pr. Isidor Chinez (23 aprilie 2023)
Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 2,14.22-33; 1Petru 1,17-21; Evanghelia Luca 24,13-35; lecturi biblice
Omilie
Lecturile din această duminică amintesc de primii creștini ce anunță învierea lui Isus din morți. Liturgia se deschide cu discursul lui Petru, rostit în ziua de Rusalii, în care apostolul scoate în evidență „planul stabilit şi preştiinţa lui Dumnezeu” și exprimă același concept în cea de a doua lectură, unde afirmă că Isus a fost predestinat ca „miel pascal” „deja înainte de întemeierea lumii” (v. 20). În fragmentul evanghelic Cristos înviat din morți a apărut într-un aspect de nerecunoscut către cei doi ucenicii din Emaus care preluând Scripturile – adică Vechiul Testament – arată că se refereau la el. Punctul de referință al Liturgiei Cuvântului de astăzi – ca și în tot timpul pascal – este evanghelie ce relatează apariția celui înviat: este Domnul înviat care se întâlnește cu doi discipoli. Este noutatea Paștelui!
În prima lectură (Fap 2,14.22-33), sfântul Luca relatează primul discurs, din cele opt păstrate în Faptele Apostolilor, rostit de Petru pentru a anunța învierea Domnului. El este preocupat să demonstreze că este prevestită în Scripturi: dacă acest lucru nu ar fi fost adevărat, conațilonalii săi cu greu ar fi acceptat un eveniment atât de extraordinar. Este predica lui Petru adresat mulțimii ce s-a adunat în ziua de Rusalii când a coborât Duhul Sfânt. Este anunțul sau kérigma, în greacă, către evrei, adică primul anunț al evangheliei spre contemporanii lui Isus făcut de apostoli. Discursurile au o schiță comună: recurgerea la Scripturi, în contextul istoric al evenimentelor care au avut loc cu referire la moartea și învierea lui Isus și se încheie cu proclamarea întronării Domnului în glorie. Este folosit de primii evanghelizatori, care ne invită la credința în Isus: Cristos, respins și ucis de oameni, dar glorificat de Tatăl cu învierea sa. Înălțat la dreapta lui Dumnezeu, el ne-a dat darul Duhului Sfânt Bisericii sale. De fiecare dată când Petru ia cuvântul, în Faptele Apostolilor, vorbește mereu în numele celorlalți apostoli, exercitând un primat obiectiv: are autoritate recunoscută. Este credința mărturisită în omul Isus care a înviat din morți de către Dumnezeu și constituit „Domn”, adică Kyrios, în greacă. El este „piatra” de temelie. Mărturisește esența credinței: „Isus este Domnul!” E slujirea primatului exercitat în a prezida mărturia că Scripturile se împlinesc pentru noi, astăzi, acum și aici.
În a doua lectură (1Pt 1,17-21), apostolul Petru se adresează creștinilor de origine evreiască din „diaspora: în Pont, Galaţia, Capadocia, Asia şi Bitinia” (1Pt 1,1), și afirmă că Isus este „mielul pascal”: „cu sângele preţios al lui Cristos, care, ca un miel fără cusur şi neprihănit” (v. 19), au „fost răscumpăraţi din purtarea […] fără sens moştenită de la părinţi” (v. 18). Termenul „conduită” sau „purtare” (anastrophé, în greacă) este tipic acestei scrisori (unde este de șase ori dintr-un total de treisprezece ori în Noul Testament). Condiția precedență este caracterizată de un mod de viață gol, zadarnic, inutil: un stil de viață de la părinți, adică din tradiția umană. Noua conduită este marcată de asemănarea cu conduita lui Dumnezeu, căci „este sfânt cel care v-a chemat, să deveniţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră” (1Pt 1,15). În mijlocul acestei lumi păgâne și ostilă, mărturia creștinului stă în purtarea sa, în modul său de viață. E vorba de un comportament ce decurge din „răscumpărare”. Așa ne-a eliberat de greutatea limitărilor și condiționării noastre, arătându-ne calea spre a ajunge la Dumnezeu. Este cateheza baptismană cu multe îndemnuri și ce evocă Paștele în diferitele sale etape ale celebrării botezului. Darul primit este imens, dar trebuie trăit cu coerență. Acum Cristos, adevăratul miel pascal, cu sângele său vărsat, marchează trecerea de la patimile omenești la sfințenia divină, ce trebuie să strălucească în comportamentul creștiniilor. Este realitate cuprinsă în conceptul de „răscumpărare” și „cumpărare”. Paștele nu este cel care face trecea de la apartenența cuiva la a nu aparține nimănui, ci constă în schimbarea „proprietarului”. Creștinul răscumpărat de Domnul este acela „cumpărat” cu un preț mare: „cu sângele preţios al lui Cristos” (v. 19).
Rabinii învață că zece [sau șapte] lucrurile au fost create înainte de crearea lumii: printre acestea literele alfabetului, mielul pascal și Mesia… Petru se referă la această tradiție evreiască – „era cunoscut mai înainte de întemeierea lumii” (v. 20). Din aceasta putem descoperi că destinatarii scrisorii sunt evrei, legați de tradiția lor și că Petru îi învață că, după învierea lui Isus, credința trebuie să fie deschisă la noutatea vieții cu Domnul, cel înviat, care este cheia înțelegerii întregii Scripturi.
În Evanghelia după Luca (Lc 24,13-35) se apropie seara: suntem la apusul unui Paște încă necrezut. Isus vine aproape de doi discipoli în drum spre Emaus. Poartă hainele unui străin și cei doi nu-l recunosc. „Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate” (v. 14). Ochii lor erau destul de abătuți: „ei s-au oprit trişti” (v. 17). Semnul dezamăgirii este tristețea. După răstignire, le-a rămas un trup sfâșiat. Isus a murit: este singura convingere pe care o aveau cei doi. Sperau că lucrurile vor merge altfel… ‚Despre ce vorbeați pe drum?’ „Cleopa, răspunzând, i-a spus: «Numai tu eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?» […]. Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut” (v. 18.21-24). Sunt așteptări politice și speranțe religioase spulberate! Femeile și bărbații sunt dezamăgiți!... Acum totul s-a terminat: Isus a murit și piatra fusese rostogolită pe mormântul lui.
Ucenicii din Emaus nu credeau în învierea lui Isus pentru că nu înțeleseseră încă Scripturile. Când „străinul” le explică Scripturile, chiar dacă nu vorbesc despre el explicit, se conturează un plan de mântuire pe care Domnul l-a dus la bun sfârşit şi pe care el nu putea să-l încheie decât cu întoarcerea sa la Dumnezeu Tatăl. Abia la frângerea pâinii, îl recunosc pe Isus, cel înviat: e însoțitorul lor de călătorie. Această relatare vrea să demonstreze că Domnul se recunoaște în două moduri: citind Scripturile și participând la viața comunității care face „memoria” – își amintește de el – este „memorial” sau „amintire”, zikkarôn, în ebraică.
Sfântul Luca povestește experiența celor doi ucenici din Emaus pentru a-i încuraja pe creștinii comunității sale, încercați de persecuție și pentru a le arăta că pot să-l întâlnească cu adevărat pe Isus în Sfânta Scriptură – ascultarea Cuvântului –, în celebrarea euharistică și în comunitate.
Este noutatea Paștelui!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu