E „timpul” Postului Mare – ocazie de har
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (2 martie 2022)
Lecturi biblice: Ioel 2,12-18; 2Corinteni 5,20-6,2; Evanghelia Matei 6,1-6.16-18; lecturi biblice
Omilie
Începem timpul Postului Mare. Trecând de la timpul cantitate [kronos, în greacă] – e timpul care curge și se întoarce mereu la fel – la timpul calitativ [în greacă kairòs] – este ocazie de har și se reînnoiește într-un mod nou de a-l primi și a-l trăi. Este timpul Postului Mare: momentul potrivit pentru a redescoperi căile relației noastre cu Dumnezeu; e un timp de penitență. Cuvântul își are rădăcinile în grecescul metanoia care înseamnă schimbarea mentalității, schimbarea direcției drumului. Suntem invitați să ne verificăm modul de gândire. Să ne întrebăm, de exemplu, care sunt criteriile ce ne călăuzesc în deciziile și acțiunile noastre...
Rugăciunea zilei – „colecta” – ne amintește că noi, creștinii, suntem într-un plan a lui Dumnezeu: „Dă-ne, Doamne, harul să începem printr-un post sfânt lupta vieții creștine, pentru că, în bătălia împotriva duhului rău, să fim mereu întăriți prin fapte bune”. Liturgia Cuvântului ne arată gravitatea zilei prin profetul Ioel. Domnul ne invită să ne întoarcem la el din toată inima... Nu este suficient să-i oferi primele roade ale pământului, ci omul întreg cu limitele sale și să-i oferim o inima căită. În a doua lectură, apostolul Paul se prezintă drept ambasadorul lui Cristos și îi îndeamnă pe corinteni să se împace fără întârziere cu Dumnezeu, amintindu-și cât de mare este iubirea lui Dumnezeu pentru ei. Este subliniată importanța „momentului potrivit”. În Evanghelia după Matei, Isus ne dezvăluie sensul profund al practicilor religioase și penitențiale care au aparținut anterior iudaismului și apoi creștinismului: pomana, rugăciunea și postul. Domnul ne încurajează să facem tot binele posibil, dar în secretul inimii noastre și Tatăl milostiv ne va răsplăti. Faceți totul cu o inimă plină de onestitatea pentru Dumnezeu care dă puterea acțiunii sale ne asigură victoria finală.
În
prima lectura profetul Ioel (Il 2,12-18) ne invită la o convertire
profundă: „întoarceţi-vă la mine din toată inima voastră, cu post, cu plâns şi
cu jale!” (v. 12). Trebuie să ne convertim. Profetul spune: „Sfâşiaţi-vă
inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru!” (v. 13). Ce
înseamnă aceasta? Textul biblic citat folosește expresia semnificativă:
„sfâșiați-vă inima”, adică chinuind-o, rănind-o, smulgând ceea ce încă o
împiedică să devină proprietatea Domnului. Aceasta este acțiunea ce trebuie
împlinită. Vine identificată cu penitența – a răbda de foame, adică postul,
plânsul, gemetele despre care ne-a vorbit profetul: „să plângă preoţii,
slujitorii Domnului, şi să zică: «Îndură-te, Doamne, de poporul tău şi nu da
moştenirea ta ocării!»” (v. 17). Ceea ce dorește Domnul este o atitudine
profundă: sfâșierea inimii. Penitența, de fapt, nu este altceva decât
împlinirea unor gesturi, interioare și exterioare, în virtutea cărora
mortificăm ceva din noi înșine pentru a afirma că Dumnezeu este mai presus de
orice, că inima noastră îi aparține și că ne putem lipsi de toate, dar nu iubirea
lui. Avem în fața noastră un moment binevoitor: să mergem în căutarea a ceea ce
locuiește în inimă – iubirea lui Dumnezeu. Toții avem nevoie de convertire. Nu
putem fi dezinteresați de frații noștri care trăiesc de parcă Dumnezeu nu ar fi
existat și merg spre pierzarea lor. Pentru ei trebuie să ridicăm continuu
rugăciunile, asemenea preoților despre care vorbește profetul Ioel. Să implorăm
pentru toți milostivirea divină.
Să
acceptăm invitația sfântului Paul [din Scrisoarea a doua către
Corintinieni (2Cor 5,20-6,2)] care ne spune astfel: „Vă
rugăm pentru Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (v. 20). Apostolul este
ambasadorul lui Cristos şi a lui Dumnezeu și îi îndeamnă pe corinteni să se
întoarcă la prietenia cu Domnul. Paul din nou avertizează asupra acestui har al
reconcilierii: „vă mai îndemnăm să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar, căci
el spune: «La momentul potrivit te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am
ajutat: iată, acum este momentul potrivit, iată, acum este ziua mântuirii!»” (2Cor 6,1-2).
Ne vom împăca cu Dumnezeu de fiecare dată când ne apropiem de Sacramentul
Spovezii: este întâlnirea noastră cu milostivirea lui Dumnezeu. Să ne pregătim
cu grijă pentru această întâlnire: cu un examen de conștiință, cu durere
adâncă, cu hotărâre fermă în milostivirea lui Dumnezeu și cu învinuirea sinceră
a tuturor păcatelor. Această aderarea la Dumnezeu nu poate fi amânată. Este o
realitate cu adevărat importantă… Tocmai pentru aceste cuvinte s-a ales
fragmentul pentru Miercurea Cenușii – începutul Postului Mare.
Evanghelia
de astăzi (Mt 6,1-6.16-18) ne oferă trei învățături valoroase. Isus
ne învață să practicăm „faptele” nu pentru a fi lăudați de oameni, ci doar să
facem binele: „aveţi grijă să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea
oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea răsplată înaintea
Tatălui vostru din ceruri!” (v. 1). Termenul „fapte” este folosit în Sfânta
Scriptură pentru a cuprinde relația omului cu Dumnezeu: pietatea,
religiozitatea, credința. Prin acest termen Isus înțelege comportamentul care
este în conformitate cu voința divină.
Prima
învățătură este caritatea frățească sau pomana care îmbracă diferite forme:
„când dai de pomană, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, pentru ca pomana
ta să fie în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti!” (v.
3-4). Despre cei care fac bine pentru a fi lăudați de alții, Isus spune: „şi-au
primit răsplata” (v. 2). Descoperim mila oferind ceva din noi înșine, nu doar
bani, ci timp, afecțiune, atenție, considerație. Descoperim pomana ca o
„compasiune” față de ceilalți oameni.
A
doua este rugăciunea: o rugăciune făcută cu inima ce trebuie să devină un
dialog de iubire cu Dumnezeu. De aceea Domnul spune: „când te rogi, intră în
camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl
tău, care vede în ascuns, te va răsplăti!” (v. 6). Descoperim rugăciunea, nu
atât în a spune „multe formule”, ci dedicându-ne mult timp relației noastre
cu Dumnezeu pentru a citi realitatea lăsându-ne călăuziți de prezența Domnului
în noi.
A
treia învățătură este postul: e o formă de penitență care nu trebuie să
lipsească în acest Post Mare. Lipsa de mâncare înseamnă să luăm ceva de pe masa
noastră pentru a-l oferi celor care nu au. În sens larg înseamnă să ne facem
viața mai sobră, să eliminăm risipa și cheltuiala inutilă, să favorizăm
rugăciunea și caritatea frățească. „Când postiţi, nu fiţi trişti ca ipocriţii,
căci ei îşi schimonosesc feţele ca să arate oamenilor că postesc! […] Când
posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, ca să nu te arăţi oamenilor că
posteşti, ci Tatălui tău, care este în ascuns! Şi Tatăl tău, care vede în
ascuns, te va răsplăti” (v. 16-18). Suntem chemați să implicăm tot trupul cu
postul. Să descoperim postul pentru a ne lua ceva din trup și a umple sufletul.
Acesta este punctul de plecare: alte căi, alte renunțări, mai puțină
televiziune, mai puțin timp pentru telefonul mobil, mai puțină obsesie de a fi
căutat și urmărit... Postul devine „formarea inimii” nedespărțit de rugăciune.
E iubirea de Dumnezeu și caritatea – iubirea aproapelui. Împreună sunt necesare
convertirii noastre!
Bibliografia [anul C]: Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu