 |
| Isus și o femeie păcătoasă |
Luca 7,36-50: În acel timp, 36 unul dintre farisei l-a invitat
pe Isus la masă. Isus a intrat la el şi s-a aşezat la masă. 37 O
femeie păcătoasă care locuia în cetate, aflând că Isus stă la masă în casa
fariseului, a venit cu un vas de alabastru plin cu ulei parfumat. 38
Plângând, stătea în spate, la picioarele lui. A început să-i ude picioarele cu
lacrimi, le ştergea cu părul capului ei, îi săruta picioarele şi le ungea cu
miresme. 39 Văzând aceasta, fariseul care îl invitase pe Isus îşi
zicea în sine: "Dacă acest om ar fi cu adevărat un profet, ar şti cine şi ce fel
de femeie este aceea care îl atinge; ar şti că este o păcătoasă". 40
Atunci Isus i s-a adresat spunându-i: "Simon, aş vrea să-ţi spun ceva". El a
răspuns: "Spune, Învăţătorule!" 41 Isus a reluat: "Un creditor avea
doi datornici: unul îi datora cinci sute de dinari, celălalt cincizeci.
42 Cum nici unul nici celălalt nu avea cu ce să plătească, i-a iertat
pe amândoi. Care dintre ei îl va iubi mai mult?" 43 Simon i-a
răspuns: "Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult". Isus i-a spus: "Ai
dreptate!" 44 Apoi s-a întors către femeie, spunându-i lui Simon:
"Vezi această femeie? Am intrat la tine şi tu nu mi-ai turnat apă pe picioare,
iar ea le-a udat cu lacrimile ei şi le-a şters cu părul ei. 45 Tu nu
mi-ai dat o sărutare în semn de salut, iar ea, de când am intrat, n-a încetat
să-mi sărute picioarele. 46 Tu nu mi-ai turnat ulei parfumat pe cap,
iar ea mi-a turnat parfum preţios pe picioare. 47 Îţi spun: i s-au
iertat multe păcate, pentru că iubeşte mult. Cel căruia i se iartă puţin, puţin
iubeşte". 48 Apoi s-a adresat femeii: "Ţi s-au iertat păcatele!"
49 Atunci toţi invitaţii au început să spună: "Cine este acest om, că
iartă şi păcatele?" 50 Isus însă i-a spus femeii: "Credinţa ta te-a
salvat. Mergi în pace!" 8,1 După acestea, Isus trecea prin cetăţi şi
sate şi predica evanghelia despre împărăţia lui Dumnezeu. Cei doisprezece îl
însoţeau 2 ca de altfel şi unele femei, care fuseseră eliberate de
duhuri rele şi vindecate de bolile lor: Maria Magdalena, din care ieşiseră şapte
diavoli; 3 Ioana, soţia lui Huza, un funcţionar al lui Irod; Suzana
şi multe altele, care îi ajutau pe Isus şi pe ucenici din avutul lor.
OMILIE
Personajele de pe scenă sunt trei, şi toate trei au un rol
important: Isus, femeia şi fariseul bogat. Nu este suficient să rămânem uimiţi
de gestul milostiv al lui Isus faţă de păcătoasă. Trebuie să-l vedem pe
fondalul reacţiei fariseului. Numai astfel ne dăm seama că episodul pune faţă
în faţă două moduri diferite de a raţiona.
Faţă de Isus, fariseul s-a comportat într-un mod iar femeia
în alt mod. Însuşi Isus ne descoperă aceasta: „Tu nu mi-ai turnat apă pe
picioare, iar ea le-a udat cu lacrimile ei” (Lc 7,44). Şi faţă de femeie
fariseul se gândeşte într-un fel (vede în ea o păcătoasă şi atât), iar Isus
gândeşte despre ea altfel (vede în ea părerea de rău, recunoştinţa şi iubirea).
Iată deci – din orice unghi vedem cele trei personaje şi
raporturile care se instaurează între ele – o opoziţie clară: pe de o parte
fariseul, pe de alta Isus şi femeia.
De ce fariseul este aşa de orb? Desigur îl stimează pe Isus,
dar nu simte faţă de el nici un fel de recunoştinţă. Vede în femeie păcatul,
dar nu iubirea şi gratitudinea. Nu vede în gestul lui Isus care se lasă atins
semnul milostivirii lui Dumnezeu. De ce? La bază este un singur motiv. Fariseul
crede că un adevărat om al lui Dumnezeu nu trebuie să se lase atins de către
păcătoşi, dar, dimpotrivă, trebuie să-i evite, făcând distincţie în mod clar
între un ambient şi celălalt, între drepţi şi păcătoşi, credincioşi şi păgâni.
Isus în schimb este opusul lui. El ştie că Dumnezeu este ca
un Tată care îi iubeşte pe toţi fii săi, buni şi răi, şi nu-i îndepărtează pe
cei păcătoşi ci îi caută. Contrastul dintre Isus şi fariseu nu este deci numai
moral, ci teologic: este vorba aici de concepţia despre Dumnezeu. Apoi,
fariseul nu este conştient că e păcătos: femeia în schimb este convinsă de
propriul păcat şi este recunoscătoare faţă de cel care o iartă. Fariseul nu, el
se crede deja drept pe cont propriu. Iar acesta este al doilea motiv care îl
face orb.
Aşadar, două puncte de vedere contrapuse. Ce este de făcut?
Isus ar fi putut să se ridice şi să spună: „Vai vouă, farisei orbi...”. Însă nu
o spune. Caută să-l facă pe fariseu să gândească, povestindu-i o parabolă. Un
bancher bogat a dat cu împrumut la doi oameni care aveau nevoie, la unul foarte
mult, la altul puţin. Care dintre cei doi datornici va avea mai multă
recunoştinţă faţă de cel bancher? Fariseul răspunde prompt: cel care avea
datoria mai mare. Exact, îi spune Isus. Femeia a fost iertată şi salvată, avea
o mare datorie şi i s-a iertat totul. Întâlnirea cu Isus a reprezentat pentru
ea o eliberare, o iertare neaşteptată, o demnitate regăsită: iată de ce este
atât de recunoscătoare faţă de el. Fariseul, în schimb, închis în dreptatea sa,
nu are faţă de Isus nici o recunoştinţă. Numai cine ştie că a fost iertat şi
iubit în mod gratuit (şi face această experienţă), descoperă adevăratul sens al
vizitei lui Isus. (sursa: don Bruno Maggioni [17.06.2007], http://www.qumran2.net; trad. pr. Isidor Chinez).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu