pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (21 februarie 2021)
Lecturi: Geneză 9,8-15; 1Petru 3,18-22; Evanghelia Marcu 1,12-15; lecturi biblice
Omilie
Timpul Postului Mare l-am început cu cenușa peste capetele noastre. Ne-am lăsat plăsmuiți de Cuvântului lui Dumnezeu care reînnoiește rugăciunea și raportul nostru cu Domnul: e orientarea, direcția noastră de viață. Timpul Postului Mare se numește „semn sacramental al convertirii”: „a muri” și „a învia” cu Cristos. Apelul vestei bune – „convertiți-vă și credeți în evanghelie” – înseamnă voința de mântuirea a Domnului și exigențele dreptății. Biserica îi cheamă pe creștini să iasă din amorțeala vieții lor mediocre, călduțe, și să se îndrepte spre Dumnezeu cu toate lucrările lor. Este timp privilegiat: se face simțită chemarea la calea creștină către botez și către convertire. Două aspecte ale realității: primul, subliniază acțiunea mântuitoare gratuită a Domnului și cel de-al doilea, răspunsul omului. Dumnezeu și omul se întâlnesc de-a lungul străzii. Legătura o găsim în prima lectură: potopul și alianța. Cele două elemente – dreptate și milă – sunt prezente aici. În lectura a doua este observația specifică: Cristos suferă pentru ispășirea păcatului nostru spre a ne conduce la Dumnezeu. În Evanghelia de astăzi, Isus este în fața tentației: a fi om – a suferi sau a nu suferi, a muri sau a nu muri...
În prima lectură (Gen 9,8-15) se povestește sfârșitul potopului. Dumnezeu confirmă alianța sa cu omenirea. Textul pune în lumină pe Noe, ca noul Adam, care reia calea istoriei. Domnul promite că nu va mai distruge pământul și nici omul: pune pe cer „icoana” sa – curcubeul. Conform unei vechi practici liturgice [cu caracter alegoric], potopul era văzut ca marele botez al omenirii. Intervenția lui Dumnezeu i-a salvat pe Noe și urmașii săi. Domnul a binecuvântat omul chiar din primele clipe ale existenței sale: „și i-a binecuvântat Dumnezeu […]: «Fiți rodnici, înmulțiți-vă…»” [Gen 1,28]; numai căderea în păcat părea să fi întrerupt relațiile; dar cu Noe istoria începe de la capăt. Domnul binecuvântează omul și îi dăruiește legământul său: „Iată, eu închei alianţa mea cu voi şi cu descendenţa voastră care vine după voi şi cu orice suflet viu care este cu voi, cu păsările, cu animalele, cu toate vieţuitoarele pământului” (v. 9-10). Dumnezeul Vechiului Testament își descoperă adevăratul chip: toată familia este adunată în fața sa – este noua omenire. Semnul alianței amintește Domnului ce s-a stabilit. Curcubeu este ca arcul un arcaş nu încordat pentru a trage săgeți împotriva dușmanului, dar ca semn al alianței de pace între Dumnezeu şi omenire. Cuvântul bunătatea, milostivire, binecuvântare se extinde până în prezent și viitor. Curcubeul este menit să atragă protecția divina, nu lasă ca răutatea umană să distrugă viața și pământul. Curcubeul este semnul cosmic al acestui angajament. Dumnezeu este prieten cu omul. Curcubeul reușește să salveze lumea de la ruina totală și viața scapă de la moarte: este misterul lui Cristos deja în operă aici. De fapt, nu aceasta este drumul parcurs de Postul Mare de convertire spre viață?
Sfântul Petru (1Pt 3,18-22) scrie unei comunități suferinde și persecutate. Apostolul descoperă dimensiunea iubirii Domnului: suferința este pentru creștini salvatoare, precum patima lui Cristos, care „a suferit o dată pentru păcate, el, cel drept, pentru cei nedrepţi” (v. 18). Scrisoarea este o cateheză baptismală – crezul botezial: Isus mort pentru păcate, coborât în iad și înviat. Cel înviat desface porțile iadului și, luându-i pe Adam și Eva de mână – primii din întreagă umanitate – îi trage în casa Tatălui. Aceasta este interpretarea iconografiei bizantine a Paștelui. Nu ieșirea din mormânt a lui Cristos, așa cum se pictează la noi, occidentalii, ci ieșirea din infern – dintre porțile iadului – a întregii umanități. Noe a fost salvat de arcă din apele potopului. Este imaginea botezului ne mântuiește pe toți. Petru amintește că botezul este ca un potop: purifică și salvează pe toți oamenii care cred în Cristos cel înviat. Creștinii sunt scăpați de păcat: alianța se prezintă aici – în apele botezului. Glorificarea lui Isus, care șade de-a dreapta lui Dumnezeu, ne poartă la mântuire în noaptea Paștelui: e o participare la învierea Domnului.
În Evanghelie după Marcu (Mc 1,12-15) citim că după ce a fost
botezat, „Duhul l-a dus pe Isus în pustiu […] stând timp de patruzeci de
zile, fiind ispitit de Satana” (v. 13). Pustiul este
locul întâlniri cu Duhul Sfânt şi cu Satana! Isus merge să deosebească glasul
lui Dumnezeu de vocea Satanei care îl ispitea. Marcu
relatează tentațiile Satanei extrem de sintetic. Evanghelistul nu povesteşte nimic despre cum a fost ispitit. Nu spune că
a avut trei ispitiri: cele prezentate de Matei și Luca. Îl interesează să spună
că Isus a fost ispitit; nu consideră că este necesar să dea amănunte; îi este
de-ajuns să arate că Isus trăind cu animalele sălbatice a fost slujit de
îngeri. Menţionând că Isus trăia printre fiarele sălbatice, fără nici un semn
de agresivitate, Marcu vrea să arate că avem de a face cu o întoarcere la
armonia primară [„era împreună cu animalele sălbatice” (v. 13)]. E o lume a păcii. Se restabileşte înțelegerea
distrusă de vechiul Adam. E o picătură din „grădina
Eden” (cf. Gen 2). Evanghelia
ne arată că Isus întră în realitatea umană începând cu experiența pustiului și
a ispitirii. Fiind ispitit – așa cum ne spune Evanghelia – nu înseamnă, așa cum
înțelegem noi, concupiscența [pofta]; mai degrabă încercarea chinuitoare,
dificultatea stării de creaturi. A fi creatură implică vremelnicia, suferință,
moarte. O limită pe care strămoșii noștri au refuzat-o neascultându-l pe
Dumnezeu. Omul învață că nu e singur în dificultățile sale, că este cu el
Dumnezeu, că nu este suferința și moartea, dar că este cu sine Creatorul. Duhul
îl duce pe Isus în deșert. Domnul intră în această dimensiune pământească,
creaturală. Deși Dumnezeu adevărat, el se face om în plinătatea sa (cf. Fil 2,6-8).
Postul Mare este tocmai această chemare de a urma calea luată de Domnul făcut om
în coborârea sa până la moartea pe cruce pentru a participa la învierea și la
înălțarea lui la cer. Păcatul strămoșesc a transformat grădina într-un pustiu;
cu mântuirea lui Dumnezeu, deșertul se transformă în grădină. „Îngerii îi slujeau!”… Acesta
este semnul că „timpul s-a împlinit ”, că „împărăţia
lui Dumnezeu este aproape!”, adică în Cristos
se stabilește un nou raport între Dumnezeu și om. Omul trebuie să se apropie de
Domnul: numai convertindu-se va putea primi împărăția lui Dumnezeu ca un dar. Este
vorba de a da sens convertirii: nu remușcare, nici sentiment [în sensul că
încercați să disprețuiți păcatele voastre], nici invitație psihanalitică la
curățarea conștiinței, nici pietismul, nici legalismului. Omul întreg, cu mentalitatea
și activitatea sa normală, trebuie să-i răspundă lui Dumnezeu ce cheamă la
schimbarea drumului. Convertirea se sfârșește în credință, adică în aderarea vieții la mesajul evanghelic.
Isus, cu adevărat Dumnezeu, a
acceptat până la capăt slăbiciunea umană. Singur se afla în faţa tentației, dar
întărit de Dumnezeu, asistat de îngeri, a ieşit biruitor… iar biruinţa lui este
şi a noastră! Acceptându-ne aşa cum suntem, reconciliindu-ne cu fiarele
şi cu îngerii din viața noastră, trăim din nou pacea, ca prima oară!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu