pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (31 ianuarie 2021)
Lecturi: Deuteronom 18,15-20; 1Corinteni 7,32-35; Evanghelia Marcu 1,21-28; lecturi biblice
Omilie
Tema acestei duminici este lupta lui Isus cu diavolul – expresia cea mai semnificativă a venirii împărăției lui Dumnezeu: „s-a împlinit timpul şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu!” (Mc 1,15). Tot Vechiul Testament este o așteptarea a Domnului, a lui Mesia. Moise invită pe evrei să aștepte un eliberator, pentru că Dumnezeu nu abandonează poporul. Prima lectură este promisiunea divină de a trimite în Israel un profet ca Moise. De la începutul predicii sale, Isus se arată ca profetul așteptat: cuvântul său lovește pe cei care ascultă; Domnul vorbește cu autoritate: o face prin cuvânt transmițând învățături noi, dar mai mult prin viața de slujire și prin minunile sale. În doua lectură suntem invitați să ne preocupăm de cele ale Domnului. Sfatul apostolului, pentru cei care au fost chemați la slujirea evangheliei cu normă întreagă, este de a nu se căsători. Paul vrea ca să fim fără griji: implică totala dăruire de sine Domnului. Textele biblice au un mesaj de speranță: ele amintesc de prezența și iubirea lui Dumnezeu față de noi.
Prima lectură (Dt 18,15-20) pune în gura lui Moise – în stepele Moabului, înainte de a intra în Țara Promisă – legea cu privire la profet: prezintă figura profetului. Dumnezeu alege profeții. Moise anunță lui Israel un mare profet care va fi cel mai însemnat din toată istoria sa: „Domnul Dumnezeul tău va ridica din mijlocul tău […] un profet ca mine – să ascultaţi de el!” (v. 15). Isus este „profetul” lui Dumnezeu, așa cum vestește Evanghelia. Este considerat continuatorul operei lui Moise de a păstra vie în viață ce a făcut Dumnezeu pentru eliberarea poporului. Profetismul este născut pe Sinai [Horeb] și Moise este modelul omului care ascultă cuvântul Domnului și îl transmite poporului care trebuie să asculte cu supunere. Profeții i-au avertizat pe israeliți asupra riscului de a urma alte divinități anunțând pedeapsa pentru păcat, dar au garantat iertarea lui Dumnezeu. Textul sacru scoate în evidență slujirea profetică! El știe să „citească” viitorul, dar mai ales este portavocii lui Dumnezeu față de popor. Descoperă intervenția Domnului și o comunică mulțimii. Aceasta a fost vocea lui Moise care anunța că marele profet încă nu a venit. Această promisiune este realizată de Isus. Pe el trebuie să-l asculte. Cuvintele lui sunt ale lui Dumnezeu: „voi pune cuvintele mele în gura lui şi el le va spune tot ceea ce eu le poruncesc” (v. 18). Să-l ascultăm, explicând că Dumnezeu nu abandonează poporul: a primit o misiune – de a „evangheliza”, conducându-i pe toți la viață. Să-l ascultăm!
În a doua lectură (1Cor 7,32-35) sfântul Paul propune corintienilor – moderni și evoluați – ca valoare nu numai căsătoria, dar și celibatul sau virginitatea pentru împărăția cerului. E adevărat: căsătoria este bună și sfântă, cu toate acestea, există pericolul ca persoanele căsătorite să se lase absorbite de preocupările acestei lumi, așa încât să slăbească unirea cu Domnul. Cei căsătoriți au o inimă divizată, se preocupă de cele ale lumii. Nu afirmă că cei necăsătoriți sunt mai buni decât cei care se căsătoresc, nici că iubirea conjugală și sexualitatea îndepărtează de Dumnezeu. Nu. Zice simplu: rămân uniți cu Domnul. Cei care nu au propria familie au o inimă liberă pentru a se dedica pe deplin lui Dumnezeu și fraților. Având în vedere întoarcerea iminentă a lui Isus, Paul dă un sfat celor care se simt chemați la opera de evanghelizare să renunțe la căsătorie în vederea unei libertăți mai mari: „eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cel care este necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să-i placă Domnului, însă cel care este căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să-i placă soţiei, şi este împărţit” (v. 32-33). În acest sens, nu intenționează să desconsidere viața de căsătorie, dar cel mai important acest lucru este că există un alt mod de a-l urma pe Isus – intrarea în programul anunțat de Domnului de a-l elibera pe om: „o spun pentru avantajul vostru, nu ca să vă întind o cursă, […] și conduce la Domnul fără abatere” (v. 35). Când l-a întâlnit pe Cristos pe drumul Damascului, toată viața sa se schimbă. Important este să trăim după darul primit. Paul este realist: lasă libertate fiecărui om să se căsătorească sau nu. Nu e obligatorul să te căsătorești! Ceea ce contează este să ajungi la Dumnezeu!
Evanghelia după Marcu (Mc 1,21-28) îl prezintă pe Isus în sinagoga din Cafarnaum într-o zi de sâmbătă. Erau multe sinagogi în Israel. Evreii mergeau pentru rugăciune, citirea Scripturilor şi explicarea lor. Isus intră în sinagogă şi „învăţa” cu putere. Vedem mulţimile uimite de faptul că Isus „îi învăţa ca unul care are autoritate” (v. 22). Cel mai adesea autoritatea umană înseamnă putere, dominație. În schimb, pentru Dumnezeu autoritatea înseamnă slujire, umilință, iubire. Este a intra în logica Domnului care se pleacă pentru a spăla picioarele ucenicilor, caută adevăratul bine al omului, vindecă rănile, fiind capabil de iubire așa încât își dă viață pentru noi. Aceasta este în centru Evangheliei de astăzi. Marcu avertizează că învăţătura creează probleme: este un mesaj răscolitor; se impune prin forţa proprie, zguduie, mişcă inimile. Cuvântul este surprinzător, neprevăzut, pe care tu îl așteptai! În predica lui Isus se simte noutatea: te renaşte. Astfel apare întrebarea: cine este acest Isus? este profet anunţat de Moise?...
Vine explicat primul miracol: alungarea spiritului impur cu putere. În concepția biblică „impuritatea” are ca opoziție „sfințenia”. Sfânt este numai Dumnezeu, ceea ce nu este exclus să poarte la sfințenie oamenii în măsura în care participă la unica sfințenie a lui Dumnezeu. Sosirea lui Isus, provoacă trezirea Satanei. Se vede descoperit. Strigă, izbucneşte în plină predică: „Ce ai cu noi, Isus din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!” (v. 24). Îl descoperă pe Isus, îi descoperă identitatea sa: „Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!” Curios, crede în „sfinți”, dar nu în Dumnezeu! Puterea Domnului, de care vorbește Isus, constă în eliberarea oamenilor de tirania Satanei. Cristos îl ameninţă cu hotărâre: „Taci şi ieşi din el!” (v. 25). Îi cere să stea deoparte, să nu-l ruineze. Isus îl face să tacă, constrâns să-l asculte. Pentru ce îi poruncește Domnul? Pentru că sunt cuvinte fără iubire. Diavolul nu poate iubi; este închis în orgoliu și în răzvrătire. Iar, demonul iese „scuturându-l şi strigând cu glas puternic” (v. 26). Strigătul pune în lumină puterea luptei. Eliberarea omului este semnul victoriei lui Dumnezeu asupra răului: deci dovada că împărăția lui Dumnezeu este aproape! Primul gest împlinit de Isus este eliberarea unul om îndrăcit ce intră în criză în timpul predici. Omul este eliberat de duhul distrugător. Cuvântul autoritar îl eliberează. Creează un om nou. Îi redă demnitate deplină. Acum, Dumnezeu și omul sunt prieteni. Împreună, sunt fericiți! Poporul începe să vadă în el profetul anunţat de Moise… și se minunează…
Să ne ajute Domnul se ne apropiem de Dumnezeu în așa fel încât credința noastră să fie lumină pentru toți oamenii!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu