 |
| „Observaţi cum cresc crinii câmpului: nu trudesc şi nu ţes!” (Matei 6,28) |
Încredere
în Dumnezeu, Tatăl nostru
[anul A]
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (26 februarie 2017)
Lecturi: Isaia 49,14-15; 1Corinteni
4,1-5; Evanghelia Matei
6,24-34.
Cu Predica de pe Munte, în duminicile precedente, liturgia ne-a
prezentat programul vieții creștine pe care Isus vrea să-l urmăm: „fericirile”,
plinătatea vieții, iertarea, iubirea… Este dificil de a accepta, mai ales,
să-l pui în practică. Dar avem încredere în Dumnezeu, Tatăl nostru.
În această duminică, cuvântul lui
Dumnezeu vrea să ne dea curajul că pe acest drum Dumnezeu nu ne lasă singuri,
după cum ne arată profetul Isaia în prima lectură, foarte scurtă (Is 49,14-15): ne spune că
Dumnezeu nu abandonează pe cei care suferă. Noi ne-am abătut de la el…
În exilul babilonic, Israel se
simte ca o soție abandonată. Știe că a fost infidelă, că l-a trădat pe
Dumnezeul său. Și repetă: „Domnul m-a părăsit; Domnul m-a uitat” (v. 14). Și
cei rămași în țară manifestă aceleași dubii pentru viitorul lor. Profetul se
adresează locuitorilor din Ierusalim. Dumnezeu a abandonat poporul său. Situația
este fără remediu. Profetul le împărtăşește răspunsul lui Dumnezeu: nu i-a
abandonat, nu-i adevărat! „Uită oare o femeie de cel pe care-l alăptează […]? Chiar dacă ea ar uita, eu nu te voi
uita” (v. 15). Poate oare o femeie
să uite de copilul său? Profetul se gândeşte mai bine şi îşi dă seama că sunt
femei care-şi părăsesc copiii. Şi chiar dacă s-ar întâmpla aceasta,
Dumnezeu nu ne va abandona niciodată. Este grija iubitoare a lui Dumnezeu față de poporul ales: asigură Ierusalimul de permanența
iubirii sale, până acolo că se revelează ca o mamă pentru Israel. Este vorba despre simbologia maternă,
plină de tandrețe și de iubire profundă.
Într-o rubrică de la televizor, s-a luat un interviu de la
mama unui tânăr asasin care şi-a mărturisit crima. Moderatorul o întreabă ce
crede despre fiul său şi dacă simte vreo afecţiune pentru el. Femeia răspunde
printre lacrimi că, în ciuda a toate, fiul său este „bun” şi că ea îl iubeşte
mai mult decât înainte.
Dumnezeu se comportă cu noi
păcătoşii în acelaşi fel, pentru că este „mama” noastră. Întăriţi de această încredere, putem
să depăşim preocupări noastre zilnice. În el putem găsi mântuirea.
În Scrisoarea sa către Corintieni (1Cor 4,1-5), sfântul Paul se adresează creştinilor care nu au înţeles
Evanghelia. Ei continuă să judece „conform cărnii” și lăsându-se atrași de
predicatori și nu de mesajul lor, punând în pericol unitatea comunității. Sunt
certurile între comunitățile formate din oameni legați prin relații lor de
rudenie și de limbă. Paul intervine pentru a pune lucrurile la locul lor. Care este
valoarea predicării Evangheliei? Predicatorii sunt „nişte slujitori ai lui
Cristos, administratori ai tainelor lui Dumnezeu”. Misiunea lor este de a-l
arăta pe Cristos și de a întoarce comunitatea spre el. Nu sunt patroni. Au în
mână bunuri care aparțin lui Dumnezeu. Ei sunt administratorii tainelor
Domnului, sunt misterele lui Dumnezeu, sunt în planul său eliberator. De la
administratori se cere numai fidelitate. Cine anunță Evanghelia – înțelege
sfântul Paul să spună – trebuie să aibă unica preocupare de a transmite mesajul
lui Cristos, fără a adăuga nimic și fără să aducă vreo atingere. Corintienilor
le spune să se încreadă în Domnul, cel care „mă
judecă” şi „va pune în lumină
ceea ce stă ascuns în întuneric şi va descoperi planurile multor
inimi”. Să avem încredere în Domnul care este judecătorul nostru: un Tată bun și
milostiv.
Evanghelia (Mt 6,24-34) din această duminică
îl prezintă pe Isus care ne invită să ne smulgem din robia banului, care nu
este altceva decât o închinare la idoli, şi să ne încredem în Dumnezeu, Tatăl, care
are grijă de copiii săi. „Nu vă faceţi griji pentru viața voastră, nici pentru
îmbrăcăminte... Nu vă faceţi griji pentru ziua de mâine...” sau de alte nevoi
materiale, pentru că fiecărei zile îi ajunge necazul ei. Alternativa este
radicală: sau Dumnezeu sau „mamonei”. „Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei”
(v. 24). Curios de notat că termenul „mamonă”
provine din rădăcina lui „amen” al
nostru, cuvânt ebraic pentru credință. Este o încredere într-un lucru mort:
înseamnă a-ți pune încrederea nu în Dumnezeul cel viu, ci într-o realitate
inertă. De aceea, discipolul care se lasă obsedat de hrană sau de îmbrăcăminte
care o credință nesigură, șovăitoare, care jignește iubirea părintească a lui
Dumnezeu. Cine construiește pe „hrană” sau „îmbrăcăminte” este îngrijorat,
sărac, gol sufletește și – asemenea
celor bogați – este inutil pentru Împărăția lui Dumnezeu. Restul fragmentului
dezvoltă – în antiteză – încrederea în Dumnezeu: o încredere bucuroasă, liberă
și senină.
La sfârșit, Isus îi îndeamnă pe discipoli să caute mai întâi împărăția
lui Dumnezeu și dreptatea lui. „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu
şi dreptatea lui şi toate acestea vi se vor adăuga!” (v. 33). Isus vrea să ne
facă să înţelegem că numai Dumnezeu este vrednic de încrederea noastră. Adevăratele
valori dă gust vieții. Creștinul știe că este preţios în ochii lui Dumnezeu. Grijile
pentru lucrurile materiale ne fac să pierdem lucrul cel mai necesar şi ne umplu
de nelinişte. O voce liberă pentru împărăție este ca o sămânță aruncată pe
pământul istoriei noastre care crește. Fiecare
om poate să cunoască iubirea Tatălui şi să trăiască astfel o viaţă senină, plină
de semnificaţie aici pe pământ şi sus în cer.
Voi, de care parte vă aflați?
[bibliografia (anul A): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it);
Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org);
Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi
T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986;
Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it);
Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario
meditato, EDB Bologna 1974].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu