Rorate Caeli [muzcă sacră]

 

 

 

Roráte caéli désuper,
et núbes plúant jústum.

 

1) Ne irascáris Dómine,
ne ultra memíneris iniquitátis:
ecce cívitas Sáncti fácta est desérta:
Síon desérta fácta est:
Jerúsalem desoláta est:
dómus sanctificatiónis túæ et glóriæ túæ,
ubi laudavérunt te pátres nóstri.

 

2) Peccávimus, et fácti súmus tamquam immúndus nos,
et cecídimus quasi fólium univérsi:
et iniquitátes nóstræ quasi véntus abstulérunt nos:
abscondísti faciem túam a nóbis,
et allisísti nos in mánu iniquitátis nóstræ.

 

3) Víde Dómine afflictiónem pópuli túi,
et mítte quem missúrus es:
emítte Agnum dominatórem térræ,
de Pétra desérti ad móntem fíliæ Síon:
ut áuferat ípse júgum captivitátis nóstræ.

 

4) Consolámini, consolámini, pópule méus:
cito véniet sálus túa:
quare mæróre consúmeris,
quia innovávit te dólor?
Salvábo te, nóli timére,
égo enim sum Dóminus Déus túus,
Sánctus Israël, Redémptor túus.



[în românește]

RORATE

R. Coboare roua din senin,

din cer coboare Domnul sfânt!

1) Îmblânzeşte-te, Dumnezeule,

şi nu-ţi mai aminti de fărădelegile noastre!
Iată, cetatea sfântă e pustie,
jafului Sionul a fost dat.
Trist este Ierusalimul,
casa sfinţilor tăi şi slavei tale,
unde te-au proslăvit pe tine părinţii noştri.

2) Greşit-am cu toţii şi sufletul ni l-am pângărit,

şi am căzut ca frunza copacilor;
fărădelegile noastre ca vântul ne-au spulberat;
iar tu ţi-ai ascuns faţa dinaintea noastră
şi ne-ai lăsat pradă răutăţii noastre.

 

3) Gândeşte-te, Doamne, la mâhnirea poporului tău
şi dă-ni-l pe Cel Făgăduit!
Dă-ni-l pe Mielul stăpânitor al pământului,
îndreaptă-l spre lăcaşul noroadelor tale,
ca să ridice lanţurile robiei noastre!

 

4) Fii mângâiat, fii mângâiat, poporul meu,
căci e aproape mântuirea ta!
Pentru ce durerea te-a doborât
şi tristeţea a pătruns inima ta?
Eu te voi mântui, fii fără teamă,
căci eu sunt Domnul Dumnezeul tău,
Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău.