Duminica milostivirii divine
pr. Isidor Chinez (16 aprilie 2023)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,42-47; 1Petru 1,3-9; Evanghelia Ioan 20,19-31 [A B C]; lecturi biblice
Omilie
Duminicile din timpul pascal sunt caracterizate de relatările evanghelice ale aparițiilor Celui Înviat și a primei comunități creștine din Faptele Apostolilor. La aceasta se adaugă reflecția apostolului din lectură a doua. Liturgia de astăzi se bazează pe două apariții ale Celui Înviat în cenaclu, subliniind darurile care decurg din înviere, pe care Isus le revarsă asupra comunității discipolilor. Prima lectură descrie comunitea creștină din Ierusalim: „fraţii erau stăruitori în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi la rugăciune” (Fap 2,42). În a doua lectură este un comentariu despre renașterea celui botezat, adică începutul sacramentului învierii – e primul dar al Înviatului: „binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos care, în marea sa îndurare, ne-a renăscut [nota mea: prin botez] la o speranţă vie prin învierea lui Isus Cristos din morţi” (1Pt 1,2). Temele pascale sunt: fericirea de a crede în Domnul, fără să-l fi văzut. Este discursul lui Isus față de Toma: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (In 20,29). În lumina evangheliei se urmărește logica textelor de astăzi cum au fost apropiate. În esență: e itinerariul care duce de la Isus la Biserica prin slujirea apostolică. Mormântul gol și aparițiile Cel Înviat sunt semnele vestirii pascale pe care martorii l-au răspândit în lume să răsune până la sfârșitul timpurilor: Isus Cristos este viu! Astăzi ajunge la urechile și inimile noastre datorită experienței lui Toma. Astfel, milostivirea Tatălui este cunoscută de toți oamenii din întreaga lume: este iertare!
Prima lectură (Fap 2,42-47) ne invită să reflectăm asupra vieții comunitare așa cum a fost propusă de Isus. Pentru creștini, credința în Domnul însemnă o alegere pe viață, foarte angajată să trăiască după evanghelia vestită de apostoli. Constituie un model pentru toate comunitățile. Sfântul Luca vorbește despre aceasta în Faptele Apostolilor: „aveau toate în comun” (v. 44). Într-o lume în care fiecare își apără casa, curtea sau grădina, să știi să împărtășești cu alții reprezintă o adevărată revoluție! Nu de împărțirea bunurilor materiale; ar fi prea puțin. Este împărtășirea gândurilor, proiectelor, viselor, în căutarea unei lumi mai bune. Este dorința fidelă de a asculta evanghelia, comuniunea inimilor și a bunurilor, rugăciunea comună și celebrarea Cinei Domnului. Evident, ne aflăm în fața comunității „ideale”. Această comunitate provoacă reacția evreilor de admirație: „aveau trecere în faţa întregului popor” (v. 47). Faptele Apostolilor sunt scrise aproximativ la cincizeci de ani de la moartea lui Isus și într-un timp în care Biserică se află de acum răspândită și organizată, dar printr-o perioadă de oboseală: există o resemnarea în detrimentul mărturiei… Luca prezintă idealul perseverenței: „a fi stăruitor”, adică chemarea la a fi vigilent, responsabili în fața lumii care așteaptă credibilitatea noastră. Expresie indică faptul că toți creștinii se găsesc în acord pe aceeași temelie: credința. Este deci o armonie care duce la împărțirea bunurilor materiale, la unitatea credinței și la comuniunea de iubire: e „frângerea pâinii”. Este „poporul lui Dumnezeu” după Paști!
În prima scrisoare (1Pt 1,3-9) Petru preia un ceremonial pascal, din care reformulează imnul sau binecuvântarea inițială actualizată în condițiile de încercare trăite de credincioșii comunității creștine – din „diaspora: în Pont, Galaţia, Capadocia, Asia şi Bitinia” (1Pt 1,1), „stropite cu sângele lui” Cristos – care suferă persecuții mai mult sau mai puțin violente. Din aceste greutăți, creștinii, care își păstrează credința în Domnul, vor ieși purificați și glorificați. Este o „binecuvântare”! O „binecuvântare” în modul evreiesc cu noutatea: să-l binecuvânteaze pe Dumnezeu, dar și „Tatăl lui Isus”, adică pe Fiul care acum este pus la același nivel cu Tată: „binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos care, în marea sa îndurare, ne-a renăscut la o speranţă vie prin învierea lui Isus Cristos din morţi” (v. 3). Este o trecere de la moarte la viață: e renașterea prin botez. E o cateheză baptismală pentru a stimula sau a grăbi pe cineva să trăiască Paștele cu mărturia vieții. Sunt creștini care nu l-au cunoscut pe Isus în mod direct, dar ei cred în el și formează o comunitate: „pe el, fără să-l fi văzut, îl iubiţi; fără a-l vedea, dar crezând în el, tresăriţi de o bucurie negrăită şi glorificată” (v. 8). Motiv de bucurie!... Dar, eu mă simt fericit că sunt creștin?...
În Evanghelia după Ioan (In 20,19-31) sunt relatate venirea lui Isus Cel Înviat, experiența recunoașterii lui ca viu și apoi misiunea apostolilor. „Deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: «Pace vouă!»” (v. 19). Shalom! Este darul lui Isus: pacea, [shalom] în ebraică. E bucuria apostolilor la vederea Domnului. Niciunul dintre ei nu se aștepta la înviere! În fața Celui Înviat, toți s-au îndoit: „Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul” (v. 20). Semnele pătimirii răscolesc gândurile inimii. Îl văd!... Cel care sfârşise osândit la moarte şi răstignit pe cruce, este viu în mijlocul lor. Isus nu-i umileşte, nu le reproşează că au fugit şi l-au lăsat singur în timpul pătimirii. Îi linişteşte! Este vestea milostivirii lui Dumnezeu. „Le-a zis din nou: «Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi». Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: «Primiţi-l pe Duhul Sfânt! Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate»” (v. 21-23). Le dă forţa pentru a purta lumii milostivirea sa prin iertarea păcatelor. Pe această afirmaţie, Biserica a instituit sacramentul Reconcilierii sau al Spovezii, pentru a ne ajuta în drumul nostru de credinţă. Domnul transmite puterile apostolilor izvorâte din înviere, prin Duhul Sfânt. Este forța de a se sprijini unii pe alţii iertând. Evanghelia consideră iertarea ca un mare proiect de reconciliere cu Dumnezeu, dar în același timp între toți oameni ce se întâlnesc formează împreună o comunitate fraternă. Dar pentru a face acest lucru trebuie să credem că Isus este viu și să ne împărtășim cu darurile sale.
E semnificativă relatarea cu sfântul Toma care însă nu era cu apostolii și nu este dispus să creadă în înviere decât dacă nu are ocazia să-l vadă și să-l atingă. Evanghelistul Ioan își concentrează atenția asupra lui Toma pentru a răspunde la îndoielile ce puteau să apară la creștinii cu privire la învierea lui Isus și mai ales pentru a proclama fericirea celor care cred fără să-l fi văzut pe Isus. Domnul îl înțelege și îi satisface dorințele inimii, dar îl îndeamnă să nu fie neîncrezător, ci credincios. „Vezi și atinge” – pare să-i spună Isus – „dar privește: credința este cu totul altceva”. Pentru a crede nu trebuie să vezi un mort înviat… Iar Toma renunță să mai atingă rănile Domnului și reacționează cu un act de credință: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (v. 28).
Este puterea de a ierta! S-a reîntors să facă parte din grupul primilor martori ai învierii Domnului! Este experiența unei comunități în care „visul” începe să devină realitate. A crede este a te obișnui să vezi lucrurile cu ochii lui Isus, Cel Înviat!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu