Credința noastră – calea lui Isus
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (6 martie 2022)
Lecturi biblice: Deuteronomul 26,4-10; Romani 10,8-13; Evanghelia Luca 4,1-13; lecturi biblice
Omilie
A începutul Postului Mare: urcare spre bucuria Paștelui. Este timpul pentru a descoperi calea credinței: un momentul potrivit pentru a afla drumul relației noastre cu Dumnezeu. Este un timp de penitență: ocazie de reconciliere pe care Domnul ne-o oferă tuturor. Lecturile de astăzi prezintă tema credinței. Evanghelia se concentrează asupra ciocnirii dintre Isus și diavol și arată credința capabilă să învingă duhul întunericului. Credința se prezintă mai degrabă ca o „atitudine” decât ca o idee abstractă. Deuteronomul menționează sclavia egipteană și eliberarea „cu mână tare şi cu braţ întins” de către Dumnezeu, în timp ce Scrisoarea către Romani este legată de moartea și învierea Domnului. Este calea credinței noastre!
Conținutul credinței ia naștere dintr-o experiență de eliberare. Pustiul a fost perioada de pregătire a poporului evreu pentru țara promisă. Dar este esenţial să ajungă acolo după o călătorie de cunoaștere a acelui Dumnezeu care îi scosese din Egipt și a făcut cu ei o alianță. Dumnezeu a vrut să conducă oamenii în deșert pentru a-i învăța credința. În prima lectură (Dt 26,4-10) este o rugăciune cu care israeliții trebuiau să o facă în sărbătoarea Șavuot, adică Sărbătoarea Secerișului sau a „primelor roade”, când evreii prezentau lui Dumnezeu primele roade ale anului, recolta grânelor. „Să spui înaintea Domnului Dumnezeului tău: «Tatăl meu era un arameu pribeag!»” (v. 5). Este recunoscut Abraham, Isac și Iacob… „A coborât în Egipt […] a locuit acolo ca străin. Acolo a devenit un popor mare, puternic şi numeros. Egiptenii ne-au făcut rău, ne-au umilit şi ne-au supus la o sclavie grea. Noi am strigat către Domnul […] Domnul ne-a auzit glasul şi a văzut umilirea noastră […]. Domnul ne-a scos din Egipt cu mână tare şi cu braţ întins, cu arătări înfricoşătoare, cu semne şi minuni»” (v. 6-8). Este recunoscut că pământul era un bun promis – „țara făgăduinței” – în care acum se găseau. Este un dar al lui Dumnezeu: „Ne-a adus în locul acesta şi ne-a dat ţara aceasta, ţară în care curge lapte şi miere. Acum, iată, aduc cele dintâi roade ale pământului pe care mi le-ai dat, Doamne!»” (v. 9-10). Acest rit a devenit astfel o chemare importantă: este o mărturisire de credință. Adu-ți aminte de darul Domnului. Numai datorită conștientizării călătoriei foarte lungi făcute împreună cu Domnul poporul poate să-l laude cu adevărat oferindu-i primele roade ale pământului. Prezint aceste roade pentru a spune că sunt conștient de toate acestea și le exprim cu gestul prosternării. Știu bine că aceste produse ale muncii mele sunt daruri de la Dumnezeu în fața căruia mă închin. Este important ca poporul să-și amintească și să nu uite! Lui Dumnezeu îi datorează viața și salvarea noastră!
În a doua lectură apostolul Paul scrie comunității din Roma (Rom 10,8-13) prezentând mărturisirea de credință a Bisericii, indicând credincioșilor că Cristos a murit și a înviat: este unica cale de credință, drumul mântuirii și a vieții reale. El afirmă că se realizează numai prin credința în Isus, Domnul, Kyrios în greacă. Credință, crezută și mărturisită, vine cu dreptate și mântuire. Cuvântul din Deuteronom se aplică aici: „porunca aceasta pe care ţi-o dau eu astăzi nu este prea înaltă pentru tine, nici prea departe de tine; nu este în cer […], nici nu este dincolo de mare […], ci este foarte aproape de tine, în gura ta şi în inima ta, ca s-o împlineşti” (Dt 30,11-14). Paul o aplică la anunțul dreptății dobândite de Cristos și oferită credinței. Nu trebuie căutată departe, în locuri inaccesibile omului; dar este la îndemâna lui, aproape de el încât îl poți ține în inimă, îl poți celebra cu gura ta. „Dacă îl mărturiseşti cu gura ta pe Domnul Isus şi crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morţi, vei fi mântuit” (v. 9). Acesta este cuvântul credinței pe care îl vestim şi care nu cere altceva decât să fie crezut de cei care îl aud.
Se relatează în Evanghelia după Luca (Lc 4,1-13) că și Domnul a avut de-a face cu ispită: „Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duh în pustiu timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol” (v. 1-2). Scopul ispitirii apare încă de la început: „dacă eşti Fiul lui Dumnezeu!” Diavolul vrea ca Isus să i se arate, însă Domnul alege să fie „fiul alianței”. Domnul rămâne în deșert patruzeci de zile, amintind de cei patruzeci de ani petrecuți de popor în pustiu. Isus retrăiește experiența poporului, pentru că deșertul nu a fost doar un timp de frică și trădare, ci și o experiență profundă de intimitate cu Dumnezeu. „Patruzeci” de ani indică în cultura ebraică timpul unei vieți depline…
Trei ispite! Prima se referă la mâncarea care însoțește ordinea vieții. „Nu a mâncat în zilele acelea şi, când ele s-au sfârşit, i-a fost foame. Atunci diavolul i-a zis: «Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine!»”(v. 2-3). Primul păcat al lui Adam se referea la mâncare. Adam decide să profite, gândindu-se la interesul său personal și imediat. Isus alege să se distanțeze. Nu ar fi rău să mănânci după un post așa de lung! Domnul are puterea de a transforma pietrele în pâine, dar Isus decide să aștepte, pentru că acea putere nu îi este dată în interesul său personal: acea putere este pentru a hrăni pe alții. Domnul respinge logica privilegiului, ispita de a se gândi în primul rând la sine.
A doua ispită este foarte frecventă. „Îţi voi da toată autoritatea şi gloria lor […] dacă tu mă vei adora” (v. 7). Duşmanul îi propune lui Isus să cucerească lumea trecând prin logica sa. Odată ce a cucerit inimile oamenilor, poate face ce vrea cu ei. Este o înșelăciune subtilă și foarte prezentă în modul nostru de a gândi. Domnul alege să ajungă la oameni prin logica crucii, prin umilință.
Ultima aduce în joc relația noastră cu Dumnezeu. „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici!” (v. 9). Vrăjmașul îi cere lui Isus să se arunce de pe culmea templului, pentru că dacă este cu adevărat Fiu al lui Dumnezeu Domnul nu-l va lăsa să cadă. Isus ne învață să fim fii adulți – „fii ai alianței”.
Diavolul încearcă să se folosească de cuvântul lui Dumnezeu, ne ispitește, ne seduce. Sunt trei ispitiri: de fapt, o singură ispită în trei forme diferite. Este „ispită mesianică”: „dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, demonstreaz-o!”, îi repetă satana. Isus nu-i răspunde cu o vorbă proprie, ci prin cuvântul Scripturii din cartea Deuteronomului: „nu numai cu pâine trăiește omul, dar că omul trăiește cu tot ceea ce iese din gura lui Dumnezeu” (Dt 8,3); „să te temi de Domnul Dumnezeul tău, lui să-i slujeşti!” (Dt 6,13); „să nu ispitiţi pe Domnul Dumnezeul vostru aşa cum l-aţi ispitit la Masa!” (Dt 6,16). Domnul a demonstrat: ascultarea, încrederea în Tatăl, slujirea și dăruirea până la cruce. Aceasta îi va dezamăgi pe mulţi, va dezamăgi aşteptările mulţimii… Trei ispite relatate de Evanghelie au unui punct precis: credința ca încredere, încredințare umilă și filială în Dumnezeu Tatăl. Isus ne călăuzește în viața pe care o petrecem în „pustiu” în timp ce mergem spre „țara făgăduită” a învierii. Suntem îndemnați la o renunțare riguroasă a oricărei puteri și posesii pentru a primi totul de la iubirea Tatălui!
Bibliografia [anul C]: Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu