Daniel 7,13-14: 13 Privind în vedenia de noapte, am văzut pe cineva, venind pe norii cerului, ca un fiu al omului. El a ajuns până la Bătrân şi i-a fost prezentat. 14 Lui i s-au dat stăpânirea, slava şi domnia. Toate popoarele, naţiunile şi oamenii de toate limbile trebuie să-i slujească lui. Stăpânirea lui este o stăpânire veşnică, nepieritoare, iar împărăţia lui nu va fi niciodată distrusă.
Ioan 1,5-8: 5 Har vouă şi pace de la Isus Cristos, martorul credincios, cel dintâi născut din morţi, rege peste toţi regii pământului El ne iubeşte; prin sângele său ne-a spălat de păcatele noastre 6 şi a făcut din noi o împărăţie de preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl său, lui să-i fie mărirea şi puterea în vecii vecilor. Amin. 7 Iată vine pe nori şi toţi oamenii îl vor vedea, chiar şi cei care l-au străpuns; văzându-l, vor plânge toate seminţiile pământului. Da! Amin! 8 Eu sunt alfa şi omega, începutul şi sfârşitul, spune Domnul Dumnezeu, eu sunt cel care sunt, cel care era şi cel care vine, Cel Atotputernic.
Ioan 18,33b-37: În acel timp, 33b Pilat l-a întrebat pe Isus: "Tu eşti regele iudeilor?" 34 Isus i-a răspuns: "De la tine însuţi spui aceasta sau alţii ţi-au spus-o despre mine?" 35 Pilat i-a răspuns: "Sunt eu iudeu? Poporul tău şi arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce-ai făcut?" 36 Isus a răspuns: "Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi din lumea aceasta, oamenii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar împărăţia mea nu este aici". 37 Pilat l-a întrebat din nou: "Aşadar, tu eşti rege?" Isus i-a răspuns: "Da, sunt rege! Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr; oricine iubeşte adevărul ascultă glasul meu".
Omilie:
De trei ori Isus spune: „Împărăţia mea” şi de două ori vrea să clarifice că această împărăţie a sa este total în afara schemelor de pe pământ: „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta”, „Împărăţia mea nu este de aici”. Cu aceste afirmaţii Isus nu vrea deloc să spună că împărăţia sa nu priveşte lumea şi realităţile prezente, ci că împărăţia sa – deja prezentă acum printre oameni – nu-şi trage originea din lume şi, deci, nu se modelează după schema ei de valori. Dar afirmaţia lui Isus care ne interesează mai mult este probabil alta: „Eu sunt rege: de aceea m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume: ca să dau mărturie despre adevăr”.
Aşadar, regalitatea lui Cristos este complet supusă exigenţei adevărului, cuvânt care în limbajul evanghelistului Ioan indică adevărul lui Dumnezeu, iubirea sa pentru om, pentru tot omul. Regalitatea lui Isus este totdeauna în slujba adevărului, oriunde şi oricum: nu acceptă niciodată să subjuge „adevărul” exigenţelor unei „raţiuni de stat”, care nu este, tocmai, adevărul, este vorba doar de propria supravieţuire.
În discuţia sa scurtă şi strânsă cu Pilat, Isus afirmă un alt lucru important: „Cel care este din adevăr, ascultă glasul meu”. Pentru a înţelege regalitatea lui Isus şi pentru a deveni supuşii săi (şi am putea adăuga pentru a-l vesti şi sărbători corect) trebuie să alegem adevărul. Există oameni care sunt „de partea adevărului” şi oameni care în schimb sunt „de partea minciunii”. Nu este simplă problemă de minciună ci de o atitudine de fond, de o alegere a valorilor. Aceste două posibilităţi contrapuse care se deschid în faţa omului – şi pe care Ioan le exprimă foarte bine în termeni de origine („din adevăr sau din minciună”) - sunt în relatarea procesului încarnate de două personaje care stau faţă în faţă: Isus şi Pilat. Pe de o parte Isus care se încredinţează pe deplin în mâinile adevărului şi nu se sustrage nici chiar pentru a-şi salva viaţa. Pe de altă parte Pilat care în schimb reprezintă o putere politică care serveşte adevărul „da nu dincolo de un anumit preţ”: o putere care consideră că are valori mai importante pentru a salva. De trei ori Pilat recunoaşte nevinovăţia lui Isus şi o declară public, şi de trei ori caută să-l salveze. Totuşi îl condamnă la moartea pe cruce. În faţa exigenţei de a se salva pe sine însuşi – sau ordine publică – iubirea sa faţă de dreptate şi de adevăr a scăzut.
Oameni (şi organizaţii) ca şi Pilat pot să pară iubitori de adevăr, dar dacă privim cu atenţie apare că este vorba de o iubire subordonată. Este asupra a ce să ne întrebăm. Nu din întâmplare evanghelistul încheie discuţia despre regalitate şi despre adevăr cu aceste afirmaţii: „Pilat întrebă: ce este adevărul? Spunând aceasta, a ieşit din nou…” (In 18,38). Procuratorul pune întrebarea justă, dar sufletul său este lipsit de angajare, distrat, total absent. În trecerea sa rapidă mai departe („spunând aceasta, ieşi…) arată că nu este un adevărat căutător al adevărului. (Mons. Bruno Maggioni; trad. pr. Isidor Chinez).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu