† Duminică a 28-a de peste an [B]: A-l urma pe Domnul

 

Isus și tânărul bogat - de Heinrich Hofmann.

A-l urma pe Domnul

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (13 octombrie 2024)

Lecturi biblice: Înţelepciunii 7,7-11; Evrei 4,12-13; Evanghelia Marcu 10,17-30; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului de astăzi intenționează să evidențieze exigențele lui Cristos, în economia alianței noi, care sunt cu mult superioare celor cerute cândva de Moise: „mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” (Mc 10,21). Prima lectură îl prezintă pe regele Solomon în rugăciune pentru a obține înțelepciune, apreciată mai bogată decât puterea: „m-am rugat şi mi-a fost dată priceperea, am invocat şi a venit la mine duhul înţelepciunii” (Înț 7,7). Recurgerea la înțelepciune, în sens biblic, constă în a privi oamenii, lucrurile și evenimentele vieții dintr-un punct de vedere al marilor valori: dreptatea, solidaritatea, iubirea. Evanghelia relatează despre un om „venind în fugă” la Isus doar pentru un răspuns: „ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Mc 10,17). Este întâlnirea între Domnul şi un om care-l interoghează despre calea veșniciei, dar are o problemă: îl împedică multe bogății. A doua lectură este un imn către Cuvântul lui Dumnezeu care străbate adâncul omului luminând cu strălucirea sa: „el pătrunde până la despărţitura sufletului şi a duhului […] şi judecă sentimentele şi gândurile inimii” (Evr 4,12). Dacă îl primim ne luminează viețile și ne dă putere și curaj pentru a înainta pe calea iubirii. Este: a-l urma pe Domnul! 

† Duminica a 27-a de peste an [B]: Căsătoria văzută conform intenției lui Dumnezeu [6 octombrie 2024]

Căsătoria văzută conform intenției lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (6 octombrie 2024)

Lecturi biblice: Geneză 2,18-24;Evrei 2,9-11;  Evanghelia Marcu 10,2-16; lecturi biblice 

Omilie

Tema liturgiei de astăzi se concentrează pe căsătorie și familie, văzute în oglinda de origine, conform intenției lui Dumnezeu, dincolo de tradițiile umane legislative. Prima lectură relatează nașterea familiei umane: este expunerea „iahvistă” oferind o imagine a importanței relațiilor atunci când Dumnezeu declară că „nu este bine ca omul să fie singur”, „dar omului nu i s-a găsit un ajutor pe potriva lui” (Gen 2,20). Domnul a creat bărbatul și femeia spre gloria sa. În Evanghelia după Marcu este o dispută între Isus și farisei asupra divorțului. Domnul desființează privilegiile sau excepțiile făcute de Moise la legea căsătoriei și o readuce la puritatea ei inițială care răspunde cel mai bine intențiilor creatorului: „De la începutul creaţiei, Dumnezeu «i-a făcut bărbat şi femeie; de aceea omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui şi cei doi vor fi un singur trup», astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” (Mc 10,6-9). A doua lectură îl prezintă pe Domnul ca pe fiul umilit și înălțat pentru salvarea frațiilor săi: „vedem că cel care a fost «cu puţin mai mic decât îngerii», Isus, pentru că a suferit moartea, este «încununat cu măreţie şi cinste», întrucât, prin harul lui Dumnezeu, el a suferit moartea pentru fiecare om” (Evr 2,9). Scrisoarea se adresează evreilor care l-au recunoscut pe Isus ca Mesia. Conținutul este o discuție despre relația dintre Cristos [Mesia] și puterea angelică, preoția levitică și sacrificiile din templu. Cel ce scrie epistola, fiind evreu, îi numește pe toți „frați”. Iudeii nu și-au putut imagina că Dumnezeu, în Isus Cristos, experimentează suferința până la moarte. Domnul este încununat de glorie după patimire și capabil, în virtutea preamăririi obținute pe cruce și înviere, de a conduce umanitatea spre sfinţire. Prima lectură și evanghelia sunt unite pe iubire și realitatea familiei: poate fi sau nu redusă la condițiile stabilite prin lege? Să vedem.

† Duminica a 26-a de peste an [B]: Duhul Sfânt să ne deschidă ochii credinței [29 septembrie 2024]

Isus cu discipolii de Jacques Joseph Tissot

Duhul Sfânt să ne deschidă ochii credinței 

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (29 septembrie 2024)

Lecturi biblice:  Numerii 11,25-29; Iacob 5,1-6; Evanghelia Marcu 9,38-43.45.47-48; lecturi biblice 

Omilie

Lecturile se concentreze pe tema mântuirii și pe realizarea acesteia. Se evidențiază necesitate creștinilor de a se deschide spre dialog și colaborare cu toată lumea. Încă din Vechiul Testament, linia lui Dumnezeu s-a descoperit ca fiind diferită de cea a oamenilor, ce e caracterizată prin deschidere, înțelegere, generozitate față de toți. Căile mântuirii sunt necunoscute omului, dar el înșuși este purtătorul cuvintelor lui Dumnezeu. Duhul suflă oriunde este un om care îl ascultă, căci este liber și suveran în a se comunica omului. Prima lectură vorbește despre revărsarea Duhului asupra celor șaptezeci de bătrâni aleși de Moise: „Când duhul s-a aşezat peste ei, au început să profeţească; […] Doi oameni […] rămăseseră în tabără; duhul s-a aşezat peste ei – erau dintre cei înscrişi –, dar nu se duseseră la cort” (Num 11,24-25). Evanghelia după Marcu relatează despre o persoană anonimă care alunga diavoli fără a fi apostol. Totuși Domnul îi spune lui Ioan, fratele lui Iacob: „Nu-l opriţi […] pentru că cine nu este împotriva noastră este pentru noi” (Mc 9,39.40). A doua lectură indică principalul obstacol în calea comunicării Duhului: bogăția înțeleasă ca o dispoziţie a celui care este plin de sine şi se bazează pe ceea ce nu este Dumnezeu: „Ei, voi, bogaţilor! Plângeţi văitându-vă din cauza nenoricirilor care vor veni peste voi. […]. Aţi adunat comori pentru zilele de pe urmă! Iată, plata pe care voi aţi reţinut-o de la lucrătorii care au secerat ogoarele voastre strigă, iar strigătele secerătorilor au ajuns până la urechile Domnului Sabaot” (Iac 5,1.3-4). E clar! Temele atinse de liturgie sunt două: libertatea Duhului ce se dăruiește oricui vrea și cum vrea și necesitatea unei anumite dispoziții a persoanei.

† Duminica a 25-a de peste an [B]: Creștinul este slujitorul tuturor [22 septembrie 2024]

 Creștinul este slujitorul tuturor

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (22 septembrie 2024)

Lecturi biblice: Înţelepciunii 2,12.17-20; Iacob 3,16-4,3; Evanghelia Marcu 9,30-37; lecturi biblice

Omilie

Tema biblică a liturgiei de astăzi este: creștinul este slujitorul tuturor. Omul, cu setea de putere, urcă până la ceruri, dar înțelepciunea divină arată calea umilinței, a înjosirii, care conduce la viața în Dumnezeu. Distanța dintre „împărăția omului” și „împărăția lui Dumnezeu” este chiar aici: este slujirea. Tema evanghelică este renunțarea la voința de putere. Cele trei lecturi sunt caracterizate de contrastul a două tablouri care corespund naturii înțelepciunii: cea terestră și cea cerescă. Textele liturgice ne arată două logici opuse: una este condusă de dorința de dreptate și de pace, ce se deschide către celălalt, către Dumnezeu, iar altă caută puterea, dominația, plăcerea, satisfacția imediată. Fiecare dintre aceste texte ne deschide căi pentru a ne pune întrebări despre ceea ce ne ghidează în alegerile noastre zilnice. Prima lectură este considerată o profeție a morții lui Isus: „să-l condamnăm la o moarte ruşinoasă, căci, după cuvintele sale, el va fi supravegheat de Domnul!” (Înț 2,20). Dreptul persecutat și suferind va fi ridicat de Dumnezeu și va deveni izvor de mântuire pentru mulțime. Sfântul Marcu în evanghelia sa prezintă învățătura lui Isus despre slujirea care te face mare în „împărăția lui Dumnezeu”: „dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!” (Mc 9,35). Este radicalitatea pe care Domnul o proclamă și o trăiește. Discipolul este slujitorul tuturor. A doua lectură, precizează caracteristicile înțelepciunii care nu tinde să se impună, dar este prietenoasă și iubitoare de pace: „înţelepciunea care vine de sus este, înainte de toate, curată, apoi, paşnică, blândă, docilă, plină de milă şi de roade bune, fără discriminare şi fără ipocrizie” (Iac 2,17). Este semnul prezenței Duhului la lucru în cei care caută să-i fie credincioși: creștinul este slujitorul tuturor.

† Duminica a 24-a de peste an [B]: Urmează-l pe Domnul, însoțindu-l [15 septembrie 2024]

 Urmează-l pe Domnul, însoțindu-l

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (15 septembrie 2024)

Lecturi biblice: Isaia 50,5-9a;  Iacob 2,14-18; Evanghelia Marcu 8,27-35; lecturi biblice

Omilie

Liturgia din această duminică ne interpelează pe toți îndeaproape: pentru ce această suferință? De ce suferim noi? Trebuie să identificăm firul roșu. Cine este Cristos? Ce se va întâmpla cu el… și cu noi? Textele liturgice ne invită astăzi la o „purificare” a suferinței. Prima lectură relatează experiența unui personaj biblic numit „slujitorul suferind”. Îl găsim în cartea lui Isaia, în cântarea a treia: „Domnul Dumnezeu mi-a deschis urechea şi eu nu m-am împotrivit, nu m-am dat înapoi. Spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba. Nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau” (Is 50,5-6). Evanghelia relatează discursul crucial al Domnului, în care le-a arătat discipolilor propria sa identitate de Mesia suferind: „atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei şi cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie” (Mc 8,31). Isus trebuie să sufere mult, de la Betleem până la Golgota. E pătimirea Domnului. A doua lectură are un caracter de îndemn:  „Ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte; […] Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrană […] şi cineva dintre voi le-ar spune: «Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!», dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos?” (Iac 2,14-16). Înfruntă tema credinței care este autentică nu numai când vorbește despre adevăruri revelate, ci și când într-o implicare încrezătoare și concretă este crezută. Urmează-l pe Domnul, însoțindu-l!

În prima lectură (Is 50, 5-9a), liturgia ne oferă a treia cântare din cele patru ale „slujitorului Domnului”. A fost un conducător religios al comunității evreilor exilați din Babilon. Proclamând eliberarea iminentă și întoarcerea în țară, atinge interese și privilegii întărite. În urma acesteia suferă persecuții intense, la care a răspuns cu metode non-violente și în cele din urmă și-a găsit moartea. Dar făcând aceasta a avut succes pentru că a reunit poporul și a deschis calea întoarcerii. „Slujitorul Domnului” se prezentă ca un discipol experimentat care ascultă fără încetare de Dumnezeu. Pentru el nu există un punct de plecare fără ascultare: în fiecare dimineață Domnul îl trezește – „mi-a deschis urechea” – astfel încât să intre într-o înțelepciune nouă care depășește și răvășește perspectivele și așteptările umane. Pentru el „a deschide urechea” înseamnă a fi gata să-și dea spatele celor care îl lovesc, obrazul celor care îi rup barba: „spatele l-am dat celor care mă loveau, obrajii, celor care îmi smulgeau barba; nu mi-am ascuns faţa de la cei care mă insultau şi mă scuipau” (v. 6). Pentru el, „a asculta” înseamnă a te pune la dispoziție, a-și pierde și a-și da viața, deoarece a asculta de misterul iubirii fără margini, care depășește limita normală, care dă totul și cere totul. În lungile sale ore de ascultare a învățat că Dumnezeu este cu el. Cu această certitudine de nezdruncinat înfruntă orice refuz: „iată, Domnul Dumnezeu îmi vine în ajutor!” (v. 9). Își pune încrederea în Dumnezeu și afirmă propria nevinovăția: „cine este cel care mă declară vinovat?” (v. 9). Creștinii vor recunoaște pe Isus, Mesia suferind și biruitor!

În a doua lectura (Iac 2,14-18), sfântul Iacob arată că adevărata credință este rodnică, se exprimă în fapte, transformă contextele în care trăim și dă forță capabilă să răstoarne ceea ce există. Cine o posedă luminează întunericul lumii, luptă cu răul. Credința este un dar care schimbă istoria și îi însoțește pe oameni ca lumină pe cărările pământului. Apostolul intervine cu forță pentru a explica relația dintre credință și fapte. Pentru creștini, nu mai este vorba de respectări rituale și formaliste, ci de o caritate concretă: „Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de îmbrăcăminte şi de hrana de toate zilele şi cineva dintre voi le-ar spune: «Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!», dar nu le daţi cele necesare pentru trup, ce folos?” (v. 15-16). O credință autentică produce lucrări de iubire, altfel încât poarte mântui. Operele credinței trebuie să se completeze. Credința fără fapte nu are nici un sens.

Suntem la jumătatea Evangheliei după Marcu. Aici prinde contur: cine este Isus  pentru apostoli și pentru noi? Răspunsul lui Petru: „Tu eşti Cristosul!” El este Mesia! Ascultăm primul anunț al pătimirii și reacția profund tulburată a lui Petru, dar și manifestarea ca răspuns a lui Isus care precizează sensul creștin al crucii și al urmării sale. Domnul îi face pe oameni să înțeleagă în ce sens este Mesia și care sunt cererile sale la cei care vor să-l urmeze. În Evanghelia după Marcu (Mc 8,27-35) textul de astăzi este punctul de sosire al catehumenului care îşi propune să-l însoţească pe Domnul până la maturitatea credinţei care se va realiza în ultima etapă, la picioarele crucii, atunci când un păgân – centurionul roman – va dezvălui adevărata natură a lui Isus răstignit: „Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Mc 15,39).

Este declarația lui Petru: „Tu ești Cristos” (v. 29). Intrăm în dinamica speranței Israelului și recunoaștem în Isus pe Mesia care adună poporul. Până acum Domnul a impus tăcere despre natura sa mesianică. Acum cere o declarație din partea discipolilor: „dar voi cine spuneţi că sunt eu?” (v. 29). Credința nu înseamnă împărtășire de păreri, ci o comuniune de viață deplină. Acel Petru ce proclamă „Tu ești Cristos” (v. 29) este același Petru care patru versete mai târziu este numit de Isus „Satană”: „Dar Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe. Iar el, întorcându-se şi privindu-şi discipolii, l-a certat pe Petru şi a spus: «Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!»” (v. 32-33). Gândirea despre Mesia nu corespunde cu gândul lui Dumnezeu. Dacă credința nu este „încarnată” în viață devine o religie a confortului, o existență plăcută și comodă. Nici astăzi nu putem fugi de întrebarea: dar tu cine crezi că sunt eu? Cine sunt pentru tine? Darul credinței mișcă orice chemare, misiune, martiriu și darul de sine pentru mântuirea lumii.

Imediat după acest moment, Domnul „chemând la sine mulţimea şi pe discipolii săi, le-a spus: «Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie o va salva»” (v. 34-35). Cu toții putem fi tentați să evităm suferința și durerea. Însă fiecăruia – mulţimea împreună cu discipolii săi – Isus le arată „crucea” ca unicul drum pentru a-l urma și a-și salva propria viață  oferind-o pentru cauza evangheliei. O urmare pentru viață!

Urmează-l pe Domnul, însoțindu-l!

---

Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,  Edizioni Paoline, Torino 1989;  Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco,  https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Grilli M., https://diocesitivoliepalestrina.it/;    Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G.,  http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio;  Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.

---

† Duminica a 23-a de peste an [B]: Darul de a asculta cuvântul [8 septembrie 2024]

 

Vindecarea surdomutului.

Darul de a asculta cuvântul

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (8 septembrie 2024)

Lecturi biblice:  Isaia 35,4-7a; Iacob 2,1-5; Evanghelia Marcu 7,31-37; lecturi biblice

Omilie

Liturgia Cuvântului de astăzi tratează tema milostivirii lui Dumnezeu față de suferința  umană fie prin boală sau sărăcie. Este scopul iubirii predilecte a Domnului prin slujirea lui Mesia. Prima lectura se deschide cu un strigăt de bucurie destinat să zdruncine toropeala sau amorțiala și neîncrederea în cei pierduți cu inima: „Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru! […] El vine şi vă va mântui” (Is 35,4). Domnul este pe cale să schimbe soarta umanității umilite. Evanghelia prezintă miracolul vindecarii unui surdomut. Lumea se umple de uimire: „Luându-l la o parte din mulţime, i-a pus degetele în urechi şi, cu salivă, i-a atins limba. Apoi, ridicându-şi ochii spre cer, a suspinat şi a zis: éffata, care înseamnă «deschide-te!» […] Și, peste măsură de uluiţi” (Mc 7,33-34.37). Este darul de a asculta cuvântul și de a-l proclama cu vocea. A doua lectură reafirmă că Dumnezeu, în Isus Cristos, a luat partea săracilor: „Oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă, ca moştenitori ai împărăţiei pe care el a promis-o celor care îl iubesc?” (Iac 2,5). Comunitatea creștină trebuie să-i primească pe cei mici într-un gest de iubire fraternă!

† Duminica a 22-a de peste an [B]: Ascultând Cuvântul și păstrându-l în inima ta [1 septembrie 2024]

Isus cu fariseii și poporul.

Ascultând Cuvântul și păstrându-l în inima ta

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (1 septembrie 2024) 

Lecturi biblice: Deuteronom 4,1-2.6-8; Iacob 1,17-18.21b-22.27;  Evanghelia Marcu 7,1-8.14-15.21-23; lecturi biblice

Omilie

Liturgia din această duminică evidențiază exigența unei relații cu Dumnezeu care să pornească din inimă și nu din nevoia de a îndeplini anumite rituri sau porunci. Toți știm cât de necesare sunt legea și tradițiile pentru conviețuirea umană; fără ele lipsește viața socială și personală. Cunoaștem abaterile pe care le poate provoca un legalism exagerat, lipit de viața și fără speranţă. O temă complexă, dar centrală atât în ​​Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Poporul lui Israel a fost constituit ca popor în jurul Torei, ce înseamnă învățătură sau lege, primită, acceptată și purtată la împlinire de către Domnul. Prima lectură conține explicit îndemnul de a nu adăuga sau elimina din legile și normele divine: „nu adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi nu scoateţi nimic din ele, ci păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru pe care vi le dau eu!” (Dt 4,2). Evanghelia relatează o dispută între Isus și farisei, acuzați că au înlocuit legea lui Dumnezeu cu tradițiile lor: „lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi tradiţia oamenilor” (Mc 7,8). A doua lectură este un îndemn ce ne invită să acceptăm cu cumințenie cuvântul: „Primiţi cu blândeţe cuvântul care a fost sădit în voi şi care poate mântui sufletele voastre! Căutaţi să împliniţi cuvântul!” (Iac 1,21-22). Este a asculta Cuvântul și a-l păstra în inima ta!