Parohia “Schimbarea la faţă” - Izvoarele (IŞ) - pentru adulţi
Cristos-Rege 25/11/2007
"Voi, cine spuneţi
că sunt eu?"
G= ghidul S= singur (solo)
L= lector T= toţi
Primul moment:
Cine sunt eu pentru tine?
Cântec: la Cristos Rege…
G. Contemplă, sufletul meu, pe Isus Răstignit,
Cu ce preţ te-a mântuit.
Cu ce preţ te-a mântuit.
Admiră, mulţumeşte, iubeşte, laudă şi adoră.
El te iubeşte, te priveşte
El te-a mântuit.
Păşeşte cu El şi trăieşte pentru El.
Admiră, mulţumeşte, iubeşte, laudă şi adoră.
El te-a mântuit.
Păşeşte cu El şi trăieşte pentru El.
Admiră, mulţumeşte, iubeşte, laudă şi adoră.
(Sf. Bonaventura - Rugăciune către Răstignit)
Să îngenunchem în faţa Regelui nostru, a lui Cristos, şi să contemplăm iubirea Sa. Nu putem pătrunde toată profunzimea iubirii acestui Rege unic, dar să rămânem în această adoraţie într-o atitudine de umilinţă şi iubire, de contemplaţie şi veneraţie.
Să privim la El, care a fost străpuns pentru fărădelegile noastre, care a murit pentru noi,
şi să lăsăm să ne vorbească tăcerea…
Nu e nevoie de multe cuvinte pentru a ne înfăţişa înaintea sa.
Poate de multe ori rugăciunea noastră este o moară de cuvinte care sună în gol, care se înşiruie mecanic fără participarea inimii….
Suntem în faţa Lui: inimă la inimă, sub privirea Sa. Fără gânduri, fără cuvinte, doar cu El…
(câteva momente de tăcere…)
L1: Fiul Meu, fiica Mea încotro? De ce atâta grabă?
E timpul să te opreşti, măcar şi pentru o clipă.
Ştiu, problemele de zi cu zi nu-ţi dau pace.
Alergi mereu, câteodată chiar fără ţintă,
iar la sfârşitul fiecărei zile eşti tot mai ostenit.
N-ai vrea să te odihneşti puţin?
Ştiu, probleme tale sunt importante,
copiii au nevoie de tine,
la serviciu eşti stresat de şefi,
acasă banii sunt insuficienţi,
te temi că lemnele pentru iarnă nu ajung,
te preocupi pentru că nu te ascultă copiii,
nu ai plătit asociaţia,
te deranjează vorbele de ocară ale vecinei,
şi atâtea, atâtea probleme ....
De multe ori, dacă nu neîncetat,
îţi doreşti să fii lăsat în pace,
să nu-i mai auzi şi să nu-i mai vezi pe cei din jur:
fiecare cu problemele lui.
Poate că eşti sătul de vorbe,
de toţi cei care vorbesc prea mult...
şi te închizi încetul cu încetul
într-o "carapace" comodă;
devii pasiv, doar un spectator
şi începi să priveşti lumea cu ochi reci şi nepăsători.
Văd bine, uneori ochii tăi sunt trişti,
dar nu te gândi numai la problemele tale,
la situaţia din familie
sau la încercările de tot felul care te "încolţesc",
la viitorul care ţi se pare atât de nesigur...
Eu sunt aici pentru a împărtăşi cu tine
problemele pe care de atâtea ori le ţii
numai pentru tine
şi nu vrei să mi le împărtăşeşti....
Sunt aici pentru a-ţi spune:
nu te teme, eu sunt cu Tine!
Lasă deoparte atâtea gânduri
pentru a rămâne câteva clipe cu mine,
opreşte-te din această căutare frenetică şi obositoare.
Vino şi odihneşte-te puţin pe umărul Meu.
Eu nu sunt numai Regele răstignit acum 2000 de ani,
dar vreau să fiu şi prietenul tău…
Eu nu sunt numai Dumnezeul care dă porunci,
dar sunt şi fratele tău.
Eu nu sunt doar o doctrină,
dar sunt o Persoană.
Eu nu sunt patronul care acordă audienţe
doar duminica şi în anumite momente din zi,
dar sunt slujitorul disponibil orice minut
din noapte şi din zi.
Eu nu sunt doar magicianul
care rezolvă orice problemă cu bagheta magică…
Eu sunt Cel Ce sunt cu tine,
Dumnezeu răstignit şi totodată om,
coborât pe pământ pentru ca să nu-ţi mai fie frică
să te apropii de mine,
ca să îmi vorbeşti asemenea unui prieten,
şi pentru a mă lăsa să te iubesc,
să intru în viaţa Ta.
Nu vreau să te deranjez,
nu vreau să te forţez să mă primeşti,
nu vreau să îngreunez viaţa ta.
Nu vreau să-ţi fiu povară, aşa cum crezi adeseori.
Dimpotrivă, vreau să te ajut,
să îţi dăruiesc viaţa,
să îţi uşurez sufletul,
pentru că te văd atât de trist!
(un moment de linişte…)
G: Dacă ştim că Isus este prezent aici,
înaintea noastră,
El care poate lua asupra sa toată povara noastră,
să-i încredinţăm Lui toate gândurile, preocupările,
neliniştile noastre.
Să-l recunoaştem ca Domn al întregii noastre fiinţe,
ca Domn asupra vieţii,
ca Stăpân asupra tuturor problemelor şi greutăţilor,
cântând împreună:
Responsoriu:
L2. În mâinile Lui am pus viaţa mea/
El singur este stânca mea.
1. Domnul este lumina şi mântuirea mea,
de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? (…) R
2. Chiar dacă ar năvăli o armată asupra mea,
inima mea tot nu s-ar teme;
chiar dacă s-ar dezlănţui un război împotriva mea,
şi atunci mi-aş păstra încrederea. R
3. Un lucru cer de la Domnul şi pe acesta îl caut:
să locuiesc în casa Domnului
în toate zilele vieţii mele,
ca să privesc frumuseţea Domnului
şi să vizitez sanctuarul său. R
4. El mă va ascunde în adăpostul lui în ziua nenorocirii,
Mă va adăposti în ascunzătoarea cortului său,
mă va ridica pe o stâncă (…)
iar eu voi jertfi în cortul lui jertfe de laudă;
voi cânta şi-l voi preamări pe Domnul. R
5. Ascultă-mi, Doamne, glasul când te chem:
îndură-te de mine şi răspunde-mi! (…)
Eu caut, Doamne, faţa ta, Doamne.
Nu-ţi ascunde faţa de la mine,
nu îndepărta cu mânie pe slujitorul tău;
tu eşti ajutorul meu, nu mă respinge
şi nu mă abandona, Dumnezeul mântuirii mele. R
6. Chiar tatăl meu şi mama mea m-au părăsit,
dar Domnul m-a primit la sine.
Arată-mi, Doamne, calea ta,
călăuzeşte-mă pe calea cea dreaptă
din cauza duşmanilor mei.(…) R
7. Cred că voi vedea bunătăţile Domnului
pe pământul celor vii.
Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul. R
G. Noi, oamenii,
ne închidem de multe ori inima înaintea lui Dumnezeu
pentru că nu putem să înţeleg logica Sa,
atât de departe de a noastră.
Ne este greu să înţeleg tainele Împărăţiei,
şi Isus, înţelegând această dificultate umană,
recurge adesea la parabole
pentru a-i face pe ascultătorii săi
să pătrundă în taine greu de înţeles.
Să ascultăm o parabolă despre prezenţa
şi iubirea lui Dumnezeu…
Este doar o parabolă,
însă ea exprimă un adevăr veşnic:
Dumnezeu este cu noi, în mijlocul nostru.
L3. Pe vârful unui munte trăia Dumnezeul cel blând şi generos. În satul aflat jos în vale trăiau oamenii. Ei erau foarte ocupaţi, aveau multe cărţi de citit, multe jocuri de jucat, şi multe întâlniri la care trebuiau să participe. Rareori aveau timpul să se gândească la bunul şi blândul Dumnezeu, aflat atât de departe după cât se pare. De fapt nimeni nu i-a văzut faţa. Mulţi chiar se îndoiau de existenţa sa.
Totuşi, zi după zi, bunul Dumnezeu privea în jos de la înălţimea sa şi ar fi vrut ca oamenii să-i fie prieteni. „Trebuie - gândea el - să fac ceva cât de puţin ca să le arăt că-mi pasă de ei". Şi astfel, în fiecare zi trimitea un mesager jos în sat cu un sac în spate, iar în sac punea un dar deosebit pentru fiecare om de la câmpie. În fiecare zi darurile soseau. În fiecare zi oamenii alergau cu braţele deschise pentru a aduna darurile. Dar în curând oamenii s-au crezut foarte îndreptăţiţi să primească tot mai mult. Mulţi au început să înşface darurile din pachet, alţii luau mai mult decât li se cuvenea, iar alţii se plângeau că darurile erau prea mici. În cele din urmă, nimeni nu-şi mai aduceau aminte de unde veneau darurile. Şi nimănui nu-i trecea prin cap să se intereseze.
Sus în depărtare pe muntele său stătea Dumnezeu. Din zi în zi tot mai singur, el aştepta o vorbă bună, un semn de prietenie sau numai un "Bună ziua, Doamne! Ştiu că eşti acolo". Dar nu venea nici un cuvânt. Oamenii luau darurile ca şi cum era un drept firesc al lor. Dumnezeu? Ei bine, el se afla departe. Şi mulţi spuneau: "ce a făcut pentru mine?" Iar câţiva spuneau: "nu cred că există".
"Dacă nu pot să le spun că exist" - gândea Dumnezeu - cum pot să le spun că le sunt prieten? Apoi ochii i s-au luminat. ”Stiu, a spus, le voi oferi o petrecere prietenilor din vale şi-i voi invita pe toţi. Şi dacă vor petrece cu mine câtva timp, cu siguranţă vor şti cât de mult îmi pasă de ei şi vor dori să fie cu mine".
Invitaţiile au fost trimise. A fost lipită o listă pe turnul primăriei, pentru toţi cei care erau dornici să participe, şi trebuiau să semneze pe listă. Lumea a văzut invitaţia. Câţiva chiar au râs şi au spus: „Asta nu-i pentru mine!". Alţii au spus: „Să petrec o zi cu Dumnezeu? Nici vorbă!" Iar alţii foarte ocupaţi cu corurile şi alte activităţi religioase au spus: „Poate altă dată, dar nu azi". Unii au fost tentaţi „poate este adevărat şi Dumnezeu vrea să fie prietenul nostru. Şi au semnat cu sfială. Dar când ceilalţi au râs batjocoritor, ei s-au simţit ruşinaţi şi au găsit scuze pentru a nu participa.
Ziua petrecerii a sosit, dar nimeni n-a venit. Dumnezeu stătea la locul său de pe munte. „Eu voiam numai să le ofer dragostea mea. Cum pot să le-o ofer? Cum să-i fac să înţeleagă? Nu este nimeni care să-mi fie prieten?
Şi în satul din vale, lumea râdea, plângea şi muncea, se distra şi murea. Rareori se gândea la bunul Dumnezeu care îi iubea foarte mult.
(moment de tăcere pentru aprofundarea mesajului)
G. Să ne întrebăm acum:
Cine este Dumnezeu pentru mine?
În viaţa mea, ce primează, relaţia cu Dumnezeu
prin rugăciune sau activităţile?
Nu ne numărăm cumva printre ceia care,
ocupaţi chiar de activităţi religioase,
uităm de prezenţa Domnului?
(un moment de tăcere)
L1. Să ascultăm acum cuvântul Domnului luat din evanghelia după sântul Matei. (Mt 16, 13-20)
„Venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i‑a întrebat pe discipolii săi: „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” Ei i‑au spus: „Unii „Ioan Botezătorul”, alţii „Ilie”, alţii „Ieremia sau unul dintre profeţi””. El le‑a spus: „Dar voi, cine spuneţi că sunt?” Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: „Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!” Isus i‑a răspuns: „Fericit eşti Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi‑au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. Ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: ceea ce vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, iar ceea ce vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”. Atunci le‑a poruncit discipolilor să nu spună nimănui că el este Cristos.”
(tăcere pentru a lăsa cuvântul să vorbească…)
L2. Cine este Isus Cristos pentru tine?
Aceasta ar putea fi întrebarea unui sondaj, subiectul unui interviu. Dar nu un jurnalist pune întrebarea. Isus Cristos ne întreabă în acest moment de întâlnire cu El şi noi suntem invitaţi să răspundem.
Odată, în timpul predicării sale,
Isus îi provoacă pe apostoli pentru a vedea ceea ce ei au înţeles din persoana şi lucrarea sa.
Credinţa, raportul cu Isus nu este o problemă de cultură, de tradiţie,
dar de implicare personală,
o convingere care determină viaţa.
În acest sens întrebarea ne este adresată fiecăruia personal.
Sunt întrebări care, puse în mod neaşteptat,
ating adevărurile cela mai profunde,
creează o stânjeneală, o dificultate interioară,
pentru că cer un răspuns ce trebuie să izvorască
din adâncul conştiinţei,
acolo unde se adăposteşte adevărul.
Isus spune apostolilor:
S. "Voi cine spuneţi că sunt?
Iar Simon Petru a răspuns:
S. "Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu".
Dacă Isus îmi pune această întrebare mie:
S. "Dar pentru tine cine sunt eu?
…ce aş răspunde?
Nimeni nu poate da un răspuns
în funcţie de ceea ce a auzit spunându-se despre Isus,
nimeni nu se poate mulţumi cu un răspuns
fabricat de alţii.
Urmarea lui Isus se naşte din răspunsul personal
la această întrebare.
Aceasta este o întrebare-cheie ce trebuie să o simţim
asemenea ecoului care umple tăcerile inimii.
Este Cuvântul lui Dumnezeu care mă provoacă,
mă zdruncină, mă pune în căutare.
Doar dacă iubeşti această întrebare,
răspunsul va începe să iasă la suprafaţă în tine.
Această întrebare ne pune în situaţia de a ne interoga desăre lucruri care par evidente:
Cristos este Rege… dar pentru mine este oare Rege?
Aşa cum iubirea în cuplu
nu se presupune că vine de la sine,
dar este o alegere de fiecare zi,
la fel, în relaţia cu Cristos,
nu trebuie să rămân la suprafaţa lucrurilor,
acceptând în mod formal ceea ce spune Biserica despre Cristos,
dar trebuie să mă întreb sincer:
cine este Isus pentru mine?
Evanghelia ne constrânge să nu acceptăm nimic
din răspunsurile deja date de alţii
şi din ceea ce spun toţi…
Singurul răspuns adevărat este acela pe care îl dai tu.
Tu, cu inima ta, cu experienţa ta, cu păcatul tău,
ce spui despre Dumnezeu?
Viaţa ta ce spune despre Cristos ?
Aici nu-ţi folosesc studiile sau lecturile,
cărţile sau formulele de catehism.
În Biblie sunt mii de nume ale lui Dumnezeu,
dar ultimul nume, numele secret,
cel mai important,
cel care s-a revelat în particular
şi pe care nimeni altul nu-l cunoaşte,
cel care numai tu îl poţi pronunţa,
numele care îţi oferă iubirea,
secretul dintre tine şi cel iubit,
parfumul tău de Dumnezeu,
cel pe care tu l-ai simţit, gustându-l cu înfiorare în sufletul tău...
acela este răspunsul.
Răspunsul va veni într-o zi, ca un dar,
aşa cum a venit şi pentru Petru.
Va veni ca o lumină scurtă,
dar care gravează în inimă brazde dulci şi arzătoare,
urme de neşters.
Atunci mă voi simţi ca şi Petru:
Ferice de tine!
Atunci voi fi ca Petru, stâncă şi cheie
care deschide şi altora porţile lui Dumnezeu.
L4: Tu, Doamne,
ești invizibilul mister
care s-a făcut Trup şi Sânge pentru noi.
Pentru ca eu să te văd şi să te ating cu mâinile mele.
Tu eşti iubirea curată şi absolută căutată de toţi,
dorită, invocată,
Tu eşti acela care răspândeşti, în natura creată de tine,
frumuseţea şi parfumul tău.
Tu eşti acela care te reflectezi în ochii
şi în bucuria tuturor copiilor.
Tu eşti acela care, aşezat de-a lungul drumului,
observi, mustrând, alergarea noastră frenetică.
Tu eşti acela care asociezi durerea noastră
Calvarului Tău,
pentru a completa opera mântuirii.
Tu eşti focul din care se nasc scânteile noastre
de credinţă
şi care, ridicându-se,
fac frumoasă şi luminoasă
până şi noaptea cea mai întunecată.
Toţi:
Isuse Cristoase,
noi te recunoaştem pe tine ca Rege al universului.
Tot ce a fost creat, prin tine a fost creat.
Exercită şi asupra noastră toate drepturile tale.
Reînnoim în acest moment
promisiunile noastre de la botez:
ne lepădăm de Satana,
de mândria lui
şi de faptele lui.
Promitem să trăim ca buni creştini.
În mod deosebit ne angajăm
să ne mărturisim întotdeauna cu curaj credinţa.
Inimă dumnezeiască a lui Isus,
îţi oferim viaţa şi faptele noastre,
pentru ca toate inimile să recunoască domnia ta sfântă
şi astfel împărăţia ta,
împărăţie a iubirii,
a dreptăţii şi a păcii,
să se răspândească în lumea întreagă. Amin.
Cântec: la Cristos Rege
Al doilea moment:
Mărturia vieţii
L1: Tu, cine spui că sunt?
Dar nu e suficient doar să spui…,
căci e uşor să fim specialişti în cuvinte.
Viaţa nu este ceea ce se spune de despre viaţă,
dar ceea ce se trăieşte.
Nu contează numai ceea ce se spune despre Isus,
dar ceea ce trăiesc din El.
Nu cel ce spune : „Doamne ! Doamne!” va intra în Împărăţia Cerurilor... (Mt 7,21).
Petru l-a mărturisit pe Cristos,
l-a recunoscut ca Domn,
iar apoi l-a urmat în ciuda slăbiciunilor
şi greşelilor sale.
Mărturiei de credinţă a lui Petru
îi urmează o misiune:
„Pe această piatră voi zidi Biserica mea
şi porţile iadului nu o vor birui”.
A schimba un nume şi a încredinţa o misiune…
Simon devine piatra
pe care Cristos construieşte Biserica.
Mai precis, pe acea credinţă declarată de Petru
va fi fondată Biserica,
şi lui îi va fi încredinţată conducerea şi susţinerea.
Într-o zi Isus îi va spune clar:
S "Simon, Simon, iată Satana a cerut să vă cearnă precum grâul; dar eu m-am rugat pentru tine, ca să nu scadă credinţa ta, iar tu întorcându-te să îi întăreşti pe fraţii tăi”
(Lc 22,31-32)
L2. Forţa harului va fi aceea care este capabilă
de a recupera chiar şi slăbiciunile şi trădările omeneşti,
de a face Biserica puternică,
mai tare decât moartea şi răul.
Lui Petru îi sunt încredinţate cheile împărăţiei,
sarcină ce presupune responsabilitate şi putere.
Petru conduce Biserica în numele lui Cristos
şi are autoritatea de a garanta
frontierele adevărului revelat.
El este interpretul autorizat al gândului lui Isus,
fie în câmp doctrinal, fie în cel moral.
Sfântul Ciprian spunea:
S. "Nu-l poate avea pe Dumnezeu drept tată cine nu are Biserica drept mamă.
L2. Credinţa noastră în Cristos
se concretizează în apartenenţa la Biserica întemeiată
de El şi încredinţată lui Petru.
De aceea iubirea şi apartenenţa la Cristos
se verifică prin iubirea faţă de Biserică,
prin comuniunea pe care o avem
cu aceşti intermediari autorizaţi
pe care Cristos i-a ales
şi i-a pus în fruntea Bisericii.
Biserica locală este ambientul
unde se verifică creşterea noastră.
De aceea s-ar putea traduce cuvintele sfântului Ciprian astfel:
S. "Cine nu iubeşte şi nu trăieşte în şi pentru dieceză şi parohie,
să nu-şi facă iluzii că este un bun creştin".
L3. Într-o zi Isus, pe malul lacului, îl întreabă de trei ori pe Petru:
S. "Simon al lui Iona, mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?”
„Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”.
„Paşte oile mele!”
(In 21,15-17)
L3. Isus nu i-a cerut altceva pentru a-l face păstor.
„Dacă mă iubeşti... paşte oile mele”.
În ciuda slăbiciunii şi a limitelor sale…
Tocmai acest lucru se cere unui păstor:
să fie mereu martorul iubirii lui Cristos şi a Bisericii.
Restul este secundar.
Întotdeauna vom avea motive pentru a-i critica...
Să ne rugăm însă pentru ei
şi să-i sprijinim cu iubire în munca lor,
pentru ca în acest mod să participăm
la regalitatea lui Cristos,
regalitate ce nu înseamnă altceva
decât slujire în mijlocul comunităţii.
Toţi:
Dumnezeule,
care distribui darurile tale
pentru edificarea Bisericii şi salvarea lumii,
trimite Duhul tău de unitate şi putere,
asupra tuturor acelora
care au ales să răspundă la chemarea ta.
Să fie fideli acestei vocaţii
şi să o realizeze în plinătate
pentru a fi în lume semne vii ale omului nou,
liberi în privinţa banului, puterii şi plăcerii.
Îndrumă paşii lor cu dreapta ta
şi susţine-i cu puterea harului tău,
pentru ca să nu scadă
sub greutatea oboselii apostolice.
Să răsune în cuvintele lor vocea lui Cristos
şi câţi îi vor asculta,
să fie atraşi de ascultarea Evangheliei.
Pune în inimile lor pe Duhul Sfânt
pentru ca, fiind totul pentru toţi,
să conducă la tine, Tată,
o mulţime de fii
care în sfânta ta Biserică
te laudă fără încetare.
Dăruieşte-i parohului nostruputerea
de a îndeplini în mod demn slujirea încredinţată lui;
să preceadă prin cuvânt şi exemplu,
pe urmele Evangheliei,
comunitatea parohială;
să fie perseverent în a sluji voinţa ta;
în viaţă şi în misiune să caute mereu numai gloria ta.
Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.
G. Cine este Cristos pentru tine, dragă prietene?
Dacă eşti aici, nu eşti din întâmplare:
înăuntrul tău este ceva ce nu ştii să-ţi explici,
o sete de credinţă şi de adevăr
pe care ai nevoie să le umpli.
Pune-ţi întrebarea şi răspunde sincer;
nu te preocupa să dai un răspuns în pripă
dar ia-ţi timp atât cât crezi că este necesar.
Nu e o problemă de timp, dar de substanţă.
În credinţa sa Petru răspunde:
„Tu eşti Cristos”,
însă Tatăl i-a dezvăluit aceasta!
Numai cine îl întâlneşte pe Cristos
poate cu adevărat să îşi schimbe viaţa.
Doar după această întâlnire,
viaţa ta va avea o culoare diferită.
Nu te vei mai simţi obligat să te rogi
sau să mergi la liturghie duminica,
pentru că tu vei dori să mergi.
L-ai întâlnit pe Cristos
şi nu mai vrei să îl abandonezi.
Cine este pentru tine Cristos?
Nu pentru oameni, dar pentru tine?
Lasă-i pe alţii, răspunde tu!
Şi vei găsi bucuria inimii!
Adevărata bucurie!
(momente de tăcere pentru interiorizare)
Cântec final: Christus vincit…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu