Păstorul este îngrijitorul unei turme care i-a fost încredinţată de stăpân şi trebuie să dea cont despre fiecare oiţă. Isus cunoaşte oile pe nume, una câte una; dă atenţie pentru fiecare. Este adevăratul bun păstor şi în acest timp îl aşteptăm după cum oaia are nevoie de călăuza sa plină de un afect milostiv. În faţă neglijenţei acelora care se ocupă de turmă, Isus Cristos se ocupă de turma sa. Pentru el fiecare oaie are o valoare absolută: una valorează ca toate celelalte. Este un mare învăţătură pentru comunităţile creştine, întocmai a nu pierde acea climă de familiaritate a iubirii adevărate. Privirea lui Dumnezeu se pune pe orice persoană şi pe fiecare se îngrijeşte. Dacă o persoană se îndepărtează, Isus lasă pe cele nouăzeci şi nouă şi merge să o caute pe cea pierdută. Iată de ce calitate este iubirea, care trebuie să domnească în viaţa comunităţilor creştine; o iubire care nu cunoaşte nici limite nici măsură. Orice ucenic trebuie să aibă aceeaşi grijă faţă de fraţii noştri şi de surorile noastre. Şi de la o iubire ca aceasta se naşte bucuria şi sărbătoarea fraternităţii. Ascultând aceasta pagină evanghelică nu putem să ne întrebăm asupra calităţii iubirii a fiecăruia dintre noi şi a comunităţilor noastre creştine. Câţi au slăbit şi câţi sau îndepărtat fără ca să-şi dea seama despre aceasta! Isus, bunul păstor, cheamă înapoi la primatul iubirii pentru alţii, mai ales pentru cei săraci. (Sursa: mons. V. Paglia; trad. I. Chinez).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu