sâmbătă, 18 mai 2024

† Coborârea Duhului Sfânt (Rusaliile) [B]: Duhul „prelungește” timpul și spațiul Celui Înviat [19 mai 2024]

 

Duhul „prelungește” viața Celui Înviat

pr. Isidor Chinez (19 mai 2024) 

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,1-11; Galateni 5,16-25; Evanghelia Ioan 15,26-27; 16,12-15; lecturi biblice

Omilie

Cu Rusaliile – sărbătoarea de astăzi – se încheie timpul pascal care a fost centrat pe moartea și învierea lui Isus. Dar ce sunt Rusaliilie? Este sărbătoarea înțelegerii, a  unirii, a comuniunii umane; e ziua consacrată solemnității Duhului Sfânt. Domnul înviat, așa cum a promis, dăruiește pe Duhul Sfânt discipolilor și întregii Biserici. Duhul ne face fii în Fiul și ne dă putere să îndeplinim misiunea lui Cristos: este salvarea omenirii. Acest „dar”, pe care l-am primit la botez, se reînnoiește în fiecare zi. Astfel putem învinge orice teamă, slăbiciune și să anunțăm, cu mărturia vieții, evanghelia Domnului. Liturgia Cuvântului în ziua de Rusalii începe în fiecare an cu relatarea revărsării Duhului asupra apostolilor adunaţi în cenaclu: e coborârea limbilor de foc pe capetele ucenicilor. Este un simbol al luminii ce trebuie să strălucească în întunericul lumii. Acest foc care se desparte în limbi este semnul solidarităţii ce trebuie să fie a noastră cu oamenii din toate ţările lumii. Fapte Apostolilor deschide liturgia de astăzi: este un fragment obligatoriu în fiecare an [din anul liturgic A B C]. Sărbătoarea Rusaliilor începe prin „memoria” evenimentului ce constituie botezul Bisericii. Din acel moment apostolii dobândesc puterea necesară anunțului evangheliei. A doua lectură se concentreze asupra roadelor Duhului pe care un credincios le poate aștepta de la primirea Duhului. Paul se adresează evreilor și păgânilor, bărbaților și femeilor, sclavilor și oamenilor liberi. El amintește că Duhul ne permite să-l cunoaștem pe Dumnezeu așa cum îl cunoaștem pe Isus. Apostolul recomandă o viață orientată pe Duhul Sfânt. Evanghelia după Ioan relatează un text din discursul „cărții gloriei lui Isus” de la Ultima Cină, în care menţionează promisiunea Duhului ca „ghid interior” – „Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul” (In 16,13) – ce luminează conştiinţa și inteligența discipolilor. Domnul îi asigură promițându-l pe Duhul Sfânt: nu vor fi singuri având prezența lui Dumnezeu prin Spirit. Este „prelungirea” timpului și spațului Celui Înviat!

Evenimentul Rusaliilor e descris în prima lectură (Fap 2,1-11): venirea Duhului ce marchează începutul unui nou timp pentru omenire. Astfel limbile de foc ale Duhului „s-au așezat asupra fiecăruia dintre ei” (v. 3), asupra apostolilor, deoarece el vine să-și facă „locuință” în ei. Din acest moment, ființa umană poate deveni „templul” al lui Dumnezeu. E miracolul locuirii Spiritului în om. Duhul ne este dat pentru a rămâne cu noi pentru totdeauna. Sfântul Ioan a pus revărsarea Duhului în ziua de Paști – „spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: «Primiţi pe Duhul Sfânt»” (In 20,22) – pentru a arăta că Duhul este un „dar” al Celui Înviat. Rusaliile era o sărbătoare evreiască foarte veche, celebrată în a cincizecea zi după Paști [Pesah, în ebraică]: este „memoria” sosirii poporului evreu la muntele Sinai. Cu toții ne amintim ce s-a întâmplat în acel loc: Moise a urcat pe munte, l-a întâlnit pe Dumnezeu și a primit „Legea” pentru a o transmite poporului ce era foarte mândru de acest „dar”. Pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu, Israelul a stabilit o sărbătoare: Rusaliile. Spunând că Duhul Sfânt s-a coborât asupra discipolilor în ziua de Rusalii, sfântul Luca ne învață că Duhul a înlocuit „legea veche” cu „legea nouă” scrisă în inima fiecărui creștin. Aceasta este „legea” Duhului: inima nouă, viața lui Dumnezeu care, atunci când intră în om, îl transformă într-un pom roditor ce e capabil să dea fructe vrednice de Dumnezeu. Legea veche a fost dată în mijlocul tunetelor, fulgerelor, flăcărilor de foc... Cum ar fi putut să prezinte Luca „legea nouă”, darul Duhului? „Când a sosit ziua Rusaliilor […], atunci le-au apărut nişte limbi” (v. 1.3). Luca a folosit acest fenomen, într-un sens simbolic, pentru a învăța universalismul Bisericii. Duhul este un „dar” destinat tuturor oamenilor și popoarelor. Este un „dar” a lui Dumnezeu menit să rupă toate barierele de limbă, rasă, trib. În ziua de Rusalii se risipesc obstacolele. Acolo au început oamenii să se înțeleagă, deși vorbeau într-o limbă străină. Duhul îi reunește pe cei care s-au împrăștiat [→ Turnul Babel]. Cei care se lasă călăuziți de evanghelie și de Duhul vorbesc o limbă ce îi unește pe toți: e limbajul iubirii. Duhul transformă omenirea într-o unică familie în care toată lumea se înțelege și se iubește.

În lectura a doua (Gal 5,16-25), Paul vorbește despre „fructul” Duhului Sfânt:  „rodul Duhului este: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, bunăvoinţa, fidelitatea, blândeţea, cumpătarea. Împotriva faptelor de acest fel nu există Lege” (v. 22-23). Apostolul, după ce a afirmat că omul are în dar libertatea, pune întrebarea: cum poate să învingă pe Cel Rău împotriva incitărilor sau îmboldirilor „cărnii”? Da, condiția umană comportă tentația, dar răul nu este mai puternic ca Duhul: cine primește darurile sale și se lasă călăuzit de el, învinge deja și nu cade în păcat. Este „permanența” Duhului în noi: e o acțiune care durează fără întrerupere. Dar aceasta implică o rupere cu starea de viață de mai înainte: e trăirea „după trup” sau „după lume”. Duhul lui Dumnezeu este în mod clar în contrastat cu spiritul lumii. A trăi conform Duhului exclude categoric un compromis cu lumea, pentru că „Duhul pe care l-a pus în noi ne iubeşte până la gelozie” (Iac 4,5). Realitatea fundamentală pentru creștin este „locuirea” în el a Duhului Sfânt, care îi permite să trăiască într-o formă „supranaturală”: e  mai presus de forțele și legile naturii sau în contradicție cu acestea. Este o eliberare din orice formă de sclavie. La Rusalii începe timpul legii ce înseamnă iubire și încetează legea ca un cod sau obligație împusă.

În Evanghelia după Ioan (In 15,26-27; 16,12-15) este promisiunea referitoare la Duhul Sfânt menită să încurajeze discipolii. Domnul este cel care ne-a promis această prezență. Termenul folosit de Isus este foarte elocvent. Cristos indică Duhul ca „mângâietor”: „când va veni Mângâietorul […], Duhul adevărului” (v. 26). Este un termen tehnic din greacă paráklētos [παράκλητος]: e avocatul, cel care este chemat să stea alături în apărarea într-o instanța judecătorească. E paraclitul, cel care ne ia locul în luptă, combătând pentru noi. În acest sens își asumă semnificația de „consolator” sau de „mângâietor”, pentru că el are grijă de noi, ne încurajează, ne „împinge” să mergem înainte în ciuda obstacolelor.

Duhul Sfânt va avea misiunea de a asigura prezența divină care ne susține, dă lumină ca să înțeleagă ceea ce a învățat deja Isus și de a sugera, la momentul potrivit, cuvântul care mărturisește adevărul evangheliei: „Mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteţi purta. Însă când va veni el, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul (v. 13). Avea dreptate Domnul: nu suntem capabili să purtăm greutatea lucrurilor pe care ni le spune, la fel cum deseori suntem incapabili să suportăm realitatea, incertitudinile, gravitatea alegerilor, întrebările incomode, evenimentele neașteptate care strică visele și planurile. Cu blândețe, Dumnezeu se apleacă asupra slăbiciunilor noastre și trimite pe Duhul său care ne asistă, ne ajută, ne întărește, ne călăuzește și orientează în drumul său spre veșnice. Coborârea Duhului Sfânt este sfârșitul singurătății: este încrederea deplină în „Cineva” care ne însoțește – e consolarea de a fi îndrumat sau ghidat.

Solemnitatea Rusaliilor este împlinirea Paștelui: e darul Duhului Sfânt. Este o deschide spre o nouă dimensiune: e „prelungirea” până la întoarcerea glorioasă a Domnului de la sfârșitul istoriei. Duhul nu închide, ci inaugurează timpul în care Domnul însuși trimite Biserica să dea mărturie despre credința sa în Cel Înviat și să fie un semn al lui în lume. Duhul nu îl înlocuiește pe Cel Înviat, ci îi „prelungește” timpul și spațiul și energiile sale… Vino, Duhule Sfânt!


Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,  Edizioni Paoline, Torino 1989;  Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; don Bosco,  https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Grilli M., https://diocesitivoliepalestrina.it/;    Lefebvre S., https://francoisassise.wordpress.com/; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G.,  http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio;  Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu