 |
| „Observaţi cum cresc crinii câmpului...” de Bernardette Lopez |
Evanghelia Matei 6,24-34: În acel timp, Isus
le-a spus discipolilor săi: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl
va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul, iar pe celălalt
îl va dispreţui. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi mamonei. De
aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră: ce veţi mânca sau ce
veţi bea, nici pentru trupul vostru: cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa
mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Priviţi păsările cerului: nu seamănă, nu seceră, nici nu adună în hambar, iar
Tatăl vostru ceresc le hrăneşte! Oare nu sunteţi voi mult mai de preţ decât
ele? Cine dintre voi, oricât s-ar strădui, poate să adauge câtuşi
de puţin la durata vieţii sale? Iar pentru îmbrăcăminte de ce vă
străduiţi? Observaţi cum cresc crinii câmpului: nu trudesc şi nu ţes! Totuşi vă spun că nici Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul
dintre aceştia. Aşadar, dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba
câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe
voi, oameni cu puţină credinţă? Deci nu vă îngrijoraţi, spunând:
«Ce vom mânca? Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?»! Căci pe
toate acestea le caută neamurile păgâne; dar Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi
nevoie de toate acestea. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu
şi dreptatea lui şi toate acestea vi se vor adăuga! Deci nu vă
îngrijoraţi pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi.
Ajunge zilei răutatea ei”.
Omilie
Prin intermediul textelor biblice
din această duminică, Dumnezeu însuşi ne
vorbeşte. El ne cere să ne unim și noi în trăire. În prima lectură, profetul
Isaia se adresează locuitorilor din Ierusalimului. Aceștia din urmă trăiesc o
situaţie foarte dureroasă: babilonienii au luat captiv oraşul lor; o parte a populaţiei este în exil; unii tind să
creadă că Dumnezeul babilonienilor este mai puternic decât al celor din Ierusalim;
alţii spun că Dumnezeul lor şi-a abandonat poporul.
Profetul le împărtăşește
răspunsul lui Dumnezeu: nu, nu i-a abandonat. Pentru a le vorbi, Domnul
foloseşte cuvinte care spun de tandrețea unei mame pentru copilul ei: o mamă nu
poate să-și abandoneze copilul. Şi chiar dacă s-ar întâmpla aceasta, Dumnezeu nu
ne va abandona niciodată. Chiar şi atunci când totul merge rău; este el care ne
poartă de grijă. El ne cere să ne umplem viața cu iubirea sa. În el singur noi
putem găsi mântuirea. Întotdeauna putem conta pe el. Sfântul Paul ne spune în
felul său: „Nimic nu ne poate despărţi de iubirea sa”.
Acest apel la încrederea este și
în Evanghelie, pe care noi l-am auzit: „Nu vă faceţi griji pentru viața voastră,
nici pentru îmbrăcăminte... Nu vă faceţi griji pentru mâine...” Cum putem primi
această Evanghelie? Isus nu spune ca noi să nu ne ocupăm de hrană, nici de îmbrăcăminte.
Nu ne spune că sunt răi bani. El vrea pur şi simplu să ne invite a readuce
lucrurile la nivelul lor just: hrana, îmbrăcămintea şi bani nu trebuie să fie primul
scop al vieţii noastre. Avem nevoie în primul rând să căutăm Împărăţia lui
Dumnezeu şi dreptatea sa. Am fost creați pentru Dumnezeu şi pentru fraţii
noştri. Nu putem lăsa bani să devină unicul scop al vieţii şi al acţiunile
noastre.
În acest secol al vitezei, am auzit
că: „timpul este bani”. Rezultatul este că în birouri, fabrici, magazine,
bărbaţi şi femei sunt supuși unui ritm infernal. Întotdeauna se fuge pentru a
salva economia modernă. Acesta este un motiv de infarct, surmenaj și deprimare.
Să ne gândim la acest om de afaceri de cărei agenta este plină de întâlniri.
Singurele care îi lipsesc sunt întâlnirea cu soţia, copiii săi, cu el însuşi şi
cu Dumnezeu cel mai mult.
O altă acțiune rea provocată este
puterea banilor: în fiecare zi mass-media ne vorbește despre atacuri armate,
violuri, crime și delapidări de tot felul. Bărbaţi, femei şi chiar copii sunt reduși
ca sclavi pentru a permite bogaților să se îmbogățească şi mai mult. Când câștigă
bani devine tiran. Poate atrage după sine cele mai mari rele. Este ca un drog de
care mereu sunt în lipsă şi ne distruge. Să nu uităm: dacă Iuda l-a trădat pe
Isus, l-a trădat pentru „treizeci de monede de argint” (preţul unui sclav!)
Pentru a înţelege mai bine
această Evanghelie, suntem ajutați de capitolul al 13-lea după Evanghelia sfântului
Matei. Isus explică parabola semănătorului: el spune că grăuntele căzut pe
pământul cu spini este înăbuşit. Acest grăunte este Cuvântul lui Dumnezeu care
este semănat în noi: dacă este sufocat este pentru „bogăţie şi preocupările din
lume”. În aceste condiţii, Cuvântul lui Dumnezeu nu poate să crească în noi. A
murit pentru că nu e îngrijit. S-a sufocat.
Isus vine să ne elibereze de
toate aceste obsesii care ne fac să pierdem drumul. El vrea să ne facem
disponibili pentru esenţial, pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea sa.
Această dreptate nu este numai omenie dar și sfinţenie. Este primul, dar nu este
în situația cea mai bună.
Singura adevărată comoara este Isus;
el ne cere să umplem vieţile noastre cu iubirea sa.
Prima lectură ne spune că
Dumnezeu nu abandonează pe cei care suferă. Dar el are nevoie de mâinile
noastre, de ochii noștrii şi inimile noastre pentru a merge până la ei. Putem să
facem o mulţime de lucruri cu bani. Asociațiile caritative în caz de nevoie.
Desigur, nu putem da pentru toți, nici la toată lumea. Dar bugetul nostru
creştin trebuie să cuprindă o parte dintre cei săraci; este banul „bunului samaritean”
donat hangiului pentru cel rănit pe drum.
În scrisoarea sa către corintieni,
sfântul Paul abordează o întrebare puțin diferită. Se adresează creştinilor care
nu au înţeles Evanghelia. Acolo, la ei, sunt certurile dintre comunitățile
formate din oameni legați prin relații de rudenie și de limbă. Fiecare nu jură
decât pe predicatorul său preferat. Paul intervine pentru a pune lucrurile la locul
lor. Predicatorii nu sunt stăpânii de care trebuie să aparţină. Misiunea lor
este de a-l arăta pe Cristos și de a întoarce comunitatea spre el. Avem mai multe
de făcut decât să compara unele cu altele: „Caută Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea
sa”.
Postul Mare care începe în câteva
zile ne ajută să intrăm în această perspectivă. El ne va aminti că Dumnezeu nu ne-a
abandonat. Noi ne-am abătut de la el. Dar el nu încetează se ne cheme: „Convertiți-vă...
Întoarceţi-vă la mine cu toată inima”. Ne rugăm Domnului pentru ca răspunsul
nostru să fie din ce în ce mai mult măsura iubirii sale pentru noi. Amin.
(pr. Jean
Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/6660-homelie-du-8eme-dimanche-du-temps-ordinaire-a/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu