† Duminica 1 din Post (A): „Diavolul a jucat ultima sa carte” [05.03.2017]

„Pleacă, Satană!” [Get Behind me, Satan]

– by Ilya Repin (1844-1930)

Evanghelia Matei 4,1-11: În acel timp, Isus a fost condus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavol. După ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, în cele din urmă i s-a făcut foame. Apropiindu-se, Ispititorul i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să devină pâini!” Dar el, răspunzând, i-a zis: „Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu»”. Atunci diavolul l-a dus în cetatea sfântă, l-a aşezat pe coama templului şi i-a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, căci este scris: «Le va porunci îngerilor săi cu privire la tine şi te vor purta pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră!»” Isus i-a zis: „Din nou este scris: «Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău»”. Diavolul l-a dus apoi pe un munte foarte înalt, i-a arătat toate împărăţiile lumii şi gloria lor şi i-a spus: „Îţi voi da toate acestea dacă vei cădea înaintea mea şi mă vei adora”. Atunci Isus i-a spus: „Pleacă, Satană! Căci este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei aduce cult»”. Atunci, diavolul l-a lăsat. Şi iată că veneau îngeri şi îi slujeau!

Omilie

Textele biblice din această prima duminică din Postul Mare ne vorbesc despre ispită. Aceasta poate să se prezinte în multe feluri: tentaţia de a conduce prea repede, a mânca sau a bea mai mult, a spune vorbe batjocoritoare sau cu răutate; există, de asemenea, ispita de a arata celorlalți puțină putere pe care am avut-o şi am abuzat în singurul nostru profit. Toate aceste ispite şi altele caută să ne abată de la Dumnezeu şi chiar să ne revolte împotriva lui.

Prima lectură ne spune că omul a fost creat pentru fericire, viața, bucurie şi armonie. Dumnezeu vrea binele nostru şi al lumii. Şi cu toate acestea, uneori alunecăm, renunțăm şi chiar îi întoarcem spatele. Adam şi Eva au fost prinși în cursă de către „şarpe”; au vrut să fie „ca dumnezei”. Dar cedând ispitei, s-au trezit într-o situaţie mizerabilă. Ochii lor s-au deschis pentru a vedea omul căzut. Mai târziu, în Emaus, ochii discipolilor se deschid pentru a contempla „om nou”, pe Isus cel înviat.

În a doua lectură, sfântul Paul ne spune că păcatul şi moartea ating tot omul de la origine. Dar cea mai importantă este superioritatea darul harului. Darurile lui Dumnezeu sunt mai mari decât păcatele noastre cele multe: „Acolo unde păcatul a abundat, harul a fost supraabundent”. Vestea bună pe care Isus ne oferă cântărește mult mai greu decât moartea. În crucea şi învierea lui Cristos, se înrădăcinează speranţa noastră cu o victorie asupra morţii şi a păcatului.

Evanghelia ne vorbește despre ispitirile lui Isus în pustiu. Ne spune că, în spatele acestor ispitiri există cineva. Biblia l-a numit „diavol”. El este cel care caută să-l facă pe om să cadă. El este prezent în toate luptele vieţii noastre şi nu renunță la ele. El ne atacă în punctele noastre slabe şi el ştie să deghizeze atacurile sale. Este un maestru de înșelătorie. Astfel a încercat să-l abată pe Isus de la calea sacrificiului şi a iubirii oferită lumii. El îi propune să ia un drum ușor, acela al succesului şi al puterii.

Dar Isus refuză să-și folosească puterea de a fi „Fiul lui Dumnezeu” de a obţine satisfacţie personală. Succes mediatic nu-l interesează. Respinge cu decizie toate ispite. El repetă cu fermitate decizia sa de a rămâne fidel Tatălui său. El nu acceptă nici un compromis cu păcatul, nici cu logica din lume. Şi mai presus de toate, el nu dialoghează cu Satana, ca Eva în Paradisul pământesc.

Isus ştie foarte bine că cu Satana nu poți vorbi. El a ales să se refugieze în Cuvântul lui Dumnezeu: „Nu numai cu pâine va trăi omul”. A mânca devine lucrul vital. A fi în acord cu Dumnezeu este încă și mai vital: „Nu-l ispiti pe Domnul”. Nu-l provoca.  „Domnul Dumnezeul tău îi vei aduce cult”. Nu te vei prosterna înainte idolilor, înaintea persoanelor şi încă mai puţin a diavolului. Aceste tentaţii sunt mai apetisante decât fructul oprit. Avem de a alege dacă vrem sau nu vrem a fi copii care trăiesc ca fii ai lui Dumnezeu în relație de fraternitate între noi. Dacă alegem să mergem în urma lui Cristos, vom trăi; dacă nu, suntem în legea junglei, legea celui mai puternic.

Isus a rezistat ispititorului şi acesta sfârșește prin a-l părăsi. Domnul ne arată cum să facem față la toate atacurile sale. Este adevărat că, uneori, cedăm tentaţiei. Ne abatem de la Dumnezeu. Dar Domnul nu încetează să ne cheme să revenim la el din toată inima. Este totdeauna gata să ne ridice. El a învins ispititorul pentru noi. Şi din acel moment „Satana a jucat ultima lui carte”. Isus s-a arătat superior prin victoria sa finală din iubire.

Prin urmare cu Cristos învingătorul intrăm în acest timp al Postului Mare. Este un timp favorabil pentru a împlini drumul nostru de convertire. Ca și Isus, suntem invitaţi să ne refugiem în Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel vom găsi tăria şi curajul pentru a lupta împotriva răului. Cu Cristos, învăţăm să respingem toate publicitatea înșelătoare care străbate lumea şi ne abat de la Evanghelie. Lumina Cuvântului lui Dumnezeu ne oferă lumină pentru vieţile noastre.

Pâinea pe care noi o primim de la tine, Doamne, vine să reînnoiască inimile noastre; ne hrăneşte credinţa, face speranţa tot mai mare şi ne dă putere de a iubi. Învaţă-ne să avem întotdeauna foame după Cristos, singura Pâine vie şi adevărată şi cuvânt care iese din gura ta. Amin.

(pr. Jean Compazieu [2017]; traducător din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:http://dimancheprochain.org/6680-homelie-du-1er-dimanche-du-careme-5-mars/).