Evanghelia Luca 1,39-56: În zilele acelea,
ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui
Iuda. A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar
Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt şi a strigat cu glas
puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului
tău! Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama
Domnului meu la mine? Iată, când a ajuns glasul salutului tău la
urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!” Maria a spus: „Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul şi duhul meu
tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, căci a privit
la smerenia slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi
fericită, căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic şi numele
lui e sfânt! Milostivirea lui rămâne din neam în neam peste cei
ce se tem de el. A arătat puterea braţului său: i-a risipit pe
cei mândri în cugetul inimii lor. I-a dat jos de pe tron pe cei
puternici şi i-a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a
copleşit cu bunuri, iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, amintindu-şi de îndurarea sa, după cum a promis părinţilor noştri, lui Abraham şi urmaşilor lui în veci”. Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei.
Omilie
Când citim evangheliile şi
diferite cărţi ale Noului Testament, găsi texte care ne vorbesc de Crăciun,
Paşti, Înălţarea lui Isus, Rusalii. Dar nici unul nu este făcut despre de
Adormirea Maicii Domnului. Prin urmare, această sărbătoare nu s-a născut din Biblia
nici din cercetarea teologilor. Sunt creştinii care au început să o celebreze.
Ei nu puteau admite că Cristos cel înviat ar fi putut lăsa trupul mamei sale pe
acest pământ fără să-l fi înviat din morți.
Astfel această sărbătoare a fost celebrată
în secolul al cincilea. Şi atunci când papa Pius al XII-lea a promulgat dogma
Adormirii Maicii Domnului, a făcut să ratifice această tradiţie: Maria a intrat
cu trupul şi sufletul în gloria lui Dumnezeu. Este sărbătoarea excepțională la
care toţi creştinii sunt invitaţi. Ca răspuns la această invitaţie, se adună bărbaţi,
femei şi copii în multe sanctuare dedicate Mariei, la Lourdes, Fatima, La
Salette şi în diferite alte locuri de pelerinaj. Împreună, ne întoarcem spre Maria
pentru a-i implora protecţia sa.
Textele biblice de această zi ne
aduce o învăţătură de cea mai mare importanţă. Mai întâi am citit lectura din Apocalips. Acesta este un text un pic
derutant, care a fost scris într-o perioadă de persecuţie. Pentru aceasta a
fost scris într-un limbaj codat şi simbolic pe care numai creştini puteau să-l
înţeleagă. Această femeie, care intervine în istorie reprezentată de
comunitatea ebraică este rămasă fidelă aşteptărilor lui Mesia. Ea este aceea
care dă naștere copilului promis, cel care va salva poporul său. Forţele răului
nu vor avea nici o putere asupra lui. Isus cel înviat este biruitor asupra răului
şi a morții.
În această sărbătoare a Adormirii
Maicii Domnului, viziunea autorului se aplică desigur spre Maria. Scăpând de
violenţă, ea dă lumii pe Mesia lui Dumnezeu. Apoi, ea este promisă în mod
misterios pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Astfel regăsim mesajul sfântului Paul adresat
creştinilor din Corint. El insistă asupra consecinţe nemaiauzite a învierii lui Isus. Este un eveniment
important pentru noi toţi. Cristos nu a înviat pentru el singur, dar pentru
toţi. Prin moartea şi învierea sa, ne-a deschis trecere spre această lume nouă,
cheamă de Împărăţia lui Dumnezeu. Marie participă desăvârșit la învierea fiului
său. Toţi credincioşii pot să se bucure.
În Evanghelia, am citit relatarea
vizitei Mariei la Elisabeta. Acest text a fost ales din cauza lui „Magnificat”
cântat de Maria și pe care noi putem să-l cântăm și noi cu ea. Ca și Elisabeta
şi cu ea, putem să proclamăm: „Fericită ești, tu care ai crezut!” Marie ne învață
că a avea credinţă nu este doar a avea idei, convingeri; este pentru a începe
drumul. Ea însăși a demonstrat o încredere totală în Dumnezeu. Ea s-a abandonat
total la voința sa.
Ceea ce remarcăm în special la ea
este graba sa atunci când își vizitează verișoara sa. În Biblie, există un cuvânt
care apare frecvent: „imediat”. Avem un alt aspect al credinţei. Răspuns la
chemarea lui Dumnezeu nu suportă lungi așteptări. Ea pleacă imediat şi în
grabă. Vestea cea bună este că Marie nu s-a schimbat. Noi putem apela și „imediat”
ea ne conduce spre Isus sau aproape de ea. Da, desigur, Marie nu este verișoara
noastră; este mult mai mult: este Mama noastră. Isus însuşi a voit-o când i-a spus
lui Ioan: „Iată, mama ta” şi Mariei: „Iată, fiul tău”. Prin el, Isus i-a
încredinţat toată omenirea mamei sale. Atunci, nu ezitaţi, să-o luăm cu noi,
indiferent de situaţia noastră.
În această zi, noi ne încredem ei
cu toate familiile de pe pământ, în special acele care sunt în grea suferinţă.
Ne gândim la victime terorismului, la foamete, la şomaj şi la nesiguranță în
toate formele sale. Nu uităm că Maria a fost la picioarele crucii fiului său.
Ea este asemenea cu toţi cei care suferă. Cu ea şi cu Isus, vizitele noastre vor
deveni vizitări. Prin noi, Isus este acela care îi întâlnește.
Vom celebra împreună Euharistiei.
Cu Maria, Isus este acela care vine să ne viziteze.
El vrea să facă din noi casa sa, să ne împărtășească din Trupul şi Sângele său.
Această întâlnire să ne umple de fericire și pace așa cum a umplut de bucurie
pe Maria şi pe verișoara sa Elisabeta! Amin.
(pr. Jean Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/6200-homelie-de-lassomption/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu