† Botezul Domnului [C]: Harul de a împlini botezul [12 ianuarie 2025]

Botezul lui Isus.

 Harul de a împlini botezul

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (12 ianuarie 2025)

Lecturi biblice: Isaia 40,1-5.9-11;  Tit 2,11-14; 3,4-7; Evanghelia Luca 3,15-16.21-22; lecturi biblice

Omilie

În această duminică, suntem invitați să reflectăm asupra alegerilor pe care le-a făcut Isus. Deși el este așteptatul Mesia, a mers ca mulți dintre evrei la Iordan pentru a fi botezat de Ioan. Gestul lui poate fi interpretat nu în sens moral: „nu te izola, chiar dacă ești Domnul”, ci teologic: Dumnezeu nu disprețuiește slăbiciunea, ci intră în ea, se întrupează și o răscumpără cu putere și tandrețe. Tema acestei prime duminici este botezul lui Isus, prezentat ca model pentru botezul nostru. Textele biblice sunt caracterizate de speranță. Prima lectură semnalează că timpul sclaviei s-a expirat. Profetul scrie cartea mângâierilor lui Israel. A doua lectură vestește apariția, în persoana lui Isus, a harului lui Dumnezeu și odată cu el începutul timpului mântuirii care se realizează pentru fiecare om prin botez. Să-i cerem Domnului harul de a împlini botezul cu credință!

† Epifania Domnului [A B C]: Cristos este Domnul – să-l adorăm [6 ianuarie 2025]

 Cristos este Domnul – să-l adorăm

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (6 ianuarie 2025)

Lecturi biblice: Isaia 60,1-6; Efeseni 3,2-3a.5-6; Evanghelia Matei 2,1-12; lecturi biblice

Omilie

Cele trei lecturi ale manifestării Domnului Cristos [Epifania] ne stimulează să privim înainte, să ridicăm capul pentru a privi zorii zilei celei noi ce luminează istoria oamenilor și a popoarelor. Vederea Ierusalimului care, îmbrăcat în lumină, luminează calea poporului, este prima lectură. Păgânii sunt chemați să facă parte la moștenirea sfinților: este a doua lectură. Sosirea la Ierusalim a străinilor – numiți magi – în căutarea lui Mesia, este evanghelia de astăzi. Sunt mărturii ale gernenilor de viață care se nasc între crăpăturile unei umanități prea des închise în frică. Să ne deschidem Domnului în lumina sa!

A 2-a duminică după Crăciun: Isus s-a stabilit între noi și a umplut realitatea cu prezența sa [5 ianuarie 2025]

 

Cuvântul [Logos-ul] dat de Dumnezeu.

Isus s-a stabilit între noi și a umplut realitatea cu prezența sa

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (5 ianuarie 2025)

Lecturi biblice: Ben Sirah 24,1-2.8-12 (Neo Vulgata: Sir 24,1-4.12-16); Efeseni 1,3-6.15-18; [forma prescurtată] Evanghelia Ioan 1,1-5.9-14; lecturi biblice 

Omilie

Lecturile de astăzi ne determină să ne fixăm din nou privirea asupra lui Isus cufundaţi în marele proiect al lui Dumnezeu. Cele trei texte biblice ne încurajează să privim în sus la Înţelepciunea ce toate le precede, la planul care nu lasă nimic la voia întâmplării, la Cuvântului care comunică misterul Domnului. În această duminică, liturgia prezintă tema demnității transcendente a lui Isus în lumina reflecției înțelepciunii: el este Cuvântul sau Lògos-ul din greacă, care s-a făcut trup, cel care a umplut universul s-a stabilit printre noi. Lectura întâia vorbește despre Înțelepciunea, înaltă și străveche, cu mult dincolo de simpla viață. Autorul sacru o contemplă cu uimire: e un efluviu care participă la intimitatea lui Dumnezeu, unde a început totul. Cel Etern i-a îndredințat pământul pentru a avea grijă de el: „Creatorul a toate mi-a poruncit, şi cel care m-a creat mi-a stabilit cortul şi mi-a zis: «În Iacob să locuieşti şi în Israel să ai moştenire! Înfige-ţi rădăcinile tale între aleşii mei!»” (Sir 24,8). Prologul din Evanghelia după Ioan dă o profunzime mai mare cuvintelor lui Ben Sirah. Misterul lui Cristos, pe care îl contemplăm în întruparea sa, precede timpurile și provoacă istoria. Înțelepciunea divină, Cuvântul [Lògos-ul] ascuns în sânul Tatălui, „se face trup” în Isus, locuiește printre oameni și umblă pe străzile lor, îi întâlnește, îi atrage spre sine și îi vindecă: „Cuvântul era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om” (In 1,9). Sfântului Paul, în lectură a II-a, ne cufundă în acest „plan al iubirii”, îmbibat de har și de speranță încă de la început: „binecuvântat este Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cerești, în Cristos, întrucât ne-a ales în el mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinți” (Ef 1,3-4). Tatăl care de la începutul timpurilor se gândise la noi, să ne facă sfinţi și fii săi. Este o relație de iubire puternică și necondiționată cu Cristos Domnul care a umplut realitatea cu prezența sa.

† Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu [Anul Nou]: Binecuvântare de la Domnul este prin Maria [1 ianuarie 2025]

 

Binecuvântare de la Domnul este prin Maria

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (1 ianuarie 2025)

Lecturi biblice: Numerii 6,22-27; Galateni 4,4-7;  Evanghelia Luca 2,16-21; 

Omilie

În ziua de Anul Nou, Biserica sărbătorește maternitatea Mariei și ziua este dedicată rugăciunii pentru pace în lume. Această solemnitate este introdusă de papa Paul al VI-lea cu intenția explicită de a începe noul an sub semnul Fecioarei Maria, iar lecturile biblice pe care liturgia ni le prezintă astăzi își propun să ne ofere cheia maternității Mariei. Acest titlu este strâns legat de maternitatea divină, în sensul că nu există har, nici dar de la Dumnezeu care să poată ajunge la noi fără mijlocirea lui Cristos; și întrucât Isus s-a născut din Maria, rezultă, prin deducție logică, că toate harurile au trecut prin Maria înainte de a ajunge la noi, Domnul însuși fiind sinteza tuturor darurilor lui Dumnezeu pentru omenire. Această idee este deja cuprinsă în rugăciunea zilei [colecta]: „Dumnezeule, care, prin fecioria roditoare a Mariei, ai dăruit neamului omenesc bunurile mântuirii veșnice [toate darurile], dă-ne, te rugăm, harul să simţim şi noi mijlocirea aceleia prin care l-am primit pe Dătătorul vieţii, pe Isus Cristos, Fiul tău”. Este formula „toate darurile”, la plural, în timp ce din Fecioria Maria l-am primit pe Isus, singur. Acest plural exprimă clar ideea că toate darurile mântuirii pe care omul le poate spera de la Dumnezeu sunt sintetizate în Cristos. Biserica participă la misterul Domnului prin care fiecare har și orice binecuvântare a lui Dumnezeu ajunge la noi prin Isus. Lecturile de astăzi insistă pe tema binecuvântării. Binecuvântare de la Domnul este prin Maria!

† Sfânta Familie – Isus, Maria şi Iosif [C]: Suntem fii ai lui Dumnezeu [29 decembrie 2024]

Cristos învață între scribi [Christ teaching-among the Scribes] – de Serodine Giovanni [from Musée du Louvre].

Suntem fii ai lui Dumnezeu

 pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (29 decembrie 2024)

Lecturi biblice: 1Samuel 1,20-22.24-28; 1Ioan 3,1-2.21-24; Evanghelia Luca 2,41-52; lecturi biblice 

Omilie

Lecturile din această duminică ne vorbesc despre două familii, îndepărtate în timp, dar apropiate în mister și se concentrează asupra familiei ca loc de împlinire a planurilor lui Dumnezeu. Prima este alcătuită din Elcana, soția sa, Ana și micul Samuel, care locuia în Rama, 10 km nord de Ierusalim, într-o cetate din regiunea muntoasă din Efraim, unde Rahela [→ mormântul Rahelei (cf. 1Sam 10,2] – mama poporului evreu – își plânga fii plecați în exil în Babilon (cf. Ier 31,15). Se duc la Sanctuarul din Șilo: (1Sam 1,28). Cealaltă familie era formată din Iosif, Maria și fiul lor, Isus, în vârstă de doisprezece ani, care locuia în Nazaret, un sat puțin cunoscut și apreciat din Galileea. Sunt două familii, ca multe altele, cu probleme lor, când deodată văd un mister care dă năvală sau izbucnește brusc, cu putere în destinul lor. Evanghelia relateaza vizita lui Isus, în vârstă de doisprezece ani, la templu, pentru a se ocupa de „interesele” Tatălui său, Dumnezeu: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” (Lc 2,49). A doua lectură reprezintă anunțul plin de uimire că Dumnezeu Tatăl a voit să ne primească la sine ca ai săi fii adevărați: „vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem” (1In 3,1).

Sfântul Ștefan, primul martir: Ca învățătorul său [26 decembrie 2024]

 

Ca învățătorul său

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (26 decembrie 2024)

Lecturi biblice: Fap 6,8-10; 7,54-59;  Evanghelia Matei 10,17-22; lecturi biblice

Omilie

Sfântul Ștefan vine să ne trezească și ne obligă să privim viața și istoria mântuirii din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Albul Crăciunului capătă astăzi culoarea roșie a sângelui. Viața discipolului este mărturie până la moarte. De la moarte la viață. Pruncul ce se naște nu vine în vacanță pe pământ, nici să facă o plimbare pentru ca apoi să se întoarcă la binecuvântată divinitate, abandonând oamenii în tragica lor viață. De Crăciun, Fiul lui Dumnezeu devine Fiu al Omului pentru a rămâne om printre noi și pentru a merge „decis spre Ierusalim”: „când s-au împlinit zilele înălţării sale, s-a îndreptat cu hotărâre spre Ierusalim” (Lc 9,51). Expresia literară: „şi-a întărit faţa” și scoate în evidenţă faptul că Isus, pe deplin conştient de destinul său şi cu toată hotărârea, porneşte spre Ierusalim, voind să înfrunte toate evenimentele care vor urma. Este cetatea crucii și a mormântului; este orașul judecății; este cetatea voinței lui Dumnezeu. Darului de sine și al vieții sale este iubirea tuturor. Pruncul care se naște devine om: este crucifixul care ne mântuiește pentru a ne întoarce la Dumnezeu.

† Nașterea Domnului [Ziua Crăciunului] (A B C): Să ne lăsăm iluminați de Domnul făcut trup [25 decembrie 2024]

Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi!

Birth of Jesus scene from 'Jesus of Nazareth' (1977).
 Să ne lăsăm iluminați de Domnul făcut trup

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (25 decembrie 2024)

Lecturi biblice: Isaia 52,7-10; Evrei 1,1-6; forma prescurtată: Evanghelia Ioan 1,1-5.9-14; lecturi biblice

Omilie

În ziua Nașterii Domnului, Liturghia Cuvântului ne propune trei celebrări euharistice – noaptea, zorii zilei și ziua – câte trei lecturi. Noaptea este relatată nașterea lui Isus din Maria la Betleem: un eveniment arătat de un înger păstorilor, care reprezintă „săracii Domnului” sau „restul lui Israel”. În zorii zilei este vizita păstorilor la iesle și contemplarea salvatorului lumii. Evanghelistul Luca amintește că „Maria păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei” (Lc 2,19). La Liturghia Zilei ascultăm prologul sfântului Ioan, evanghelist: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu […] Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi!” (In 1,1.14). Text ne descoperă că acel Prunc venit în lume este într-adevăr „Cuvântul lui Dumnezeu”. El este Fiul care trăiește în Dumnezeu din veșnicie, așa cum mărturisim în Crez: „Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”. Evanghelistul ne spune cine este Cuvântul [Logos-ul, în greacă] care s-a făcut trup sau carne și a locuit între noi. O, ce mare mister! Da, Dumnezeu s-a făcut om, și a locuit între noi, pământenii! Nu e departe de noi; este aproape, e „Emanuelul”, „Dumnezeu-cu-noi”. Nu e străin: are o față, aceea a lui Isus. Să ne lăsăm iluminați de „Cuvântul făcut trup!”