Măreția „darului” Sfintei Treimi
pr. Isidor Chinez (26 mai 2024)
Lecturi biblice: Deuteronom 4,32-34.39-40; Romani 8,14-17; Evanghelia Matei 28,16-20; lecturi biblice
Omilie
Celebrăm astăzi Sfânta Treimei. Este rod al manifestării misterului lui Dumnezeu, în întregime revelat Bisericii cu darul Duhului Sfânt. Este un mister [mysterion, în greacă, sacramentum, în latină); e o realitate care dă salvare și face vizibil harul în noi, bărbați și femei, „pregătit” după „chipul” lui Dumnezeu Treime. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt este o comunitate a iubirii veșnice. Isus ne-a revelat ceea ce putem înțelege și trăi din această existență de neimaginat. Dar este de necrezut că, după ce ne-a creat după chipul său, ne-a ales ca „locuința” sa preferată. Numai Domnul, murind pentru noi și înviind, ne-a putut convinge să credem aceasta. Euharistia este locul ce realizează acest miracol vizibil. Lecturile biblice de astăzi ne fac să înțelegem cum Dumnezeu nu a voit să ne descopere cine este, dar mai degrabă că el este „Dumnezeu–cu–noi”, aproape de noi, ne iubește, merge cu noi, este interesat de istoria noastră, are grijă de fiecare dintre noi, începând de la cei mai mici și săraci. Prima lectură este conștentizarea Israelului de alegerea lui Dumnezeu care l-a făcut poporul său și l-a trecut de la sclavia la libertate: „a mai încercat vreun dumnezeu să vină să-şi ia un popor din mijlocul unui alt popor, cu încercări, cu semne, cu minuni, cu lupte, cu mână puternică şi braţ întins, cu fapte mari înfricoşătoare, cum a făcut pentru voi Domnul Dumnezeul vostru în Egipt, înaintea ochilor voştri?” (Dt 4,34). Evanghelia după Matei prezintă finalul unde Cel Înviat își trimite apostolii pentru a-i boteza națiunile: „aşadar, mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” (Mt 28,19). A doua lectură are ca element principal darul Duhului primit în botez, cu care suntem introduși în paternitatea divină: „aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: «Abba, Tată!»” (Rom 8,15); „suntem fii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Cristos”, Fiul său (Rom 8,17). Domnul să ne ajute să înțelegem măreția acestui „dar”!
Prima lectură luată din cartea Deuteronomului (Dt 4,32-34.39-40 ne îndeamnă să cugetăm adânc. Poporul și-au pierdut conștientizarea chemării sale și, prin urmare, sunt invitați să mediteze asupra istoriei lor pentru a înțelege cine este cel care le vorbește: e interlocutorul divin. Dumnezeu a venit să caute Israelul și să-i ceară să devină aliatul său: „A fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, şi să fi rămas viu? Sau a mai încercat vreun dumnezeu să vină să-şi ia un popor din mijlocul unui alt popor” (v. 33-34). Acest text este scris pentru a-i încuraja pe israeliții care se află în exil în Babilon și de a le aminti că Dumnezeul lui Israel nu este ca alți zei: el împărtășește istoria credincioșilor săi și intervine pentru a-i salva, așa cum a făcut-o în Egipt: „întreabă timpurile de la început care au fost înaintea ta, din ziua în care l-a creat Dumnezeu pe om pe pământ, de la o margine până la alta a cerului: a fost ceva ca lucrul acesta mare sau s-a mai auzit ceva asemănător” (v. 32). Dorința lui Dumnezeu este de a trăi în mijlocul poporul său. Moise pune poporului Israel trei întrebări despre identitatea lui Dumnezeu. Când ne gândim la creație: nu am experimentat niciodată așa ceva? Gândindu-ne la întâlnirea cu Dumnezeu de pe Sinai: a existat un popor care a auzit glasul lui Dumnezeu și a rămas în viață? Meditând la ieșirea din Egipt: a existat vreun popor care avea un zeu care s-a revelat ca salvator? Prin urmare, concluzia sa este că Domnul este Dumnezeu în cer și pe pământ și în afară de el nu mai este nimeni; nu există alți zei.
În lectura a doua (Rom 8, 14-17), sfântul Paul, după ce a descris starea omului fără Cristos, ca sclav al „Legii”, al păcatului și al morții, ne invită să contemplăm condiția creștinului: datorită lui Isus, primind Duhul Sfânt, creștinul este fiu al lui Dumnezeu, admis la moștenirea divină, poate să-i spună lui Dumnezeu numindu-l „Tată”. Aceasta este ceea ce apostolul Paul numește „a fi cu el în glorie”: „toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu” (v. 14); „dacă suntem fii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu el, ca împreună cu el să fim şi glorificaţi” (v. 17). Scrisoarea către Romani menționează Sfânta Treime, amintind distinct cele trei persoane, cu roluri diferite: Duhul ne face fii adoptivi și atestă filiațiunea noastră. Isus Cristos este de asemenea menționat – Fiul lui Dumnezeu se referă la prezența Tatălui – amintindu-ne să împărtășim moștenirea și, prin urmare, calitatea de „fiu” cu el. Vorbim așadar de un Dumnezeu treimic, din care sunt evidențiate cele trei persoane deosebite și cu relații reciproce. Datorită acțiunii Duhului, suntem făcuți „fii” și deci moștenitori ai Domnului. Este predestinarea noastră entuziasmantă de a fi primiți în sânul Sfintei Treimii, care ne-a fost rezervată. E trăirea noastră în însăși viața Dumnezeului Treime, deoarece suntem „fii” ai lui Dumnezeu. Nimeni nu poate dobândi acest statut prin respectarea „Legii” sau prin vreun merit personal. Legea lui Dumnezeu este bună, dar nu are puterea de a elibera oamenii de păcat. Doar Isus mort și înviat face acesta. Duhul care l-a înviat pe Isus este același Duh care ne asigură că suntem fii ai promisiunilor: prin credință și puterea Duhului, intrăm într-o nouă relație cu Dumnezeu; putem să-i spunem – Abba, Tată. Viața creștină este conștientizarea activă a faptului că am fost introduși în însăși viața Dumnezeului, unde suntem iubiți.
Evanghelia după Matei (Mt 28,16-20) prezintă ultima întâlnire a lui Isus cu apostolii într-un loc din Galileea: „cei unsprezece discipoli au mers în Galileea, pe muntele hotărât lor de Isus” (v. 16). Ambianța în care se petrece acțiunea este un munte în Galileea. Discipolii recunosc în el pe Fiul lui Dumnezeu. Apostolii au sentimente amestecate: unii încă mai au îndoieli. În acest moment ocazia, Isus îi trimite pe ucenici să predice evanghelia tuturor națiunilor, și păgânilor și iudeilor. Este trecerea ștafetei: sunt trimiși mesageri. Misiunea Domnului trece la discipoli. Datorită puterii lui Isus Cel Înviat, sunt făcuți capabili să vestească mântuirea și să boteze: „Aşadar, mergând, faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit! Şi iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (v. 19-20). Este un discurs de încurajare care se impune! Pe munte, apostolii primesc misiunea: să facă discipoli din toate națiunile. Este o chemare de a urma un stil de viață bazat pe iubire și dreptate și o poruncă de a pune cuvântul în practică, nu doar de a-l asculta. Este o misiune care va ajunge la toată lumea, indiferent de deosebirile etnice sau culturale. E aspectul multicultural și divers al Bisericii. Botezul, cu formula trinitară, implică includerea într-o comunitate care recunoaște un Dumnezeu relațional.
Dumnezeu treimic este rădăcina existenței noastre: e relație și iubire. Viața divină este comuniune, dăruire de sine, deschidere către altul. Sfânta Treime – Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – este în relație, este izvorul existenței vieții noastre. Experiența iubirii, a relațiilor este o trăsătură a „chipul” lui Dumnezeu mereu diferit, acolo sus, dar este Dumnezeu care este foarte aproape, aici jos, pe pământ, care comunică, cheamă, atrage pe drumul comuniunii. Să vorbim despre Sfânta Treime, despre un singur Dumnezeu în Trei Persoane și să vorbim despre măreția acestui „dar”!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Grilli M., https://diocesitivoliepalestrina.it/; Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu