Ciril şi Metodiu sunt fraţi şi, înainte de a deveni călugări, se numeau Constantin şi, respectiv, Mihail. Ei au desfăşurat o vastă operă misionară în secolul al IX-lea, în părţile Europei Centrale, şi cu tot dreptul sunt numiţi „Apostolii Slavilor". Marele lor merit este acela de a se fi adaptat popoarelor cărora le predicau Evanghelia. Metodele misionare folosite de ei, deşi aprobate de Papa de la Roma, au provocat o mare împotrivire din partea latinilor; numai îndârjirea neînfrântă a lui Metodiu a reuşit să ducă lucrarea la bun sfârşit.
De asemenea, un alt mare merit al lor este acela de a fi creat un nou alfabet, numit chirilic, după numele sfântului Ciril, şi de a fi oferit lumii slave traducerea Bibliei, a liturghiei şi a rânduielilor bisericeşti. În timpul cât au trăit pe pământ însă, nu au avut „o viaţă uşoară"; au trebuit să lupte din greu cu împotrivirile care se coalizează întotdeauna în jurul marilor inovatori.
Cei doi fraţi erau de loc din Tesalonic, fii ai unui funcţionar imperial; ei cunoşteau limba slavă vorbită în Macedonia. Constantin, mai tânăr decât Metodiu, născut în anul 827, şi-a făcut studiile la Constantinopol, sub îndrumarea lui Fotie, a fost sfinţit preot şi a început să activeze în învăţământ. Mihail a urmat cariera politică, dar când a fost numit guvernator al unei provincii bizantine de limbă slavonă, a renunţat la postul râvnit de mulţi şi s-a făcut călugăr, luându-şi numele de Metodiu. În anul 860, cei doi fraţi au primit de la împărat misiunea de a predica Evanghelia în ţinutul Hazarilor; trei ani mai târziu, au fost chemaţi de principele Ratislav în părţile Moraviei. Aici au elaborat alfabetul chirilic şi au făcut prima traducere în limba slavonă a Bibliei şi a Liturghiei. Acuzaţi că sunt schismatici şi eretici, Ciril şi Metodiu s-au simţit datori să alerge la Roma, unde Papa Adrian al II-lea i-a primit cu deosebită consideraţie; mai mult, le-a împlinit dorinţa de a oficia Sfânta Liturghie în limba slavonă în faţa lui însuşi şi a unei mari mulţimi de credincioşi.
La Roma, Constantin - Ciril a murit în ziua de 14 februarie 869 şi a fost înmormântat în Bazilica „Sf. Clement", lângă Coloseum; venind la Roma, Ciril adusese moaştele Sfântului Clement din insula Chersonez, unde acesta murise în exil (97).
Metodiu a fost sfinţit preot de către Papa şi numit arhiepiscop de Sirmium. S-a întors între slavii săi şi, până la moarte, întâmplată la 6 aprilie 885, a trebuit să lupte neîncetat pentru a introduce limba slavonă în oficierea slujbelor, în locul limbilor greacă sau latină, care nu erau cunoscute de aceste popoare venite din răsărit. Slujba divină la înmormântarea sa a fost oficiată în limbile slavonă, greacă şi latină. Metodiu închidea ochii mulţumit că a deschis încă un drum pe care să treacă spre sufletele oamenilor evanghelia împăcării.
Numele de călugărie pe care le-au luat fraţii Constantin şi Mihail exprimă, de fapt, caracteristici ale vieţii lor.
Ciril vine de la grecescul Kürios = Domnul, sau însuşire aparţinând lui Dumnezeu; la vocativ, are forma Kyrie, cunoscută în invocaţia Kyrie eleison = „Doamne, ai milă de noi". Ca nume de persoană, Ciril înseamnă: om dăruit, aparţinând lui Dumnezeu.
Metodiu, nume luat de Mihail în călugărie, exprimă rolul de tovarăş de drum al fratelui său preot, Constantin; se compune din: meta - cu, lângă, alături şi hodos = drum, cale, însemnând: cel care îl întovărăşeşte pe altul pe cale spre a ajunge la o ţintă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu