pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (1 noiembrie 2021)
Lecturi: Apocalips 7,2-4.9-14; 1Ioan 3,1-3; Evanghelia Matei 5,1-12a; lecturi biblice
Omilie
Astăzi, Biserica celebrează solemnitatea tuturor sfinților. Cele trei lecturi dezvoltă discursul despre sfințenie. În momentul în care Biserica pământească sărbătorește sfințenia obținută de Biserica cerească, intenționează să înțeleagă mai profund propriul mister, al celor fericiți. De fapt, chiar și Biserica pământească, deși cu multe dificultăți și umbre, este sfântă, în virtutea prezenței personale a lui Cristos în ea și comunicată în sacramente. Sfințenia este încă o realitate în încolțire. Să trecem dincolo de acest orizont pământesc, pentru a putea contempla fructul deplin și matur, căci este copt. Liturgia ne îndeamnă astăzi să înălțăm privirea în sus. În această mulțime există sfinții recunoscuți oficial, dar și cei botezați din toate veacurile și neamurile, care au căutat să îndeplinească voința divină cu iubire și fidelitate. Cea mai mare parte dintre ei nu-i știm chipurile sau chiar numele, dar cu ochii credinței vedem strălucind ca niște stele pline de glorie pe firmamentul lui Dumnezeu. Oastea glorioasă a sfinților mijlocește pentru noi împreună cu Domnul, ne însoțește în călătoria noastră spre împărăția lui Dumnezeu, de unde va veni în glorie.
În prima lectură, autorul Apocalipsului (Ap 7,2-4.9-14) ne vorbește despre „o mulţime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate neamurile, triburile, popoarele şi limbile” (v. 9). Este martor credincios care ne spune: cerul există, morții sunt vii; sunt vii și fericiți; eu „i-am văzut” – spune apostolul Ioan. O mulțime uriașă. Numărul este „o sută patruzeci şi patru de mii”. Ei cântau laudele Domnului. Este un număr simbolic pentru a indica mulțimea sfinții: doisprezece ori doisprezece ori o mie fac o sută patruzeci și patru de mii. În Biblie, numărul doisprezece este numărul plin și se înmulțește pe sine și apoi cu o mie, care este numărul marii cantități. „Am auzit numărul celor care au fost însemnaţi cu sigiliul: o sută patruzeci şi patru de mii de însemnaţi, din toate triburile fiilor lui Israel” (v. 4). Este „sigiliul Dumnezeului cel viu” (v. 2). Acest mesaj este un răspuns din partea apostolului către creștinii descurajați de persecuție. Toți cei morți au obținut răsplata fidelității și iubirii lor. Este tot poporul lui Dumnezeu din toate națiunile, rasele, popoarele, limbile. Sunt imprimata amprenta lui Isus și a iubirii sale mărturisite pe cruce: „Aceştia sunt cei care vin din strâmtorarea cea mare. Ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele mielului” (v. 14). Această imensă mulțime cuprinde pe sfinții din Vechiul Testament, începând cu Abel cel drept, cu patriarhul Abraham, cu cei din Noul Testament, cu numeroșii martirii care au fost la începuturile creștinismului și până la fericiții și sfinții secolelor următoare, la martorii lui Cristos din epoca noastră. Toții împărtășesc voința de a întrupa evanghelia în viața lor, prin impulsul Duhului Sfânt.
În lectura a doua (1In 3,1-3), sfântul Ioan ne vorbește despre o veste bună pentru noi. Este ca o confidență pe care Domnul ne-o face: „vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” Adică: „Tu ești copilul meu iubit. Eu te iubesc!” Da, suntem fii lui Dumnezeu; aparținem lumii divine. Dar ceea ce vom fi încă nu apare de deplin. În ziua manifestării lui Cristos în glorie, îl vom vedea așa cum este. „Ştim că, atunci când se va arăta, vom fi asemenea lui, pentru că îl vom vedea aşa cum este” (v. 2). Este un aspect nou al vestei celei bune. Să ne umplem de speranță. Cum putem crede acest lucru atunci când suntem zdrobiți, singuri, nedreptăți? Mesajul sfântului Ioan este tocmai un răspuns la toate aceste suferințe. Ne spune că pentru Dumnezeu nu există o situație disperată. Ne iubește pe toți, fără excepție. Nu ne-am imaginat vreodată așa cum trebuie să existe. El este totdeauna de partea noastră. Ne dă putere și speranță. Când am căzut jos, Domnul ne spune că Dumnezeu este Tatăl fiului risipitor. Este totdeauna acolo pentru a ne întâmpina și a ne umple de iubirea lui. Pentru Dumnezeu, nimic nu este imposibil. Iată solemnitatea tuturor sfinților: e ziua speranței!
Evanghelia după Matei (Mt 5,1-12a) ne prezintă fericirile în „predica de la munte”. Este o chemare la bucurie și la sfințenie. Vestește că lacrimile, plângerile, nedreptățile dispar în împărăția lui Dumnezeu. Fericirile anunță venirea împărăției în curând. Ne arată calea după adevărata fericire. Este un drum de respingere a violenței. Este setea de dreptate și de milă. Isus ne indică această cale: el, cel sărac, însetat de dreptate, cel milostiv, împăciuitor... Acest drum arătat de el poate părea obositor și aspru. Dar Domnul este totdeauna acolo pentru a ne însoți și a ne ajuta să rămânem deciși și neclintiți.
„Fericiţi!” Domnul ne promite fericirea. Ne dă aripi. „Fericiţi sunt cei săraci cu inima… cei ce plâng... cei persecutați pentru dreptate... cei cu inima curată... cel milostivi...” Isus ne vorbește despre fericire care durează până la sfârșit. Lumea crede că a fi fericit e să fii bogat, sănătos, mai curând decât sărac și bolnav. Cred că acumularea de bunuri materiale va putea să ne umple de desfătare. „A fi sărac nu este interesant: toţi săracii sunt de această părere. Ceea ce este interesant e a poseda împărăţia cerurilor”, spune fericita Madeleine Delbrel. În Dumnezeu, săracii pot aştepta, pot avea încredere…
Sfântul este acela care a fixat în minte un cuvânt al lui Isus: „bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri!” (v. 12). Aceasta este strada urmată de sfinți: sunt fericirile!
Pentru a fi fericiți nu este nevoie de gesturi izbitoare, dar să trăiești în fiecare zi punând în practică Cuvântul lui Dumnezeu. Sfinții, ca și noi, au suflat același aer poluat de rele, corupție, ipocrizie, dar, în pelerinajul lor pământesc, nu au pierdut niciodată din vedere calea indicată de fericiri: harta vieții creștine. Astăzi este sărbătoarea celor care au atins scopul indicat de această hartă: nu numai sfinții din calendar, ci și mulți frați și surori pe care i-am întâlnit, i-am cunoscut.
Astăzi rugăciunea zilei, compusă de liturgiști, explică motivația sărbătorii: „Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care ne-ai dat bucuria de a cinsti într-o singură sărbătoare meritele tuturor sfinţilor, te rugăm, ca, având în faţa ta o asemenea mulţime de mijlocitori, să primim de la tine belşugul mult dorit al îndurării tale”. Al îndurării tale!...
Este o unică sărbătoare: sărbătoarea tuturor sfinților... și tot ce cuprinde ea!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu