Sărbătoarea Iertării - pe 2 august oraşul Assisi primește numeroşi credincioşi şi pelerini

Porţiuncula

Bazilica Sfânta Maria a Îngerilor de la Assisi,
în interiorul căreia este păzită mica bisericuţă Porţiuncula

 

Milioane de oameni, bărbaţi şi femei - cum amintesc fraţii minori din provincia ecleziastică locală - au trecut în decursul secolelor pragul bisericuţei „Porţiuncula” pentru a primi indulgenţa plenară „în dorinţa de a regăsi pacea şi trăi o experienţă profundă de credinţă”.

Pe scurt istoria Iertării de la Assisi

La poalele colinei de la Assisi la începutul anilor 1200 o mică biserică devine punctul de referinţă al Sfântului Francisc şi al primilor săi tovarăşi. Este Porţiuncula, unde Sfântul patron al Italiei trăieşte în sărăcie, întemeiază Ordinul franciscan şi trimite fraţii în toată lumea ca misionari de pace. Cere ca să i se dea „non anni ma anime”, adică nu ani de viaţă ci suflete. Francisc adaugă că nu cere el aceasta ci acela care l-a trimis, Domnul Isus Cristos. Atunci papa Onoriu al III-lea, fără nici o şovăială, îi zice de trei ori: „Poruncesc, să ai”.

 

Este anul 1216 iar papa Onoriu al III-lea acordă indulgenţa pentru toţi cei care pe 2 august vizitează Porţiuncula. Francisc, fericit, se îndreaptă spre uşă dar papa îl cheamă înapoi deoarece nu are documente care să ateste acordarea indulgenţei. Francisc zice că este de ajuns cuvântul papei. Dacă această indulgenţă este lucrarea lui Dumnezeu - adaugă - atunci Domnul va şti cum să manifeste opera sa. Nu e nevoie de nici un înscris: „acest document - afirmă Francisc - trebuie să fie Preasfânta Fecioara Maria, Cristos, notarul iar îngerii, martori”. Câteva zile mai târziu, adresându-se credincioşilor veniţi la Porţiuncula, le zice printre lacrimi: „Fraţii mei, vreau să vă duc pe toţi în Paradis!”

 

”Iertarea este o iniţiativa gratuită cu care Dumnezeu vine în ajutorul nostru pentru a ne elibera de păcat. Pentru Sfântul Francisc acest lucru era foarte clar: voia să răspundă nevoii omului de a dobândi îndurarea lui Dumnezeu şi a se salva pe deplin. Şi aceasta deoarece după iertare, e nevoie de o viaţă reînnoită. Indulgenţa pe care Francisc a cerut-o este acel har ulterior prin care Domnul, după ce ne-a oferit iertarea sa, ne dă şi condiţiile pentru a duce o viaţă cu adevărat reînnoită” (mons. Sorrentino).

Amintim tocmai întâlnirea Sfântului Francisc şi papa Onoriu al III-lea: Francisc cere papei o indulgenţă fără bani pentru cine vizitează Porţiuncula: să i se dea „nu ani de viaţă ci suflete”…

Este foarte frumos că Francisc simte mult aceasta şi o spune folosind o expresie pe măsura simplicităţii lui: „Vreau să vă duc pe toţi în Paradis”. Francisc făcuse opţiunea celor umili şi simţea în mod special această condiţie. În acea vreme pocăinţa, care era dată pentru iertarea păcatelor, era adesea şi una exigentă şi costisitoare, fizic şi pecuniar. Francisc simte nevoia de a se pune încă o dată de partea celor umili, a celor săraci şi cere de la papa această indulgenţă specială. Şi aceasta a fost o mare noutate. Şi societatea noastră de azi are nevoie mai mult ca oricând de experienţa milostivirii şi înainte de toate de îndurarea divină şi plecând de la Dumnezeu Tatăl, şi de îngăduinţa reciprocă, fraternă. Şi este ceea ce se întâmplă pe 2 august la Porţiuncula, la bazilica Sfânta Maria a Îngerilor cu această maree de lume.


Şi bisericuţa Porţiuncula, în simplicitatea ei, cucereşte. Vin mulţi tineri aici la poarta vieţii veşnice, nu doar din Italia ci şi din naţiunile vecine. Şi aceasta de secole. Amintim un fapt, relativ recent: în 1937 o filozofă a vizitat acest loc şi apoi a povestit cele petrecute aici într-o scrisoare trimisă unui preot. Este vorba de Simone Weil. Scrie: „Am vizitat o mică biserică medievală la Assisi, la Sfânta Maria a Îngerilor, şi eu, pentru prima dată în viaţa mea, m-am simţit obligată să îngenunchez”. Aici a început un parcurs, să spunem spiritual şi mistic al acestei filozofe, care a dus-o să se convertească la creştinism, ea care era franceză de origine ebraică. (Sursa: Radio Vatican - 2 august 2010).