarea sensului vieţii, Meteor Press, București 2009, p. 121).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu