† Duminica a 33-a de peste an [B]: Speranța fericită [17 noiembrie 2024]

† Duminica a 32-a de peste an [B]: Dărnicia omului și generozitatea lui Dumnezeu [10 noiembrie 2024]

Doi bănuți.

Dărnicia omului și generozitatea lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (10 noiembrie 2024)

Lecturi biblice: 1Regi 17,10-16; Evrei 9,24-28; Evanghelia Marcu 12,38-44; lecturi biblice

Omilie

Liturgia de astăzi este încântată să compare generozitatea lui Dumnezeu cu dărnicia omului, pentru a ajunge la concluzia că Domnul învinge cu iubirea sa și răspunde mereu mărinimiei umane cu măsura divină a supraabundenței generozității sale. În prima lectură, Ilie a primit misiunea de la Dumnezeu să meargă la Sarepta, în regiunea Sidonului – un oraș canaanit la periferia lui Israel –  oferind unei văduve ajutorul său. Se relatează un miracol a lui Ilie în favoarea unei văduve sărace, care, găsindu-se cu puține mijloace de sprijin, nu refuzase ospitalitatea și asistența profetului. Evanghelia relatează lauda lui Isus pentru o văduvă săracă, dar generoasă cu Dumnezeu. E gestul văduvei care oferă totul pentru templu: câțiva bani, „două monede mici”, care erau toată averea sa. A doua lectură prezintă preoția cerească a Celui Înviat, care s-a prezentat înaintea lui Dumnezeu, odată pentru totdeauna, ca victimă a ispășirii păcatelor omenirii: „Cristos nu a intrat într-un sanctuar făcut de mână de om […] ci chiar în cer […]; la împlinirea timpurilor, el s-a arătat o singură dată, ca să distrugă păcatul prin jertfa lui” (Evr 9,24.26). Domnul este jertfă în cer pentru păcatele noastre: o imagine a mijlocirii sale. Iubirea învinge toate barierele, anulează toate obstacolele: este generozitatea lui Dumnezeu în Isus Cristos, om și Dumnezeu.

† Duminica a 31-a de peste an [B]: Iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui [3 noiembrie 2024]

Isus de cele două porunci. 

Iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (3 noiembrie 2024)

Lecturi biblice: Deuteronom 6,2-6; Evrei 7,23-28; Evanghelia Marcu 12,28b-34; lecturi biblice

Omilie

Iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui sunt temelia vieții de credință, atât în ​​Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Prima lectură reprezintă un fragment care îndeamnă [exortativ], preluat din al doilea discurs al lui Moise despre respectarea poruncilor divine: „să te temi de Domnul Dumnezeul tău, ca să păzeşti toate hotărârile şi toate poruncile sale pe care eu ţi le dau” (Dt 6,2). Evanghelia prezintă dialogul dintre Isus și un scrib [cărturar] despre ceea ce este cel mai esențial în legea mozaică și amintește punând pe buzele Domnului două texte din Vechiul Testament: primul este luat din cartea Deuteronomului ce ne vorbește despre iubirea lui Dumnezeu [„Ascultă, Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta!” (Mc 12,29-30)], iar al doilea este din cartea Leviticului: e iubirea de aproapele [„să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” (Mc 12,31)]. În ciuda complexității legislației ebraice, cu interpretarea legilor rabinice, legea mozaică, în învățătura lui Isus este fundamental de simplă: sunt două porunci, ce dau naștere la toate celelalte. A-l iubi pe Dumnezeu înseamnă a-l recunoaște ca „stâncă”, „refugiu”, „mântuire” „eliberator”, căci el este credincios (cf. Ps 17 – psalmul responsorial). A doua lectură are în vedere preoția lui Isus: Cristos „pentru că rămâne în veci, are o preoţie netrecătoare. […] poate să mântuiască definitiv pe cei care se apropie prin el de Dumnezeu, căci este totdeauna viu” (Evr 7,24-25). Este pentru că jertfa lui are valoare pentru toate veacurile.

† Pomenirea răposaților: Speranța învierii [2 noiembrie 2024]

 Speranța învierii

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (2 noiembrie 2024)

Lecturi biblice:  Iob 19,1.23-27a; Romani 5,5-11; Evanghelia Ioan 6,37-40; lecturi biblice

Omilie

În celebrarea de astăzi a pomenirii tuturor răposaților, Biserica ne oferă texte biblice care ne permit să vorbim despre o temă de care ar fi mai bine să păstrăm tăcere: ar fi mai înțelept să taci decât să spui lucruri în fața misterului morții. Moartea este marele zid de care ne ciocnim cu toții. În ea noi experimentăm ideea că viața noastră se termină definitiv. Cuvântul lui Dumnezeu ne îngăduie să vorbim pentru că, într-un anumit fel, ne conduce dincolo de granițele lucrurilor vizibile. Liturgia de astăzi cuprinde trei cicluri de lecturi, la alegere.

Prima Liturghie pentru răposați

În lectura întâia luată din cartea lui Iob (Iob 19,1.23-27) este o scurtă secțiune din răspunsul lui Iob către Bildad, unul dintre cei trei prieteni care, aflând de nenorocirea lui, merge să-l găsească. Întregul discurs s-ar putea încadra în genul literar al lamentației cu caracter trist și tânguitor (cel al bocetului), dar versurile alese de liturgiști – și desprinse din context – prezintă o exclamație pătrunsă de speranță în o altă lume: „Știu că răscumpărătorul meu este viu şi că, în cele din urmă, se va ridica peste ţărână. […] Eu însumi îl voi vedea şi ochii mei vor privi” (v. 25.27). Este o m[rturisire de credință în viață de după viață. Se afirmă posibilitatea cunoaşterii directe a lui Dumnezeu, contemplată cu ochii propriului duh, eliberat de învelişul trupului.

† Toți Sfinții: Trăind iubirea lui Dumnezeu [1 noiembrie 2024]

 Trăind iubirea lui Dumnezeu

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (1 noiembrie 2024)

Lecturi biblice: Apocalips 7,2-4.9-14; 1Ioan 3,1-3; Evanghelia Matei 5,1-12a; lecturi biblice 

Omilie

Rugăciunea zilei – colecta, compusă de liturgiști – explică motivația sărbătorii de astăzi prin aceste cuvinte: „Dumnezeule atotputernic și veșnic, care ne-ai dat bucuria de a cinsti într-o singură sărbătoare meritele tuturor sfinților, te rugăm, ca, având în fața ta o asemenea mulțime de mijlocitori, să primim belșugul mult dorit al îndurării tale”. Este îndurarea și iubirea lui Dumnezeu! O unică sărbătoare ce le conține pe toate celelalte! Cele trei lecturi prezintă o imagine diferită a sfințeniei. În Biblie, sfințenia nu este asociată cu miracole sau cu un comportament eroic excepțional. În Scriptură, „sfântul” este în primul rând Dumnezeu: numai Domnul este „Cel Sfânt”, nu pentru că este atotputernic, ci pentru că iubește oamenii cu o iubire fidelă, care nu dă greș nici măcar în faţa infidelităţii. Toți sunt chemați la sfințenie. Nu este o chemare la ordinea eroică, dar la un respect față de căile lui Dumnezeu și ale oamenilor. Drumul sfințeniei este felurit și numeros. Toate decurg din relația profundă pe care Dumnezeu o stabilește cu oamenii, transformându-i în făpturi noi, capabile să trăiască calea iubirii.

† Duminica a 30-a de peste an [B]: Salvarea oamenilor [27 octombrie 2024]

 

Salvarea oamenilor

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (27 octombrie 2024)

Lecturi biblice: Ieremia 31,7-9; Evrei 5,1-6; Evanghelia Marcu 10,46-52; lecturi biblice

Omilie

Bucuria și vitalitatea izvorăsc din lecturile duminicii de astăzi: sunt expresia umanității răscumpărate. Liturgia îl prezintă pe Dumnezeu sub aspectul unui salvator plin de compasiune și dătător de viață, adevărat „tată” pentru toți oamenii. În prima lectură, Dumnezeu promite restaurarea și înnoirea comunității după exilul babilonic și descrie adunarea exilaților pe care Domnul o va face pentru mângâierea poporul său și să-i aline suferința. Evanghelia relatează ultima minune săvârșită de Isus înainte de intrarea lui în Ierusalim: e vindecarea orbului din Ierihon. Credința îl face pe Bartimeu să acționeze: ea constă în convingerea de neclintit că Isus îl poate salva. În a doua lectură este vorba despre preoţia lui Cristos – marele preot. Acest subiect este foarte important pentru evreii care s-au convertit la creștinism, deoarece îi face să înțeleagă valoarea mare a credinței în Cristos față de religia evreiască. El este marele preot care își exercitează puterea în sanctuarul ceresc și este acreditat de Dumnezeu care i-a conferit-o în maniera preoției lui Melhisedec. Domnul salvează pe toți oamenii!

† Duminica a 29-a de peste an [B]: Suferință și slujire [20 octombrie 2024]

Isus, crucea și mulțimea, de Marc Chagall. 

Suferință și slujire

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (20 octombrie 2024)

Lecturi biblice: Isaia 53,10-11; Evrei 4,14-16; Evanghelia Marcu 10,35-45 [forma prescurtată: Mc 10,42-45]; lecturi biblice

Omilie

Tema suferinței lui Mesia străbate întreaga liturgie a cuvântului din duminica de astăzi. Primul lectura este al patrulea cântec al „Slujitorului lui Dumnezeu”, în care suferința personală este interpretată în lumina ispășirii: „Domnului i-a plăcut să-l zdrobească prin suferinţă; când sufletul şi-l va pune ca jertfă pentru vinovăţie, va vedea o descendenţă […] şi dorinţa Domnului, prin mâna lui, va avea succes” (Is 53,10). Evanghelia după Marcu relatează cererea celor doi fii ai lui Zebedeu ce doresc primele locuri în „împărăția Domnului”: „puteţi să beţi potirul pe care-l beau eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care eu sunt botezat?” (Mc 10,38). În textul evanghelic, sub simbolurile potirului și al botezului, se prevestește patimile lui Isus, căruia apostolii, fiecare în felul său, sunt chemați să ia parte. A doua lectură preia tema suferinței Domnului în termeni de solidaritate și împărtășire a durerii lumii. Având „un mare preot”, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, care poate suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre care a fost încercat în toate asemenea nouă, „să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului, ca să primim îndurare […] la timpul potrivit!” (Evr 4,16). Suferința Domnului străbate cerurile și ne dă harul mântuirii!