Suntem chemați la convertire
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (17 februarie 2021)
Lecturi: Ioel 2,12-18; 2Corinteni 5,20-6,2; Evanghelia Matei 6,1-6.16-18; lecturi biblice
Omilie
În fiecare an, Postului Mare ne cere să ne punem în rând pentru a primi cenușa în timp ce preotul spune repetitiv: „Convertiți-vă și credeți în Evanghelie”. Liturgia nu cere nimănui să spună nimic, nici „Amin”. Răspunsul este să mergem acasă în tăcere. Tăcerea este modul nostru de ne lăsa interpelați [de a da un răspuns] fără a face promisiuni, dar simplu, punându-ne pe cale, așteptând că răspunsul să fie dat de drumul pe care vom merge. Liturgia de Miercurea Cenușii este marcată istoric de începutul pocăinței publice a catecumenilor care urmau să fie botezați în timpul Privegherii [Vigiliei] de Paști. Rugăciunea, sinceritatea creștină și convertirea către Domnul sunt exprimate simbolic în cenușa împrăștiată peste capetele noastre. Ne supunem cu umilință ca răspuns la cuvântul lui Dumnezeu. Este Postului Mare!
Pentru a face această convertire este necesar să privim în noi înșine descoperind care sunt atitudinile noastre. Lecturile biblice ne propun un program de viață bazat pe rugăciune sinceră, solidaritate fraternă și sobrietate personală. Cuvântul Domnului ne ajută să ne convertim. În Evanghelia după Matei (Mt 6,1-6.16-18) răsună astăzi „Predica de pe Munte” unde Isus vorbește discipolilor despre pomană, rugăciune și post. Rugăciunea trebuie făcută „în ascuns”; pomana nu poate să fie decât „în ascuns”; postul și renunțarea nu pot atinge decât trupului, simțită ca loc de relație și iubire. În prima lectură este evidențiată (Il 2,12-18) tema convertirii: întoarcerea la Dumnezeu, cu referire la practica postului. În a doua lectură (2Cor 5,20-6,2), Postului Mare începe ca un „timp favorabil”: om botezat trebuie să se întoarcă la Domnul. Este timpul convertirii. Sunt două imperative pentru comunitatea creștină: să primească milostivirea lui Dumnezeu și să se întoarce la el. Impunerea cenușii poate fi considerat ca un drum catecumenal în Postul Mare: un gest de a intra în starea de pocăință.
„Întoarceţi-vă la mine din toată
inima voastră, cu post, cu plâns şi cu jale!” (v. 12), ne spune profetul Ioel (Il 2,12-18). Textul, datând din secolul
al V-lea sau al IV-lea înainte de Cristos, se deschide cu relatarea unei invazii de
lăcuste. Una dintre calamitățile cele mai temute de popoarele antice era
invazia lăcustelor asemănătoare cu aceea a unei armate distrugătoare. Împins de
vântul arzător al deșertului, oriunde apăreau ca un nor, ștergeau orice formele
de vegetație. Consecința era deșertificarea câmpurilor lovite de lăcuste. Calamitatea
provocată arată cât de scurtă este durată bogățiilor în care ne punem
încrederea!... Israeliții se întrebau: de ce această nenorocire? Este o
pedeapsă? O răzbunare a lui Dumnezeu, căci am uitat de el? Profetul ajută
poporul să citească nenorocirea ca pe o invitație la convertire după calamitate:
este semnul că păcatele poporului au ajuns la culme. Răspunsul este: „Domnul
este gelos pe ţara lui şi îi este milă de poporul său” (v. 18). Dojana: „sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi
întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru!” (v. 13). Convertirea este un act al
duhului: stă în conștientizarea
adevărului că voința trebuie să se plece în lumina credinței. Profetul insistă
să fie sincer actul de căință, căci „el este milostiv şi îndurător, încet la
mânie şi plin de bunătate şi iartă răul” (v. 13). Îndurarea lui Dumnezeu vine
peste păcătos cu iertare: dacă Domnul se întoarce de la amenințarea lui pe care
o hotărâse, aceasta înseamnă că pedeapsa cu care a amenințat va fi suspendată. Echivalentul
este al binecuvântării: „și va lăsa după el o binecuvântare” (v. 14). Textul de
astăzi ne invită la convertire: expresia ebraică shub este întoarcere înapoi, revizuirea propriilor pași schimbând
direcția. Este inima celui ce se lasă zdrobit de milostivirea lui Dumnezeu: „îndură-te,
Doamne” (v. 17), ai milă de popor!
Apostolul Paul îi îndeamnă pe credincioșii din Corint (2Cor 5,20-6,2): „vă rugăm pentru Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (v. 20). Se adresează comunității ca unor fii. Totul pornește de la darul împăcării cu Tatăl ce se manifestată în mod dramatic în Cristos; el „nu a cunoscut păcatul [dar pe care Dumnezeu] l-a făcut păcat de dragul nostru” (v. 21). Omul nu are nici un merit în privința mântuirii, trebuie să accepte harul lui Dumnezeu: „să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar” (v. 1). El nu se impune niciodată. Dar nimic nu va fi posibil dacă salvarea oferită tuturor nu este primită: de aceea „vă rugăm: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” Domnul i-a invitat pe oameni la reconciliere. După acest cuvânt clar suntem împăcați și făcuți ambasadori ai reconcilierii, fiecare după chemarea sa, pentru că atâția să aibă bucuria de a descoperi că tocmai pentru ei „acum este momentul potrivit, […] acum este ziua mântuirii!” (v. 2).
Evanghelia după Matei (Mt 6,1-6.16-18) ne arată atitudinea noastră în timpul Postului Mare: „faptele noastre” și „răsplata înaintea Tatălui”. Răsplata la care se referă Isus este capacitatea de a iubi și uniunea cu Tatăl. Domnul deschide calea sfințeniei: „în ascuns”, adică „secretul inimii” este în fața lui Dumnezeu. Isus oferă mijlocul de a creşte în purificarea intenţiilor: intimitatea cu Tatăl [„în ascuns”]. Domnul ne spune care este orientarea sa: „nu făcea nimic pentru a fi admirat de oameni”, ci trăia în intimitatea Tatălui său.
Ne dă trei exemple: pomana, rugăciunea şi postul. Sunt trei pilonii ai Postului Mare:
– „când
dai de pomană […] pomana ta să fie în ascuns şi Tatăl tău, care vede în ascuns,
te va răsplăti!” (v. 3. 4).
– „când
te rogi, intră în camera ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău care este
în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti!” (v. 6).
– „când posteşti […] nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, care este în ascuns! Şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti” (v. 17. 18).
Este raportul nostru cu lucrurile, cu aproapele şi cu Dumnezeu. Toate trei evidențieri au o tentație comună normală: când facem binele, se naște în noi dorința de a fi lăudați, admirați, recompensați. Satisfacția este plăcerea noastră! Însă, Domnul ne pune în gardă că în toate acestea există un mare risc: să fii văzut, apreciat, stimat! Ești „sclavul” aprecierii altora! Să alergi disperat după lauda celorlalți!… „Și-au primit răsplata!”, spune Domnul.
Isus ne cere să facem binele. Pentru a face bine avem nevoie să fim în iubirea cuiva. Prezența secretă [„în ascuns”] a Tatălui ne este suficientă: pentru el trăim! Lui Isus nu-i este teamă să spună: „Tatăl tău te va răsplăti”, nu oamenii!
Sacramentul Reconcilierii sau al iertării este propus pentru a ne
întoarce la Domnul primindu-i iubirea. Să începem, aşadar, în numele lui
Cristos, acest drumul de patruzeci de zile încât, purificaţi, să putem participa
în mod vrednic la Misterul Pascal.
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu