Parohia “Schimbarea la faţă” - Izvoarele (IŞ) - pentru tineri
Cristos-Rege 20/11/2005
L – lectorul T – toţi
R – refren (se repetă)
(Citeşte rar, cu multă atenţie. Opreşte-te ca să te gândeşti şi să meditezi cuvintele citite, ca să le faci să coboare în inimă. Repetă în tăcere, cu inima şi de mai multe ori refrenurile).
(Citeşte rar, cu multă atenţie. Opreşte-te ca să te gândeşti şi să meditezi cuvintele citite, ca să le faci să coboare în inimă. Repetă în tăcere, cu inima şi de mai multe ori refrenurile).
Când va veni Fiul Omului în gloria sa...
G. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. T. Amin.
(G) Atunci când Isus şi-a început viaţa publică s-a prezentat ca un revoluţionar hotărât spunând:
(S) "Timpul s-a împlinit şi Împărăţia lui Dumnezeu este aici: convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!"(Mc 1,15).
Aceasta vrea să spună: Ajunge, aici trebuie făcută o schimbare! Dumnezeu a încetat să ne mai lase să fugim. Acum vrea să intervină să instaureze stăpânirea sa asupra istoriei. Hotărâţi-vă să-l alegeţi pe el! Ce era această Împărăţie a lui Dumnezeu? Ce voia să facă Dumnezeu printre oameni? Ce era de învins şi de schimbat? Şi cum? şi când? şi cine va instaura Împărăţia sa? Isus a făcut şi a spus multe despre Împărăţia lui Dumnezeu. În această duminică, solemnitatea lui Cristos Regele universului, Biserica vrea să ne ajute să înţelegem ceva din acest mister.
Cântec: Eşti Rege veşnic...
(G) Toate alegerile pe care în viaţa sa le-a făcut omul pentru sau împotriva Împărăţiei, şi deci pentru sau împotriva iubirii lui Dumnezeu şi a fraţilor, dobândesc valoare veşnică pentru timpul cel nou când va veni Fiul lui Dumnezeu ca să judece lumea.
(L1) Să ascultăm Cuvântul Domnului luat din Evanghelia după sfântul Matei
(Mt 25,31-46)
În acel timp a spus Isus ucenicilor săi:
“Când va veni Fiul Omului în gloria lui,
împreună cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul său de mărire.
Şi se vor aduna înaintea lui toate naţiunile,
iar el îi va despărţi pe unii de alţii, aşa cum păstorul desparte oile de capre:
va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga.
Atunci regele va spune celor de la dreapta sa:Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu,
moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii,
căci am fost flămând şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi mi-aţi dat să beau,
am fost străin şi m-aţi primit, gol şi m-aţi îmbrăcat, bolnav şi m-aţi vizitat,
am fost în închisoare şi aţi venit la mine.
Atunci îi vor răspunde cei drepţi:
Doamne, când te-am văzut flămând şi te-am hrănit, sau însetat şi ţi-am dat să bei?
Când te-am văzut străin şi te-am primit, sau gol şi te-am îmbrăcat?
Când te-am văzut bolnav sau în închisoare şi am venit la tine?
Iar regele le va spune: Adevăr vă spun:
tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut.
Atunci va spune celor de la stânga:
Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui!
Căci am fost flămând şi nu mi-aţi dat să mănânc,
am fost însetat şi nu mi-aţi dat să beau, am fost străin şi nu m-aţi primit,
gol şi nu m-aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat.
Atunci ei îi vor răspunde:
Doamne, când te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol,
sau bolnav, sau în închisoare şi nu ţi-am slujit?
Iar el le va răspunde:
Adevăr vă spun: tot ce nu aţi făcut unuia dintre aceştia, cei mai mici, mie nu mi-aţi făcut.
Şi vor merge aceştia în chinul veşnic, iar cei drepţi în viaţa cea veşnică”.
Cuvântul Domnului
Scurtă pauză de tăcere...
În faţa lui Isus din Euharistie
(G) În timpul rugăciunii în faţa lui Isus din Euharistie ne aşezăm în genunchi. A sta în genunchi ne aminteşte că suntem în faţa Domnului şi îl recunoaştem ca pe singurul Stăpân al vieţii noastre.
(S) Este o judecată foarte ciudată aceea pe care ne-o povesteşti astăzi, Isuse:
cei “nevinovaţi” se descoperă “vinovaţi”
iar cei care sunt răsplătiţi nu ştiu că au făcut ceva aşa de măreţ,
nu ştiu că te-au întâlnit pe tine de-a lungul străzilor vieţii lor.
Este o judecată foarte surprinzătoare aceea pe care o pui sub ochii noştri, Doamne:
pentru că nu contează declaraţiile de prietenie, mărturisirile de credinţă,
proclamările de fidelitate, atestările că ne aflăm pe calea adevărată.
Ceea ce contează sunt faptele concrete: a da de mâncare şi a da de băut,
a îmbrăca şi a primi pe alţii, a vizita şi a îngriji.
Sunt acte simple care nu au nimic cu cerul
şi par a fi lipsite de vreo legătură directă cu tine şi cu religia în general.
Sunt fapte de fiecare zi care apar la mare distanţă de experienţele extraordinare,
de viziune şi de contemplaţie, de revelaţie şi de minuni.
Şi totuşi, pentru tine tocmai acestea sunt semnele care îi deosebesc pe ucenicii tăi,
aceia care te iubesc cu adevărat,
aceia pe care îi chemi să împărtăşească veşnic gloria ta..
Scurtă pauză de tăcere...
(L2) Doamne Isuse, tu te identifici cu cei persecutaţi, cu cei săraci, cu cei slabi.
Semnul că a sosit Împărăţia ta se află în faptul că
în tine iubirea concretă a lui Dumnezeu îi atinge pe săraci, pe marginalizaţi,
nu din cauza meritelor lor,
ci chiar din cauza condiţiei lor de excluşi, de oprimaţi,
pentru că tu eşti Dumnezeu şi pentru că aceştia,
care sunt consideraţi ultimii, sunt primii tăi fraţi şi fiii Tatălui tău.
Ajută-ne, Doamne, să înţelegem că a neglija această iubire concretă faţă de săraci,
străini, prizonieri, faţă de cei care sunt goi sau le este foame,
înseamnă a nu trăi conform credinţei Împărăţiei şi a ne exclude din logica sa.
A nu iubi înseamnă să te renegăm pe tine, pentru că cei săraci sunt fraţii tăi
şi sunt fraţi tocmai din cauza sărăciei lor.
Fă-ne să înţelegem până în adânc că ei sunt locul privilegiat al prezenţei tale
şi a Tatălui tău ceresc. Amin.
Adoraţie în tăcere...
(G) Într-o zi, evanghelistul Matei, fixând dintr-o privire starea sufletească a lui Isus în timpul vieţii sale publice, a scris:
(S) "Văzând mulţimile i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite şi părăsite, ca nişte oi care nu au păstor” (Mt 9,36).
(G) Isus este întruparea în istorie a grijii inimii lui Dumnezeu, care, văzând poporul său împrăştiat şi distrus, a luat hotărârea plină de curaj de a interveni în mod personal:
(S) “Iată, eu voi căuta oile mele şi voi avea grijă de ele.
Aşa cum păstorul numără turma sa,
atunci când se află în mijlocul oilor sale care au fost risipite,
aşa voi număra eu oile mele şi le voi aduna din toate locurile,
unde erau risipite în zilele înnorate şi pline de ceaţă.
Eu însumi voi conduce oile mele la păşune şi le voi face să se odihnească.
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu.
Voi merge în căutarea oii pierdute şi o voi aduce înapoi în staul pe cea pierdută;
pe cea rănită o voi lega cu faşe, şi o voi îngriji pe cea bolnavă,
o voi păzi pe cea grasă şi puternică; le voi paşte cu dreptate” (Ez 34,11-12.15-16)
Pauză de tăcere...
Cântec: Isus, Bunul Păstor...
1. Isus, Bunul Păstor,
atâta ne-a iubit,
încât o taină-a rânduit,
să stea mereu cu noi.
2. Deşi sub chip smerit,
de pâine şi de vin,
lui cerurile i se-nchin
ca unui Dumnezeu.
(şi celelalte strofe...)
(L1) Isus este “Bunul Păstor, care-şi dă viaţa pentru oile sale” (In 10,15), şi care “dacă are o sută de oi şi pierde una, le lasă pe cele nouăzeci şi nouă şi merge să o caute pe cea pierdută” (Lc 15,4). Imaginea păstorului ne vorbeşte despre un stil de viaţă, dar faptele lui Isus ne prezintă întregul conţinut al Împărăţiei, care este o mare bătălie împotriva a tot ceea ce îl oprimă pe om. Începe de fapt prin a-i vindeca pe cei bolnavi, a-i ierta pe cei păcătoşi, a învia morţii, a-i judeca sever pe cei puternici, a-l învinge pe Satana... şi la sfârşit, cu învierea sa, învinge şi pe stăpâna acestei lumi care este moartea. Cristos este primul care învinge, nu singurul care învinge, dar primul-născut dintre ceilalţi fraţi:
(S) “Cristos a înviat din morţi, fiind începutul învierii celor adormiţi. Căci de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om vine şi învierea din morţi. Şi după cum toţi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toţi vor fi readuşi la viaţă”.
(1Cor 15,20-22)
(L2) Lupta lui Cristos împotriva nedreptăţii şi a samavolniciei, împotriva nepăsării grosolane faţă de om şi faţă de Dumnezeu arată că Dumnezeu a trecut de partea omului luptând alături de el pentru a-l elibera şi a-l înălţa. Dar victoria sa pe cruce şi în înviere arată apoi cât de mult s-a angajat Dumnezeu pentru noi şi cum a răsturnat soarta oamenilor şi a istoriei. Însă Împărăţia se seamănă în istorie, merge împreună în paşii libertăţii noastre umane pentru că vrea primirea şi colaborarea noastră, şi numai la sfârşit va atinge împlinirea sa în domnia deplină şi exclusivă a lui Dumnezeu, atunci când “Dumnezeu va fi totul în toţi”. Cristos a fost începutul; apoi vine timpul bătăliei celei lungi conduse de el ca Domnul înviat şi viu; la sfârşit – după ce va fi învins orice duşman al omului şi al lui Dumnezeu – Împărăţia se va descoperi ca realitate victorioasă, unică şi definitivă.
(S) "Mai întâi Cristos – scrie sfântul Paul – care este începutul; apoi, la venirea sa, cei care sunt ai lui Cristos; apoi va fi sfârşitul, când el va încredinţa Împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi putere”.
(L3) De fapt este necesar ca el să domnească până când va pune pe toţi duşmanii sub picioarele lui. “Ultimul duşman care va fi nimicit este moartea”. Atunci, Împărăţia este în întregime lucrarea lui Dumnezeu pentru mântuirea omului, purtată înainte de Cristos, nu fără alegerea şi colaborarea oamenilor. Este o lucrare discretă, ca şi cum ar fi acoperită, pentru a nu forţa libertatea nimănui. Dar din această cauză nu este mai puţin insistentă şi intransigentă.
(S) Să vină Împărăţia care nu va avea sfârşit, să vină Împărăţia Domnului nostru Isus Cristos, să vină şi să se împlinească voinţa lui Dumnezeu care vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi, să vină Împărăţia iubirii.
(Pauză de tăcere pentru interiorizarea meditaţiei...)
(L1) Tată sfânt, tu ai voit să reînnoieşti toate în Cristos, Fiul tău, Regele Universului şi l-ai trimis în lume ca Domn şi Păstor al tuturor oamenilor. Fă ca toată creatura să fie capabilă să primească mesajul său de iubire şi, eliberată de sclavia egoismului şi a nedreptăţii, să te slujească şi să te laude fără sfârşit. Primeşte, Doamne Dumnezeule, rugăciunea noastră, fă-ne capabili să te urmăm pe străzile acestei lumi, uniţi în iubire, sfinţi în umilinţă, misionari în adevăr. Prin Cristos, Regele şi Domnul nostru. Amin.
Cântec: Tatăl nostru, care eşti în ceruri... (cel care se ştie mai bine, eventual de I. Andrici).
(G) Într-o zi, ceea ce astăzi este acoperit se va arăta, acel palat de minciună, de valori false, de manipulări care distrag omul de la adevăr şi de la bine, va fi distrus.
(S) Va veni “Fiul Omului în gloria sa cu toţi îngerii săi” ca Judecătorul suprem al fiecărui om. “Şi se vor aduna înaintea lui toate popoarele, şi el îi va desparte unii de alţii, aşa cum păstorul separă oile de capre, şi va pune oile la dreapta sa şi caprele la stânga sa”.
(L2) Atunci se va arăta că nu este totuna să faci binele sau răul, că nu poţi să-ţi conduci viaţa şi istoria în mod egoist, instinctiv şi capricios, că este o mare înşelăciune să te încrezi în moda timpului, propusă de televiziuni, de magia permisivismului,... Pentru cei drepţi va fi ziua adevărului, şi... a revanşei! “Atunci – se va spune – cine avea dreptate?” Evanghelia ne spune că cei drepţi, cei mici, se vor bucura. Isus, vorbind despre ucenicii săi dispreţuiţi, spunea:
(S) "Cine va da de băut, fie şi numai un pahar cu apă rece, unuia dintre aceştia mici pentru că este ucenic, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata” (Mt 10,42);
pentru că: “Cine vă ascultă pe voi pe mine mă ascultă. Cine vă dispreţuieşte pe voi pe mine mă dispreţuieşte!” (Lc 10,16)
(G) Şi va fi uimire pentru toţi. Cei care vor sta la dreapta vor spune:
(L3) Doamne, când am făcut aceasta?... Când am spus noi vreodată că nu credem în Dumnezeu? Când am făcut noi vreodată răul: de ucis nu am ucis, de furat nu am furat..., banii pe care i-am cheltuit, sau i-am risipit, erau banii mei, câştigaţi în sudoarea frunţii; şi apoi... munca este muncă..., trebuie să înţelegi, Doamne, că nu din răutate, dar pentru că nu am avut timp n-am fost la biserică; şi de fapt… câţi nu fac aşa? Eu nu am trăit diferit de semenii mei!
(G) Iar Regele le va răspunde:
(S) “Am fost flămând şi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi nu mi-aţi dat să beau, am fost străin şi nu m-aţi primit, gol şi nu m-aţi îmbrăcat, bolnav şi nu m-aţi vizitat, în închisoare şi nu a-ţi venit la mine”.
(G) Judecata va fi făcută nu doar după răul făcut, dar după binele care nu a fost făcut, după omisiuni, iresponsabilităţi, lene, compromisuri, anonimat comod şi lipsit de angajare etc. La sfârşit: răul este a nu fi maturi ca fii ai lui Dumnezeu, “asemenea” lui care este Iubire!... Atunci şi cei drepţi vor spune:
(L1) Doamne, când am făcut aceasta?... N-am făcut nimic special. Am ajutat – fără să aşteptăm să ni se dea înapoi, fără interese, fără să aşteptăm nimic, ba câteodată în dispreţ şi nerecunoştinţă – pe cineva care ni se părea că are nevoie de ajutor, aşa cum se face între neamuri, din inimă şi în mod gratuit, fără pretenţia că am făcut prea mult.
(G) Răspunzând, Regele le va zice:
(S) “Adevăr vă spun: ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceştia mai mici care sunt fraţii mei, mie mi-aţi făcut”.
(G) Isus a vorbit despre bunul samaritean şi la sfârşit a spus:
(S) "Mergi şi fă şi tu la fel” (Lc 10,37); "A doua poruncă este asemenea celei dintâi: să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Mt 22,39).
(G) Pentru aceştia, la sfârşit, iată răsplata promisă şi sperată:
(S) "Veniţi binecuvântaţii Tatălui meu, primiţi ca moştenire Împărăţia pregătită pentru voi de la întemeierea lumii”. Pentru că voi – acesta este motivul – aţi făcut ca şi mine, care i-am iubit pe oameni până la a-mi da viaţa pentru ei; voi aţi dus înainte Împărăţia lui Dumnezeu, care este mântuirea şi viaţa tuturor. Fiţi binecuvântaţi, fiţi fericiţi!
(G) Iar ceilalţi vor merge în chinul veşnic. Regele le va spune:
(S) “Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, pregătit diavolului şi îngerilor săi”!
(G) Blestemat, i-a zis Dumnezeu şarpelui care l-a dus pe om la moarte; blestemat, i-a zis Dumnezeu lui Cain care l-a ucis pe fratele său; blestemat va spune Isus celui care l-a dispreţuit pe unul dintre fraţii săi mai mici. Este mai bine să nu ne fie frică să spunem cuvinte grele atunci când trebuie, pentru că acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, spuse atunci când este dispreţuit omul, creatura şi fiul său.
Pauză de tăcere pentru interiorizare
(L2) De atâtea ori te-am întrebat, Doamne::
De ce nu faci nimic pentru cei care mor de foame?
De ce nu faci nimic pentru cei care sunt bolnavi?
De ce nu faci nimic pentru cei care nu cunosc iubirea?
De ce nu faci nimic pentru cei care suferă nedreptatea?
De ce nu faci nimic pentru cei care sunt victime ale războiului?
De ce nu faci nimic pentru cei care nu te cunosc?
Nu înţelegeam, Doamne.
Acum, Tu mi-ai răspuns:
“Eu am făcut atâta; eu am făcut tot ceea ce puteam face:
Te-am făcut pe tine!”
(L3) Acum înţeleg, Doamne.
Eu pot să-l satur pe cel căruia îi este foame. Eu pot să-i vizitez pe bolnavi.
Eu pot să-l iubesc pe cel care nu este iubit. Eu pot să lupt împotriva nedreptăţilor.
Eu pot să făuresc pacea. Eu pot să te fac cunoscut pe tine.
Acum te ascult, Doamne.
De fiecare dată când întâlnesc durerea, tu mă întrebi:
“De ce nu faci nimic?”
Ajută-mă, Doamne, să mă fac mâinile tale.
Pauză de tăcere
Cântec: Dacă-n viaţă încărcaţi fiind cu bunuri...
(G) Fraţilor, în încheiere, trebuie să recunoaştem, că de la noi, creştinii, se cere o adevărată convertire: este necesar ca să ne lăsăm găsiţi, vindecaţi şi conduşi de Regele-Păstor, ca să ne învrednicim să fim puşi, în ziua aceea, la dreapta sa. Se cuvine, aşadar, să ne pregătim cum trebuie, făcând binele şi trăind iubirea. Într-o zi va ieşi la iveală secretul din inimi. Să muncim acum, pentru ca inima noastră să fie plină de Dumnezeu şi de iubirea sa.
(S) Vom fi judecaţi după ceea ce am făcut şi după inima cu care am făcut.
Credinţa este viaţă, nu cuvinte,
rugăciunea umple viaţa, schimbă, nu amorţeşte,
celebrarea continuă în localitate, nu se termină în biserică.
Atunci, da, rugăciunea, euharistia, spovada,
sunt instrumente de comuniune cu Cristos şi între noi,
pentru a face viaţa noastră loc de credinţă.
În comunitate, la muncă, în casă, muncind ne vom mântui, dacă vom şti să purtăm credinţa dinăuntru afară, de departe aproape, şi să recunoaştem faţa lui Cristos cel adorat pe chipul fraţilor pe care-i întâlnim în fiecare zi.
Regalitatea lui Cristos se manifestă în gesturile noastre.
Cristos este Domn, iar noi trebuie să răspândim Împărăţia iubirii sale iubindu-i tot mai mult pe fraţi, făcându-i părtaşi la credinţa noastră.
Dă-ne, Doamne, să avem inimă milostivă, fără de care nu putem intra în Împărăţia ta.
Toţi:
Împărăţia ta, Doamne este aproape, iar noi vrem s-o întâlnim.
Împărăția ta este ascunsă, iar noi vrem să o căutăm.
Împărăţia ta este mărgăritar de mare preţ, iar noi vrem s-o achiziţionăm.
Împărăţia ta este pentru cei mici, iar noi vrem să fim umiliţi.
În Împărăţia ta intră cel care face voinţa ta, iar noi voim să o împlinim?
În Împărăţia ta intră cel care străluceşte, iar noi suntem stea pe firmament?
În Împărăţia ta intră cel care suferă, iar noi acceptăm suferinţa?
Fă-ne, Doamne, părtaşi la Împărăţia ta. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu