Convertire – în milostivirea Domnului
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (3 aprilie 2022)
Lecturi biblice: Isaia 43,16-21; Filipeni 3,8-14; Evanghelia Ioan 8,1-11; lecturi biblice
Omilie
Liturgia din această duminică evidențiază mesajul evanghelic al iertării. Cele trei lecturi de astăzi constituie o tensiune între trecut și viitor. Trecutul nu mai are greutatea și amintirea suferințelor deja îndurate trebuie să dispară în fața noii lucrări de eliberare pe care o face Dumnezeu. Este strigătul profetului: „Nu vă mai amintiţi de cele dinainte! […] Iată, eu fac un lucru nou!” (Is 43,18.19). În a doua lectură apostolul Paul „nu consideră că l-aş fi cucerit, dar un singur lucru fac: uit cele din urma mea şi mă avânt către cele dinainte” (Fil 3,13) pentru că inima lui este îndreptată spre Isus. În Evanghelie apare experiența dramatică a adulterei. Este femeia care poate să-și ridice privirea, scăpând de uciderea cu pietre, spre un viitor, căci milostivirea lui Dumnezeu o înalță. Este lucrarea de eliberare de sub păcat, este timpul care vine de har. Lecturile ne ajută ca să dobândim iertare de la Dumnezeu care ne transformă, ne deschide o nouă cale, ne luminează în căutarea nu a interesului nostru personal, ci a împărăției lui Dumnezeu, adică a unei lumi mai drepte și mai solidară. Chiar dreptatea umană trebuie să urmărească nu rigoarea legii, ci investind în recuperarea celor care au greșit: „mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!”
În prima lectură (Is 43,16-21), profetul se adresează unui popor de exilați. Adevăratul dezastru nu este condiția robiei, ci lipsa de încredere în lucrarea Domnului. Pentru evrei, urmele trecutului ocupă un loc important: este memoria minunilor lui Dumnezeu care i-a eliberat din sclavia Egiptului traversând Marea Roșie și exodului în deșert. Acum vedem pe Isaia vorbind unui popor nou exilat în Babilon. Profetul anunță întoarcerea în țara promisă. Dumnezeu nu este numai creator ci el este un eliberator și un salvator. În numele Domnului, profetul proclamă: „Nu vă mai amintiţi de cele dinainte şi nu vă mai gândiţi la cele din vechime! Iată, eu fac un lucru nou: încolţeşte, nu-l recunoaşteţi?” (v. 18-19). Este imaginea unei căi care se deschide în deșert: „Voi stabili un drum în pustiu” (v. 19). Exilații se întorc pe pământul lor cu speranța unei lumi noi. Ei au pornit! Vestea cea bună este că Dumnezeu nu a încetat niciodată să-și iubească poporul. Este mereu acolo pentru a îi salva.
În a doua lectură (Fil 3,8-14), Paul afirmă că nu a ajuns încă la deplina cunoaștere a lui Cristos: încă este pe drum și speră ca într-o zi să ajungă la desăvârșire. Apostolul credea că făcea o faptă bună în persecutarea creștinilor. Acum înțelege că a fost nedrept. Din momentul în care l-a întâlnit pe Isus, viața lui întreagă a fost răsturnată. Acum înțelege că relația lui cu Domnul este o relație care eliberează. El ne face pe toți să înțelegem că fericirea este de a-l cunoaște pe Cristos. Apostolul ne arată scopul vieții noastre: este o lume a lui Dumnezeu în care suntem cu toții chemați să ne alăturăm Domnului. Această lectură indică cale de urmat. Limitele și greșelile fiecăruia nu au importanță. Singurul păcat adevărat este să te oprești și să nu mai crezi că este posibil îmbunătățirea ta și a lumii în care trăim. Domnul continuă să ne iubească. Timpul prezent trebuie trăit orientat spre viitor în credința în Cristos cel înviat și speranța de a ajunge la deplina comuniune cu el: „pe el vreau să-l cunosc şi puterea învierii lui şi comuniunea cu pătimirile sale, fiind conformat cu el în moarte, doar voi ajunge cumva la învierea din morţi” (v. 10-11). Acesta este Paul; acesta este promisiunea de plinătate a vieții.
În Evanghelia după Ioan (In 8,1-11) ne vorbește despre milostivirea care eliberează. Este procesul unei femei vinovate de adulter. Acuzatorii sunt cărturarii și fariseii, experți în Legea lui Moise, cunoscuți pentru fervoarea lor religioasă. După lege, această femeie trebuia să fie ucisă cu pietre. „Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter. Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?” (v. 4-5). Evanghelia ne spune că o femeie este găsită cu un bărbat care nu era soțul ei. Este un păcat grav. Răutatea cărturarilor și fariseilor este subtilă. Ei se folosesc de o femeie ca instrument pentru a-l face pe Isus să cadă în capcană. Inima lor este locuită de ură și rele intenții. Ei încearcă să găsească o contradicție între el și Legea lui Dumnezeu pentru a-l putea condamna. Dacă refuză să o condamne, încalcă legea, dacă o condamnă, contrazice milostivirea pe care el o proclamă.
Observăm că Domnul nu o scuză pe adulteră, ci o iartă, pentru că iertare este plinătatea iubirii și a milostivirii care recreeză omul și îi deschide un viitor celor care nu mai au nici o speranță. În realitate, Cristos nu folosește verbul „a ierta”: „Nici eu nu te condamn!” Se limitează să nu o condamne și îi spune: „mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!” Îi cere femeii să se convertească. Cu alte cuvinte, Isus demonstrează clar că trecutul, oricare ar fi fost, nu-l interesează. Viitorul este important pentru el. Prin gura lui Dumnezeu îi arată femeii – așa cum a făcut într-o zi cu exilații din Babilon – un nou parcurs. Spre deosebire de cei care au vrut să o ucidă cu pietre, el dă speranță de a ajunge la plinătatea împărăției lui Dumnezeu pe care el o anunță.
Dar propria lor manevră se întoarce împotriva lor. Isus deschide un proces al acuzatorilor: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!” (v. 7). Acum fiecare este trimis înapoi la propria conștiință. Înaintea lui Dumnezeu, nimeni nu este fără păcat: toți suntem vinovați. Trebuie să scoatem „bârna” din ochiul nostru: este orgoliul sau disprețul pentru cei care au greșit. Toate acestea ne împiedică să acceptăm iubirea lui Dumnezeu. Nu trebuie să uităm niciodată că Cristos a venit să caute și să mântuiască pe cei păcătoșii și nu să condamne, dar să reconcilieze cu Dumnezeu și cu noi înșine, adică, într-un cuvânt, să salveze. El vrea să ne deschidă tuturor un drum al speranței.
„Aplecându-se din nou, scria pe pământ. Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni” (v. 8-9). Isus îi invită pe acuzatori să-și asume responsabilitatea, după un serios examen de conștiință, asupra nevinovăției lor cu privire la păcatele lor. Domnul este milostiv cu păcătoșii, dar nu cu păcatul. Aceasta o cere și de la noi!
Isus stă în templu ca cel care locuiește în el: „aşezându-se, îi învăţa” (v. 2). Este singurul care poate judeca și condamna (cf. Iac 4,12). Domnul nu se pronunţă împotriva Legii lui Moise sau împotriva „dreptului roman” care – începând din anul 30 după Cristos – îi retrăsese Sinedriului puterea numită jus gladii [„dreptul la sabie”] rezervând autorităţii romane decizia de a condamna la moarte pe cineva. Dar el nu o face, pentru că nu a venit să condamne, ci să mântuiască (cf. In 3,17; 12,47). În realitate, Isus are sentința reală – o sentință de necondamnare. Domnul schimbă inima omului: „Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!” (v. 11). „Rămân doar ei doi: mizeria și milostivirea!” (Agostino, Discorso 16/A 5,25). Este relația intimă cu milostivirea lui Dumnezeu! Iubirea a atins-o! Îi deschide o calea spre viață!
Bibliografia [anul C]: Angelo card Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu