† Cristos, Regele universului: Un rege care iubeşte şi se dăruieşte total (omilie)

Eram gol... - de Bernardette Lopez

Evanghelia – Matei 25,31-46: Când va veni Fiul Omului în gloria lui, împreună cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul său de mărire. Şi se vor aduna înaintea lui toate naţiunile, iar el îi va despărţi pe unii de alţii, aşa cum păstorul desparte oile de capre: va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga. Atunci regele va spune celor de la dreapta sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la crearea lumii, căci am fost flămând şi mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi mi-aţi dat să beau, am fost străin şi m-aţi primit, gol şi m-aţi îmbrăcat, bolnav şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit la mine». Atunci îi vor răspunde cei drepţi: «Doamne, când te-am văzut flămând şi te-am hrănit, sau însetat şi ţi-am dat să bei? Când te-am văzut străin şi te-am primit, sau gol şi te-am îmbrăcat? Când te-am văzut bolnav sau în închisoare şi am venit la tine?» Iar regele le va spune: «Adevăr vă spun: tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut». Atunci va spune celor de la stânga: «Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui! Căci, am fost flămând şi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi nu mi-aţi dat să beau, am fost străin şi nu m-aţi primit, gol şi nu m-aţi îmbrăcat, bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat». Atunci ei îi vor răspunde: «Doamne, când te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare şi nu ţi-am slujit?» Iar el le va răspunde: «Adevăr vă spun: tot ce nu aţi făcut unuia dintre aceştia, cei mai mici, mie nu mi-aţi făcut». Şi vor merge aceştia în chinul veşnic, iar cei drepţi în viaţa cea veşnică”.

Omilie

 

Lecturile liturgice de la liturghia de Cristos Rege au scopul nu atât să ne spună că Isus este rege, dar să ne facă să înţelegem natura neaşteptată şi tulburătoare a regalităţii sale. Isus este rege, dar regalitatea sa este diferită de cea din lume.

În prima lectură, Ezechiel (Ez 34,11-17), deziluzionat de păstorii lui Israel (regele, preoţii şi învăţătorii) care se gândesc la ei înşişi în loc să se gândească la turmă, visează un păstor diferit: un păstor care nu „risipeşte”, dar „adună”; conduce la staul oile sale şi le face să se odihnească; merge în căutarea oii rătăcite şi o pansează pe cea rănită. Toate aceste trăsături le regăsim în evanghelie, aplicate lui Isus. Regele Mesia este un rege pentru alţii: regalitatea sa este dăruirea de sine şi slujirea, nu stăpânirea. Îi preferă pe cei sărmani şi slabi, nu pe cei puternici.

Dar fragmentul evanghelic (Mt 25,31-46) ne dezvăluie latura cea mai surprinzătoare a regalităţii lui Isus. Parabola judecăţii este o pagină care se impune atenţiei nu doar pentru forţa mesajului său, dar şi pentru sugestia scenografiei sale. Are trei părţi: introducerea scenei care prezintă venirea glorioasă a Fiului Omului, adunarea popoarelor şi despărţirea lor (Mt 25, 31-33); dialogul regelui distribuit în două fragmente, prima cu cei din dreapta şi apoi cu cei din stânga (Mt 25,34-45); în sfârşit, concluzia, care descrie executarea sentinţelor (Mt 25,46).

Partea cea mai amplă este rezervată dublului dialog, şi insistenţa cade pe faptele de milostenie (privirea sau refuzarea celor care se află în necesitate), care sunt enumerate de patru ori.

Judecătorul este numit „Fiul Omului” şi „rege” şi interlocutorii îl recunosc drept „Domnul”. Prezentarea este, aşadar, solemnă şi glorioasă, dar nimănui nu poate scăpa faptul că regele este Isus din Nazaret, cel care a fost persecutat şi răstignit, refuzat, şi care în viaţa sa a împărtăşit întru totul slăbiciunea condiţiei umane: foamea, goliciunea, solitudinea. Şi este un rege care se identifică cu cei mai umili, cu cei mai mici: şi în funcţia sa de judecător universal, Isus rămâne fidel acelei logici de solidaritate care l-a condus în toată viaţa sa pământească. Şi este un rege care trăieşte sub înfăţişări necunoscute: sub înfăţişările „fraţilor săi mai mici”. Isus este un rege „glorios”, dar gloria sa este triumful iubirii care s-a manifestat pe cruce. Adesea ne gândim că Isus şi-a cucerit regalitatea cu crucea, dar o dată cucerită regalitatea sa este ca aceea a tuturor, formată din glorie, putere şi stăpânire. În schimb, nu: crucea a arătat natura regalităţii lui Isus, constituită din iubire şi din dăruire de sine.

(pr. Bruno Maggioni [20.11.2008]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă: http://www.qumran2.net/parolenuove/commenti.php?mostra_id=5633).