Darul vindecării
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (14 februarie 2021)
Lecturi: Levitic 13,1-2.45-46; 1Corinteni 10,31-33; 11,1; Evanghelia Marcu 1,40-45; lecturi biblice
Omilie
Isus și-a început viața publică în Galileea. A predicat despre Dumnezeu că este aproape de oameni; a vindecat bolnavi. Duminica trecută părăsește Cafarnaum pentru a vesti Evanghelia și în alte părți. Prima întâlnire este cu un lepros: îl vindecă, depășind frica de a se apropia de el, atingându-l, el, cel curat pe cel necurat. Învățătura de astăzi este problema bolii. Ne-am confruntat și duminica trecută: soacra lui Petru, mulți bolnavii și posedați de diavol. Boala era considerată o putere ostilă, de izolare, dar învinsă de Cristos. Prima lectură stabilește o normă: bolnavul de lepră trebuie considerat „impur” și exclus din comunitatea lui Israel. Evanghelia se împotrivește acestei norme „levitice” întrucât Isus acționează față de leproși ca unul care se apleacă asupra nenorocirii lor și-i integrează în comunitate, după vindecare. Nu-i îndepărtează, dar le dă demnitatea de fiu a lui Dumnezeu. Apostolul Paul îi îndeamnă pe creștini la o viața de laudă continuă spre gloria lui Dumnezeu. Și realitatea fizică, materială, a fost ridicată de Cristos la a fi plăcut lui Dumnezeu.
În prima lectură (Lev 13,1-2.45-46) se vorbește despre implicațiile sociale: o boală, precum lepra, care, în numele religiei, imprimă celor afectați un stigmat dezonorant, care împinge la marginea societății. Este dramatic faptul că leprosul însuși se considera impur, trebuia să-i avertizeze și pe alții de statutul său, evitând contactul cu boala, cu impuritatea pe care o comportă. Cartea Leviticului se interesează de viața religioasă a poporului: sunt distincții între pur și impur (noi astăzi am spune între sacru și profan). Este prezentată distincția dintre animalele pure, cum ar fi oile, vițeii, mieii, și animalele impure, cum ar fi porcul, de care nu ai voie să te hrănești. Este considerată că izvor de contaminare sau impuritate sfera legată de naștere, moarte, relații sexuale, boli precum lepra. Dacă te contaminai, înainte de cult, trebuie să te supui purificării, cum sunt spălările în apă și oferirea unui sacrificiul de ispășire.
Nu vom putea înțelege importanța miracolului făcut de Isus dacă nu vom cunoaștem contextul care face apel: sunt dispozițiile din Levitic. Termenul ebraic negàh, în românește „a lovi”, indică lepra: este un sinonim cu o „lovitură” cu care Dumnezeu lovește pe păcătos. Boala este nimicitoare: distruge persoana umană. Leprosul trăiește, dar nu există; nu are chip, căci trebuie să acopere fața; nu are voce, trebuind să strige pentru a se îndepărta; este de neatins; trebuie să se ascundă pentru ca să nu-l vadă; este blestemat. Este boala cauzatoare de moarte și este cea mai gravă formă de impuritate fizică pe care o poate suferi omul. „El să locuiască singur; locuinţa lui să fie în afara taberei!” (v. 46). Legislația Leviticului apare exagerată și crudă. La început, este o măsură sanitară. Este exclus din viața comunității. Separat de lume, viața lui coboară în mormânt. Aceasta este problema omului: exclus de la comuniunea cu Dumnezeu şi cu oamenii. Vindecarea leprei era un fapt mişcător: este considerat ca o înviere din morţi, o minune. Se cere intervenţia preotului levit să constate că e sănătos pentru oferirea unei jertfe aduse lui Dumnezeu (cf. Lev 14,1-13; Mc 1,44).
Apostolul Paul, în a doua lectură (1Cor 10,31-33; 11,1), ne îndeamnă pe toți să apreciem viața cu lucrurile sale frumoase și multele ocazii de bucurie, să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru gloria sa în viața noastră de fiecare zi. Această atitudine are o motivație: să aibă de a face cu modul lui Dumnezeu, Tatăl „tuturor”: „fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, toate să le faceţi spre gloria lui Dumnezeu!” (v. 31). Paul ne îndeamnă să trăim simplu: „să fiţi fără vină înaintea iudeilor, a grecilor şi a Bisericii lui Dumnezeu” (v. 32), adică să nu fim obstacole nici pentru convertirea iudeilor și nici a păgânilor, spre a purta mântuirea lui Cristos tuturor oamenilor, fie iudei, fie greci. Concluzia lui Paul este clară: nu trăiți pentru sine, ci pentru alții: „Fiţi imitatorii mei aşa cum eu sunt al lui Cristos!” (v. 1). Să vă gândiți ce înseamnă pentru apostol: „mă străduiesc şi eu să le fiu pe plac tuturor în toate, căutând nu folosul meu, ci al celor mulţi ca să se mântuiască” (v. 33). Aceasta este regula la care toți credincioșii trebuie să se inspire în alegerile lor. Paul este primul care dă exemplu spre gloria lui Dumnezeu și creștere Bisericii.
Evanghelia după Marcu (Mc 1,40-45) relatează minunile lui Isus: povestește despre vindecarea unui lepros. Lepra, sau boala lui Hansen, îi mutilează trupul şi îi desfigurează faţa. Istoricul Joseph Flavius – care a trăit în timpul când se redactau evangheliile – a scris că bolnavii de lepră „erau socotiţi întru totul asemenea cadavrelor” ambulante (Antichităţi iudaice III,11,3). Nu putea fi atinși din cauza contaminării. Desfigurat fizic, leprosul era considerat un om necurat. Era omul fără speranță. Nu se găsea nici o soluție. În cultura ebraică orice contact cu moartea, chiar atingerea unui cadavru, te făcea impur, împiedicându-te să aduci cult. Doar o intervenție a lui Dumnezeu putea să-l salveze. „A venit la Isus un lepros, care, rugându-l şi îngenunchind, i-a spus: «Dacă vrei, poţi să mă cureţi!»” (v. 40). Se apleacă în fața milostivirii Domnului. Isus nu se teme de el, nu-l ține departe: „i s-a făcut milă şi, întinzând mâna, l-a atins şi i-a spus: «Vreau, curăţă-te!»” (v. 41). Domnul îi vorbește, îl atinge, îi dă sănătatea. Leprosul vine la Isus riscând moartea. În loc să strige să se îndepărteze că este impur, așa cum scria legea, el cere să fie dat lumii, să intre în comuniune cu ea. Are certitudinea că Isus poate să-l vindece.
Rugăciunea leprosului este foarte asemănătoare cu aceea pe care Isus a făcut-o în Ghetsimani: „Abba, Tată! Pentru tine totul este posibil. Îndepărtează de la mine potirul acesta, însă nu ceea ce vreau eu, dar ceea ce vrei tu” (Mc 14,36). Dumnezeu poate elibera omul de lepră, de orice ce boală, de tragediile cele mai absurde și dureroase; poate chiar să-l elibereze de moarte. Atotputernicia sa poate totul, pentru că este Domnul creației și al istoriei. Isus îl atinge pe unul care nu trebuia nici să fie atins prin lege. Împărăţia lui Dumnezeu nu ţine cont de barierele dintre curat şi necurat: îl depăşeşte. Nu există om care trebuie primit şi om care trebuie evitat, oameni apropiaţi şi oameni îndepărtaţi, oameni cu drepturi şi oameni fără drepturi. Toţi sunt iubiţi de Dumnezeu! Concluzia evanghelistul: „și oamenii veneau la el de pretutindeni” (v. 45). Mâna lui Isus se întinde spontan: e gest de vindecare. El este salvatorul omenirii: semnul acestei iubiri divine ce nu face deosebire între oameni.
Isus l-a avertizat: „Vezi să nu spui nimănui nimic, dar mergi, arată-te preotului şi adu pentru curăţarea ta cele poruncite de Moise!” (v. 44). Îl trimite la preot ca să controleze vindecarea sa. Însă leprosul proclamă binele ce i l-a făcut Isus; strigă recunoștința sa. Domnul devine un „exclus”: având contact cu un lepros este considerat un potențial lepros. Pentru a fi aproape de cei excluși, Isus acceptă să fie dat afară, îndepărtat: nu putea intra în cetăți în public, „stătea afară, în locuri pustii”. Dar, „veneau la el de pretutindeni”, căci era bun cu toți. Un simplu gest: „întinde mâna” pentru ajutor, învingând dispreţul pentru cei bolnavi.
Să cerem darul vindecării de lepra egoismului, duritatea inimii, refuzul de a iubi, mândria… Conștienți de mizeria noastră, vom ști să ne plecăm genunchii pentru a implora vindecare de la Cristos!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu