 |
| „Foc am venit să arunc pe pământ...” |
Evanghelia Luca 12,49-53:
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Foc am venit să arunc pe pământ
şi ce altceva vreau decât să se aprindă! Am să fiu botezat cu un
botez şi cât sunt de preocupat până se va împlini! Credeţi că am
venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare. Căci, de acum înainte, cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a
doi şi doi împotriva a trei. Vor fi dezbinaţi tatăl împotriva
fiului şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei şi fiica împotriva
mamei; soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei”.
Omilie
La început, lecturi biblice din această
duminică, sunt destul de derutante. Şi mai presus de toate, riscăm să le
interpretăm greşit. Pentru a le înţelege, trebuie amintit că este se referă la
perioade de persecuţie. Profetul Ieremia a suferit foarte mult ura adversarilor
săi, chiar în satul natal. A fost acuzat că demoralizează poporului său. Dar profetul
vorbeşte în numele lui Dumnezeu. În el cuvântul lui Dumnezeu este un foc ce nu
poate fi oprit. Au încercat să-l omoare. Dar printr-un străin, un etiopian, va
fi salvat.
Această relatare ne trimite
înapoi la moarte în timpuri străvechi. Dar vedem în mod clar astăzi nu e mai
bine. Mulţi creştini suferă cele mai grave orori din cauza credinţei lor în Isus
Cristos. Dar ca Ieremia şi mulți alții, nimic nu poate să-i abată de la această
credinţă care locuiește în ei. Ei au înţeles că Cristos este „calea, adevărul
şi viaţa”. Numai el are „cuvintele vieţii veşnice”.
Scrisoare către Evrei (din a doua lectură) este adresată creștinilor
persecutaţi. Această scrisoare prezintă marile mărturii ale credinţei găsite de-a
lungul întregului Vechi Testament. O spune autorul acestei scrisori: „o mare
mulţime de martori ce ne înconjoară”. Dar cel mai important pentru noi,
creştinii, este să fixăm privirile noastre spre pe Isus. El este martorul
totdeauna prezent, cel care a spus: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la
sfârşitul timpurilor” (Mt 28,20). Ne
precede pe drumul pe care trebuie să-l urmăm. Cu el, putem fi siguri că vom
atinge scopul. Prin ascultarea sa până la moartea pe cruce, el ne-a obținut victorie
peste toate forţele răului. Acum este triumful iubirii lui Dumnezeu. Această
veste bună este un mesaj de speranţă pentru creştinii persecutaţi din toate
timpurile. Din nou iubirea va triumfa.
În Evanghelie, sfântul Luca ne vorbește
despre focul pe care Isus a venit să-l aducă pe pământ. Nu este vorba despre un
foc distrugător. Este focul iubirii afective care este în Dumnezeu. Când sfântul
Luca a scris Evanghelia sa, măsoară consecințele după anunţul vestei bune, atât
în lumea ebraică cât și în lumea păgână. Începând de la focul Rusaliilor, acest
anunţ este ca o flacără ce se răspândește cu toată viteză. În lumea ebraică, părea
că distruge edificiul religios. În lumea păgână, este considerat ca o contagiune
nesăbuită.
Incendiul este așa încât cei care
devin ucenicii lui Cristos sunt respinși chiar de membrii familiilor lor. „Fiecare
are un dușman printre cei din casa sa”. Acest lucru este încă adevărat și astăzi.
Oamenii care se convertesc la Cristos sunt obligați să fugă departe de casă.
Anunţând aceasta, Isus vorbeşte din experienţă proprie. El însuşi a fost
respins de către prieteni din copilăria de la Nazaret. Adesea, ei au încercat
să-l omoare. Anunţul despre Împărăţia lui Dumnezeu poate să atragă după sine sfâșiere
dureroasă. Focul aprins de Isus conduce discipolii săi la alegeri radicale.
Este important pentru noi. Dacă
credinţa noastră se limitează la participarea la sfânta liturghie duminica, noi
nu vom prinde riscuri mari. Pot exista bătăi de joc în unele mijloace de muncă,
în timp liber şi uneori în familie. Dar în Orientul Mijlociu, în Coreea de Nord
şi în multe ţări, cei care se convertesc la Evanghelia lui Cristos sunt urmăriți,
închişi şi duși la moarte. Avem în toate zilele numeroși mărturisitori.
Toți acești oameni, aceste femei
şi chiar copii care au murit din cauza credinţei lor în Cristos ne interpelează:
ce ați făcut voi cu botezul vostru? Pentru ce vă stabiliți în pasivitate şi să
nu faceți eforturi? În fața lui Isus, nu există nici un compromis posibil: sau întorcându-se
către el și se străduieşte să-l urmeze, sau se privește spre el însuși, spre
profitul său... şi atunci focul se stinge.
Pentru a îndeplini misiunea
Bisericii este nevoie de creștini cu adevărat pasionați de această iubire care
este în Dumnezeu. François Mauriac a spus: „Dacă sunteţi un ucenic al lui
Cristos, mulţi se vor încălzi la acest foc. Dar în zile când voi nu ardeți de
iubire, alții vor muri de frig”. Atunci, da, lăsăm aici jos inimile noastre ca să
se aprindă din această iubire care este în Dumnezeu pentru a comunica tuturor
celor care ne înconjoară.
(pr. Jean Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/6187-homelie-du-20eme-dimanche-du-temps-ordinaire-3/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu