Spiritualitatea Inimii lui Isus (3)

Inima lui Isus
și Sfânta Margareta Maria Alacoque

2. Obiectul devoțiunii

 

Cele două elemente esențiale ale spiritualității Inimii lui Isus sunt: inima fizică a lui Isus, unită în mod hipostatic cu persoana Cuvântului lui Dumnezeu și nemăsurata sa iubire față de neamul omenesc[1].

 

 

Inima Preasfântă pe care noi o adorăm este inima fizică, de carne, simbolul realității, din care ies toate: viața interioară a lui Isus (dorințele, bucuriile, tristețile, durerile, etc.), iubirea pe care el o poartă din veșnicie Tatălui și Duhului Sfânt, și mai ales, iubirea pe care el o poartă și ne-o arată nouă. Citind evangheliile întâlnim în continuu atenții și dovezi ale iubirii lui Cristos pentru noi pătrunse când de bucurie, când de durere.

 

Acest Isus care ne iubește sau cu bucurie sau cu durere este obiectul principal al devoțiunii noastre, chiar dacă obiectul direct este Inima Preasfântă. Este la fel ca atunci când cineva sărută mâna unei doamne – ne spune cardinalul Albino Luciani – obiectul imediat al sărutului este însăși mâna, dar obiectul principal este doamna[2].

 

Însă, obiectul propriu al cultului Preasfintei Inimii este încă controversat între teologi, fie din cauza complexității problemei în sine, fie din cauza unei terminologii exacte și comune. Jean Galot susține că obiectul propriu al devoțiunii este iubirea, persoana iubitoare a lui Cristos, inima de carne fiind o reprezentare simbolică[3]. Karl Rahner susține că obiectul devoțiunii către Inima Preasfântă este Domnul cu referire la inima sa[4]. După enciclica Haurietis aquas, obiectul adecvat și complet al acestui cult este inima fizică a lui Isus întrucât este simbolul natural al iubirii sale și a întregii sale vieți afective[5]. (Isidor Chinez, Spiritualitatea Inimii lui Isus, anul VI, 30.05.1983).

---

[1] Cfr. PIUS XII, Litt. enc. Haurietis aquas: AAS 48, (1956), n. 14.

[2] LUCIANI A., ”Il Cuore di Gesj nel dolore e nella gioia” în AA.VV. Cor ad cor loquitur. La catechesi del cuore di Cristo, Roma 1979, p. 25.

[3] Cfr. GALOT J., ”Quel est l’object de la dJvotion au Sacrè-Coeur?” în NRT 77 (1955) 933.

[4] Cfr. RAHNER K., ”Alcune tesi per una teologia della devozione al Sacro Cuore” în La devozione al Sacro Cuore, Roma 1977, p. 67.

[5] PIUS XII, Litt. enc. Haurietis aquas, n. 3.