† Duminica a 4-a din Post Mare (Laetare) [C]: Împăcarea între oameni pe drumul milostivirii Domnului [30 martie 2025]

Întoarecea fiului risipitor – de Edouard de Jans.

Împăcarea între oameni pe drumul milostivirii Domnului

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (30 martie 2025)

Lecturi biblice:  Iosue 5,9a.10-12; 2Corinteni 5,17-21; Evanghelia Luca 15,1-3.11-32; lecturi biblice

Omilie

Liturgia duminicii a patra din Postul Mare ne propune tema reconcilierii dintre Dumnezeu și umanitate. Este duminica „laetare”, din cuvântul latin ce înseamnă „bucură-te”, ce e în rezonanță cu centrul Postului Mare. Este subliniat culoarea liturgică roz, nu mai dens decât violetul penitenţial; e ca o rază de soare care sparge norii ca semn al speranţei şi bucuriei pe care învierea Domnului o va aduce omenirii. Reconcilierea este în primul rând o întoarcere la libertate după sclavia păcatului, la condiția de oameni, creați după imaginea și asemănarea Domnului, după denaturarea cauzată de rău, la demnitatea noastră de fii ai lui Dumnezeu. Tema liturgiei de astăzi este indicată de a doua lectură: împăcarea dintre Dumnezeu și om. Din această perspectivă putem citi prima lectură ce ne vorbește despre israeliții care încep să se bucure de roadele pământului în care au intrat. Fuga din Egipt, din țara sclaviei, se încheie cu intrarea în țara promisă: e prima sărbătoare a Paștelui – se deschide drumul spre libertate. Apostolul Paul vorbește despre etape istoriei mântuirii: timpul dușmăniei s-a sfârșit, a venit Isus și a făcut loc harului, iertării și prieteniei divine. Oricare ar fi ideea pe care omul și-ar fi făcut-o despre bunătatea lui Dumnezeu ar devini palid înaintea lui Cristos când spune parabola tatălui milostiv și al fiului risipitor: „dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!” (Lc 15,32). Domnul este bun făță de toți fiii săi! Este împăcarea între oameni pe drumul milostivirii lui Dumnezeu!

† Buna-Vestire: Încredere deplină în iubirea lui Dumnezeu [25 martie 2025]

Buna-Vestire [The Annunciation] de Nicolas Poussin.

Încredere deplină în iubirea lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (25 martie 2025)

Lecturi biblice: Isaia 7,10-14; 8,10c; Evrei 10,4-10; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi biblice

Omilie

Astăzi celebrăm sărbătoarea Bunei-Vestiri, adică evenimentul Întrupării divine a Domnului nostru Isus Cristos. În profeția lui Isaia, relatată în prima lectură, regelui Ahaz îi vine profetizat un semn de confirmare a promisiunii dinastice în acești termeni: „iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele «Emanuel», […] căci cu noi este Dumnezeu!” (Is 7,14; 8,10). Scrisoarea către Evrei – din lectura a doua – prezintă un text care poate fi citit în lumina misterului Întrupării, în raport cu trupul pregătit ca instrument la realizarea voinței lui Dumnezeu: „Cristos spune: «Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă, ci mi-ai alcătuit un trup. Nu ţi-au plăcut nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat. Atunci am zis: ‚Iată, vin [...] ca să fac voinţa ta, Dumnezeule!’»” (Evr 10,5-7). În sărbătoarea Bunei-Vestiri avem încredere deplină cu Maria în iubirea lui Dumnezeu pentru oameni: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” (Lc 1,38).

† Duminica a 3-a din Post Mare [C]: Convertire și mântuire în milostivirea Domnului [23 martie 2025]

Parabola smochinului  care nu dă roade. 

Convertire și mântuire în milostivirea Domnului

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (23 martie 2025)

Lecturi biblice:  Exod 3,1-8a.13-15; 1Corinteni 10,1-6.10-12; Evanghelia Luca 13,1-9; lecturi biblice

Omilie

În Liturgia Cuvântului de astăzi este relația dintre convertire și salvare în contextul milostivirii lui Dumnezeu. Misterul întâlnirii cu Domnul este modelat pe relațiile umane ale prieteniei și iubirii. Nu convertirea omului este suficientă, dar milostivirea lui Dumnezeu ca fapt în sine. Mântuirea este rezultatul acestei întâlniri. Darul prieteniei lui Dumnezeu este gratuit, garantat tuturor și absolut nemeritat, dar nu se realizează dacă cel botezat nu voiește cu toată puterea. Textele biblice au fost alese după un criteriu evident: parabola smochinului care nu dă roade [„Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta! […] Poate va face fructe la anul” (Lc 13,8-9)]. Interlocutorii lui Isus sunt siguri de adevărul cunoscut despre evenimentele la care asistă: cineva vinovat este pedepsit. „Nicidecum!”, spune Isus, căci mare este milostivirea Domnului! Egiptenii, în prima lectură, sunt siguri că își pot exercita netulburați stăpânirea asupra israeliților. Dar Domnul nu-i uită pe cei oprimați și le cunoaște suferințele: „Îi cunosc durerea. Am coborât ca să-l scot din mâna egiptenilor şi să-l fac să urce din ţara aceea într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară în care curge lapte şi miere” (Ex 3,7-8). Dumnezeu are un Nume, o voce, caută ființa umană și o interpelează. Apostolul Paul intenționează să spună că, din partea lui Dumnezeu, promisiunea mântuirii Israelul a fost un „dat” infailibil: „toţi au mâncat aceeaşi hrană spirituală şi toţi au băut aceeaşi băutură spirituală pentru că ei beau din stânca spirituală care îi urma, iar stânca era Cristos” (1Cor 10,3-4). Mântuirea a fost realizată numai pentru cei care l-au întâlnit pe Mesia, oriunde și în orice timp: căci „stânca era Cristos”. Lecturile de astăzi ne introduc în acest univers sublim al identității lui Dumnezeu și al misterului său inefabil: e mântuirea în milostivirea Domnului!

† Sfântul Iosif: Paternitatea lui Iosif [19 martie 2025]

Visul lui Iosif. 

Paternitatea lui Iosif

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (19 martie 2025)

Lecturi biblice: 2Samuel 7,4b-5a.12-14a.16; Romani 4,13.16-18.22; Evanghelia Matei 1,16.18-21.24a; lecturi biblice

Omilie

19 martie: astăzi celebrăm cu solemnitate pe sfânt Iosif, „patronul Bisericii universale”, „slujitorul credincios şi înţelept pe care Domnul l-a aşezat în fruntea familiei sale”, cum citim la antifonul de la intrare sfintei Liturghii. În sărbătoarea de azi, lecturile biblice ne oferite spre meditație pe sfântul Iosif. Prima lectură pune în față figura lui Iosif în linie de continuitate cu descendența și promisiunile lui David pe care le primește de la Dumnezeu prin profetul Natan. În lectura a doua, apostolul Paul vorbește despre Abraham: prin credință devine „părintele multor neamuri”. În Evanghelia după Matei apare Iosif ca fiind un om „drept” care prin credinţa sa rămâne deschis slujirii lui Dumnezeu și omenirii. Este paternitatea sfântului Iosif.

† Duminica a 2-a din Post Mare [C]: Gloria lui Dumnezeu: „ascultaţi de el!” [16 martie 2025]

 

„Schimbarea la față”, de Henry Coller.

Gloria lui Dumnezeu: „ascultaţi de el!” 

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (16 martie 2025)

Lecturi biblice:  Geneză 15,5-12.17-18; Filipeni 3,17-4,1; Evanghelia Luca 9,28b-36; lecturi biblice

Omilie

Tema din duminica de astăzi este gloria lui Dumnezeu. Este metafora biblică cu care Dumnezeu s-a ascuns și s-a manifestat omului printr-o luminozitate neobișnuită. Cele trei lecturi vorbesc despre oamenii care au intrat în contact cu gloria lui Dumnezeu. Primul este Abraham care a primit de la Dumnezeu promisiunea unui fiu din care a apărut poporul ales. Intră într-o relație de ascultarea a Cuvântului cu credință și iubire: este alianța cu Abraham. Atunci se vede flacăra care trece prin victime [în prima lectură]. Pentru a crede, trebuie să întâlnim oameni care să ne lumineze. Este necesar să avem experiențe care să ne zguduie cum l-au mișcat pe Petru, Iacob și Ioan pe munte când Domnul s-a schimbat la față [în evanghelie]. Paul vorbește despre problemele și bucuriile de a-l urma pe Isus [a doua lectură].

† Duminica 1 din Post Mare [C]: Trei mărturisiri de credință și trei ispitiri [9 martie 2025]

 

Trei mărturisiri de credință și trei ispitiri

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (9 martie 2025)

Lecturi biblice:  Deuteronomul 26,4-10; Romani 10,8-13; Evanghelia Luca 4,1-13; lecturi biblice

Omilie

La începutul Postului Mare, liturgia de astăzi ne oferă trei mărturisiri de credință: aceea a poporului Israel, cea scrisă de apostolul Paul pentru creștinii Romei și cea a lui Isus care, fiind ispitit, își confirmă încrederea în Dumnezeu Tatăl. În fiecare an, în prima duminică a postului, liturgia propune relatarea ispitirilor Domnului. E varianta după Luca (Lc 4,1-13). Cele trei lecturi sunt independente de evanghelie și ne oferă un rezumat al istoriei mântuirii. Prima lectură prezintă „crezul istoric” al poporului lui Israel: recunoaște că Domnul l-a eliberat din Egipt și i-a dat „țara promisă”. În a doua lectură găsim „crezul istoric” al creștinului: recunoașterea că Isus este „Domnul” și că Dumnezeu l-a înviat din morți. E începutul și fundamentul tuturor realităților veșnice… Trei mărturisiri de credință și trei ispitiri!...

† Miercurea Cenușii: Formarea „inimii” este convertirea noastră [5 martie 2025]

 

Formarea „inimii” este convertirea noastră

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (5 martie 2025)

Lecturi biblice: Ioel 2,12-18; 2Corinteni 5,20-6,2; Evanghelia Matei 6,1-6.16-18; lecturi biblice

Omilie

Astăzi începem Postul Mare. Intrăm într-un timp special pentru a permite Duhului Sfânt, pe care l-am primit la botez, să ne convertească pașii vieții noastre spre evanghelie. Este chemarea lui Dumnezeu din adâncul propriei conștiințe, locul privilegiat al întâlnirii omului cu Dumnezeu: este necesar să se schimbe direcția, să se reia calea „împărăției lui Dumnezeu”, părăsind drumul deșertăciunii, al orgoliului și al  trufiei. Postul nu este un timp de renunțare la mâncare. „Liturgia de azi ne spune că trebuie să fie însoțită de gesturi importante de dreptate, solidaritate și caritate față de ceilalți” (Nota dell'Episcopato italiano, Il senso cristiano del digiuno e dell'astinenza, Roma 1994, 1). Miercurea Cenușii marchează începutul acestui timp de patruzeci de zile, un „timp potrivit” sau „favorabil” pentru a ne întoarce la Dumnezeu, după cum ne spune apostolul Paul (2Cor 6,2). Lecturile ne ajută să ne angajăm în timpul Postului Mare la o autentică „luptă împotriva duhului rău” și la o „adevărată convertire” (Colecta sau Rugăciunea zilei), pentru ca inima noastră să aibă „compasiunea” sau „milă” (cf. Il 2,18) pe care „Tatăl” (Mt 6,1) o are pentru fiecare om. Este convertirea noastră: este ceea ce Dumnezeu dorește și ne propune să o trăim.